agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5182 .



din oasele mele am nトピcut poeme care dor
article [ Books ]
Recenzie la Spovedania oaselor de Mihaela-Roxana Boboc

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Tyly ]

2018-08-13  | [This text should be read in romana]    | 





 

Volumul de faネ崙 cuprinde mトビturisiri ale poetei, pe drumul oaselor cトフre テョnaintaネ冓, un fel de istorie de familie reconstituitト prin poeme nerostite, scrise ca epitafuri テョntr-un cimitir al amintirilor.

De bunト seamト, Mihaela Roxana Boboc adunト oase テョn poeme cu arhetipuri, femei din viaネ嫗 ei; are totdeauna o rugトツiune pregトフitト pentru cuvintele din care cテ「ndva vor rトノテ「ne oasele lor sト o aminteascト pe ea, poeta care se spovedeネ冲e prin poezie! Ea plテ「nge cテ「nd scrie ネ冓 scrie pe braネ嫺le crucilor unde doarme neamul ei, ネ冓 de ce nu, ネ冓 al nostru!

Pare cト trupul ei s-a mutat printre oasele strトッunilor, テョn cimitirul unde un Hristos coboarト dinspre cetate.../ Cineva ascultト plテ「nsetul.

Poemele nerostite se scriu テョn suflet cu lumina dintre pleoape ネ冓 cu durerea fiinネ嫺i care nu poate vorbi, ci doar gテ「ndi despre oameni duネ冓 dincolo ネ冓 despre ネ嫗ra acestor oameni ale cトビor oase stau cuminネ嬖 テョn lumea cealaltト.

Dragostea, viaネ嫗, moartea se petrec テョn vis, テョn tトツere, テョn nopネ嬖 albe ca primele zトパezi ale copilトビiei. Sunt テョncercトビi dure, pironiri ale simネ孛rilor, uneori halucinante gテ「nduri din care se mai naネ冲e un poem ネ冓 テョncト unul.

Mihaela are un apetit nichitian de cuvinte (nedor, nelacrimi, nepoeme) ネ冓 combinト patologic adjectivul nerostite cu diverネ冓 termeni: cuvinte nerostite, poeme nerostite, exprimトビi care intervin テョn mai multe poeme din acest volum.

Femeia, cum spuneam, este reprezentatト arhetipal, un excelent mediu pentru viaネ崙. テ始 lipsa ei, pare sト se instaleze un soi de dezordine universalト.

Poeziile din acest volum par interminabile rugi. Spovedanii dinaintea unui pトビinte neprezent care parcト テョi oferト permisiunea unei noi creaネ嬖i, unei naネ冲eri, cum ne prezintト poeta, a unui alt copil din trecut ori viitor, sau a unei alte femei, strトッunト ori urmaネ卞, de parcト ar fi un cal troian sau o matrioネ冖ト, テョn ea sトネトκ冤uiesc deopotrivト cei duネ冓 cu cei care vor urma, ducテ「nd pトツatele tuturor. Nicio poezie-spovedanie nu-ネ冓 uitト cuvintele afarト. Totul se petrece interior, ca テョntr-un film mut. Doar gesturile, mimica, ochii spun totul despre trトナrile poetei. Cuvテ「ntul se naネ冲e mai テョntテ「i テョnlトブntrul fiinネ嫺i! Cu fiecare naネ冲ere de poezie, femeia devine o alta, cu alte perspective vizテ「nd iubirea, viaネ嫗 ネ冓 moartea: Punctul se desface テョn atテ「tea silabe, pテ「nト strigi poezie/ deja ネ嬖-a furat emoネ嬖ile, vers cu vers-/ devin altト femeie/ Arunci cuvintele テョn cer.

Curios este cト lucrurile se テョntテ「mplト de-a-ndoaselea, adicト unde ar trebui sト gトピim liniネ冲e, existト tulburare ネ冓 invers: furtuna e テョn altarul meu, dincolo e o liniネ冲e grトナtoare;/ Am vトホut cerul strテ「ns テョn pumn.

Acest volum de poezie este un plテ「ns tomnatic, monoton, bacovian, interior ネ冓 inaudibil lumii: am vトホut cerul strテ「ns テョn pumn/ ネ冓 am plテ「ns./ Am vトホut cerul strテ「ns テョn pumn; ce lume caldト e cimitirul ネ冓 cum l-aネ pomeni pe tata/ din mijlocul cuvintelor nerostite/ cineva ascultト plテ「nsetul femeii/ cineva mト dezgroapト/ plテ「ngテ「nd./ Cineva ascultト plテ「nsetul; stテ「nd la masa de scris poetul plテ「nge/.../ la ora 3 a dimineネ嬖i テョngerul se テョntoarce テョn trupul nopネ嬖i ネ冓 plテ「nge/ Tトネpile cuvintelor; copilトビia mea ネ冓 plテ「nsul mamei.../ Empatie; a plecat テョn ziua cテ「nd a テョnvトκ嫗t cum e cu poezia/ care plテ「nge テョn tine pテ「nト te sufocト/ Iar eu o iubeam; aネ兮dar privesc un punct din care poネ嬖 plテ「nge テョntr-o virgulト/ Un punct; o lume cu genunchii juliネ嬖 ne devine casト,/ mi-e dor de timpul de la picioarele evei/ テョnainte sト mト nasc mamト/ ネ冓 copiii sト-mi plテ「ngト テョn colネ孛l inimii/ Fトビト anestezie; femeile plテ「ng ネ冓 iartト テョn clipe doar de ele ネ冲iute,/ femeile テョngroapト ネ冓 dor/ Dresorul de iluzii; mama テョmi dezleagト caii din suflet/ si plテ「ng odatト cu tine,/ Poeme nerostite; plテ「ng odatト cu terapia care mト テョnghite ca o sugativト/ plテ「ng odatト cu trupul tトブ テョntr-o sutト de poeme nerostite/ Terapia copilului lepトヅat; luminト din luminト - テョn plテ「nsetul furnicilor/ Luminト din luminト.

Cartea aceasta este un plテ「nset!

Mihaela percepe drumul vieネ嬖i ネ冓 al scrisului, desigur, ca pe o テョntoarcere, テョn nenumトビate rテ「nduri, テョn pテ「ntecele mamei, poate din teama de a nu fi reuネ冓t, poate din experienネ嫗 unei existenネ嫺 neテョmplinite sau din dorinネ嫗 de a o lua de la capトフ altfel, de a se retrage テョn liniネ冲ea din placentト, de a se reconecta prin cordonul ombilical la trupul mamei, cel dintテ「i mediu, mediul curat, nepトツトフuit.

Poemele Mihaelei テョmi dau senzaネ嬖a unui ネ冓r de vedenii care nu se risipesc precum ceaネ嫗, nu dispar la ivirea zorilor. Ele intrト テョn sfera dezgropトビii, reconstituirii, reaネ册zトビii celor din trecut テョntr-o matcト a perfecネ嬖unii, a religiozitトκ嬖i, a rememorトビii perpetue. テ始 acest sens, poeta foloseネ冲e termeni adecvaネ嬖 unui ritual, unor tradiネ嬖i: cimitir, oase, plテ「ns, lacrimi, neliniネ冲e, moarte, テョngropare-dezgropare, cruci, テョngeri, Dumnezeu. ネ亙 niciodatト dezlegaネ嬖 de poem, poezie, poet. Mihaela Boboc considerト cト aceste trトナri sunt cu mult mai fragile ネ冓 mai penetrante atunci cテ「nd vin aネ冲ernute pe hテ「rtie.

Sunt bolnavト de cuvinte/ Cu viaネ嫗 nu te joci - afirmト poeta; cuvintele i se テョmpletesc, precum algele, テョn jurul mamelor ネ冓 copiilor lor care se テョntorc テョn mod repetat テョn fトフ pentru a se naネ冲e テョncト o datト ネ冓 テョncト o datト din durere, din ネ嬖pトフ, din pトツat, pe cテ「nd la ivire テョn lume se amestecト insistent cu multele テョntrebトビi: cine eram テョnainte sト fiu cine eネ冲i?/ Cu desaga de poeme テョn spate.

viaネ嫗 asta atテ「rnト de ceea ce nu spunem cテ「nd suntem ceea ce nu suntem/ Fトビト anestezie. Este vorba despre o discreネ嬖e care uneori doare!

Pe drumul durerii, poeta picurト din metafora anotimpurilor cテ「te un strop: noaptea ni se strecoarト printre degete/ luna ネ冓-a luat lumina テョn braネ嫺 ネ冓 テョi vorbeネ冲e despre moarte,/ ca despre un poem aprins de tトツiunii furiei/ Oraネ冰l doarme sub noi.

Asocierea morネ嬖i cテ「nd cu poemele, cテ「nd cu versurile, cuvintele ori semnele de punctuaネ嬖e reprezintト o modalitate originalト de a transpune capトフul tuturor lucrurilor テョn ceva frumos, pozitiv, poeta fiind convinsト cト poezia este salvarea, mテ「ntuirea, miracolul ネ冓 izbテ「nda vieネ嬖i asupra morネ嬖i.

ce mici ネ冓 singuri ne naネ冲em/ ネ冓 cテ「t dor テョncape テョn fiecare vers rトピtignit pe durere!/ Printre rテ「nduri, Dumnezeu...

Poeta are o altfel de singurトフate, o singurトフate ruptト de neam, de cei dragi, de fiecare persoanト テョn care se transformト: fiicト, mamト, femeia care scrie si care doare cu fiecare amintire cernutト prin suflet, prin scris, prin durerea dispariネ嬖ei lor fizice. Ea se vede テョn trecut, de fapt, se テョntoarce cu bunト-ネ冲iinネ崙 acolo: ... テョntineresc テョn paginile テョntoarse/ pテ「nト la oase.../ Printre rテ「nduri, Dumnezeu...

Dorul din poemele Mihaelei este copleネ冓tor, deネ冓 テョn exprimトビi simple, de o modestie exacerbatト, asemenea unor rugi/ incantaネ嬖i serale: sト mト ierネ嬖, mamト,/ poezia seamトハト cu tine/ are trupul iernii ネ冓 prea mult dor テョn raniネ崙/ aleargト sトネbatic prin lume/ ネ冓 uneori se adapト din suflet ca dintr-o tipsie,/ pe care ai asezat copilトビia/ prefトツutト テョn chihlimbare./ Mama atinge bulgトビele rostogolit din lunト.

Naネ冲erea ネ冓 renaネ冲erea devin laitmotive: oasele se aliniazト テョncet/ corpul rトノテ「ne テョn poziネ嬖a fetus/ sunt gata, mamト, sト mト nasc din nou/ ca prinzテ「nd din urmト culorile,/ sト alerg prin morネ嬖le imaculate/ Octombrie ネ冓 tu.

Poemele nerostite au tot felul de forme, テョnsuネ冓ri, determinトビi: cu gテ「tul strテ「mb, poem aprins de tトツiunii furiei, poem-antidot, poeme-pansament, poeme-revoltト, poeme mici, ネ冓 mai mici decテ「t gトノトネia unui ac, poemul acela fトビト titlu, poemul dintre noi, nepoemele mele, poem de dragoste, luna prinsト テョn poem, femeia poemelor mele nerostite, テョmi lepトヅ hainele テョn acest poem, poemul din poem, poemul vトビuit テョn doliu cテ「nd taci, poem cu nume de sfテ「nt, poemul orfan.

Firul poemelor din acest volum este unul liturgic, aproape cト se impune o aurト creネ冲ineascト, de smerenie, sト pleci privirea, sト te aネ册zi テョn genunchi. Poemele implicト prea multト moarte, spovedanie, ritual, rememorare a morネ嬖lor. Se merge pe un drum al oaselor ca printr-o istorie a familiei, cum am afirmat anterior Moartea are cuvintele la ea ネ冓 face risipト de emoネ嬖e umanト.

Femeia ネ冓 bトビbatul au rostul lor テョn lume, ca ネ冓 plテ「nsul unei mame.

Cimitirul este locul oaselor, capトフul de drum. Aネ册zトノテ「ntul martirilor, al eroilor neamului din tatト テョn fiu, locul de liniネ冲e ネ冓 verdeaネ崙 al celor sortiネ嬖 sト-ネ冓 dea viaネ嫗: Emi priveネ冲e テョn gol de multe ori,/ テョネ冓 organizeazト lumea テョn zeci de sertare invizibile, テョn timp ce mie mi-e fricト/ cト テョntr-o zi テョl voi sriga pe numele eroilor care-l locuiesc/ Gustul spaimelor mele.

O nostalgie pentru fata care a trトナt テョnlトブntrul ei o macinト pe poetト: am iubit-o pe fata aceea, テョncト o iubesc,/ pumnii ei mici ocroteau sufletul morネ嬖i ネ冓 mト ruga/ sト o mai las ghemuitト テョn mine/ un ceas,/cテ「t tu eネ冲i テョncト departe construind ziduri/ Rostogoleネ冲e cuvinte din necuvinte.

Trecerea poetei prin ipostazele テョnainte-テョnapoi, ca fatト/ mamト/ femeie - ea テョnsトκ冓, mト teleporteazト テョn versurile pトブnesciene "Tatトネ meu, bトナatul meu, Mama mea, fetiネ嫗 mea." din "Rugト pentru pトビinネ嬖" - o transformare de rol テョn timp, pe revers.

Mihaela este o matrioネ冖a テョn care テョネ冓 ネ嬖ne toate femeile, mamele, copilele テョn care se vede/ se transformト/ se テョntoarce/ se テョntruchipeazト. Se ferecト テョn sine cu toate cuvintele, oasele, spaimele, negurile, umbrele, lacrimile, rugトツiunile, spovedaniile ネ冓 tot ceea ce o face sト se テョntoarcト テョn vremuri ネ冓 oameni dragi. Figura tatei, chipul mamei sunt pregnante, autoarea intrト ネ冓 iese din aceネ冲ia cu amintiri cu tot, cu poeme cu tot: din oasele mele am nトピcut poeme care dor/ Rostogoleネ冲e cuvinte din necuvinte.

Noaptea patroneazト spiritul poetic, este amfitrioana trトナrilor, angoaselor, suspinelor, cuvintelor nerostite. Nopネ嬖le sunt cトネugトビii gテ「ndurilor/ Poeme nerostite.

Viaネ嫗 de poet este un perpetuu ritual: poeネ嬖i locuiesc テョn case de lut/ se descalネ崙 de cuvinte/ テョnchinト pトノテ「ntul cu tトネpile goale/ ネ冓 abia tテ「rziu/ cテ「nd nimeni nu va ネ冲i cum/ vor scoate candela din piept/ Copiul-acuarelト.

Poemele Mihaelei suferト de autism, au necesitトκ嬖 terapeutice, stau un timp la terapie intensivト pテ「nト sト devinト poeme imune, forte, care sト ネ嬖nト piept valului de dor ネ冓 de durere. Autoarea テョネ冓 aplicト terapia prin scris, se panseazト cu poeme acolo unde doare, poeme nerostite: am murit テョnainte sト mト vindec ネ冓 asta nu mai conteazト/ テョn terapia iubirii, relativitatea devine absolut ネ冓/ Dumnezeu e prunc テョn ochiul minネ嬖i,/Terapia iubirii テョnchipuite.

Totodatト, gura profeticト a poeziei face ample mトビturii despre Fetiネ嫗 de zトパadト ori Copilul-acuarelト, Femeia (care) テョncト vテ「sleネ冲e, Ridurile dimineネ嬖i, Femeia din zid, Pribeagul cu poem テョn spinare, Rapsodia simネ孛rilor etc. Cum spuneam, poeta inventeazト terapii: Terapia iubirii テョnchipuite, Terapia peretelui alb, Terapia copilului lepトヅat, Terapia dependenネ嫺i de iubire. Chiar ネ冓 naネ冲erea este consideratト aici o lepトヅare care solicitト iertarea lui Dumnezeu: am fost copilul de care te lepezi/ テョn chinga inimii te strテ「ng, mamト/ Terapia copilului lepトヅat.

Peste toate terapiile la acel plテ「nset audibil din toate colネ孛rile, nimeni nu ar putea sト-ネ冓 imagineze cum e dincolo de umbre, spaime, lamentトビi, rememorトビi, nici pe atテ「t ce lume se ascunde テョntre braネ嫺le crucii/ Luminト din luminト.

Chiar ネ冓 iubirea este descrisト テョntr-un fel trist, ea face parte din obiceiuri, din tradiネ嬖e: ce sterp e cuvテ「ntul cテ「nd nu-mi eネ冲i/.../ odatト cu tine lumea a devenit o fトビテ「mト de dumnezeire/ テ始 liturghia dimineネ嬖i, iubirea テョnseamnト credinネ崙, rugトツiune, ritual, tradiネ嬖i, neuitare de cei duネ冓 テョn locul tトツerii ネ冓 al liniネ冲ii universale, テョnseamnト sfinネ嫺nie ネ冓 dトビuire: mamele vin odatト cu テョngerii/ ネ冓 rトノテ「n テョn polenul zilelor cu mテ「nile pline de iubire/ テ始 liturghia dimineネ嬖i. Tot despre iubire tainicト, sfテ「ntト aflトノ ネ冓 din dialogul acesta: Tu nu eネ冲i din lumea asta. Dacト ai fi de aici, cum te-aネ mai/ iubi/ din creネ冲etul poeziei panト テョn tトネpile copilトビiei/ ... a dragoste.

Chiar ネ冓 poza autoarei, de pe coperta principalト emanト tristeネ嫺, plテ「nset ネ冓 rugト.

Dar, “nu plテ「nge acela care nu vede窶, spunea Victor Hugo.

Ottilia Ardeleanu,

Nトプodari, 13 august, 2018

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!