Deși l-ai redactat conform principiului “stilului bun” (al lui Aristotel), adică urmărind să îndeplinești condițiile clarității, conciziei, originalității și coerenței, un articol nu a devenit un produs finit, doar dintr-atât; el necesită o serie întreagă de alte elemente care, deși nu fac neapărat parte integrantă din corpul articolului, îl întregesc, îl completează, îl definitivează.
Aceste elemente, deosebit de importante pentru imaginea generală a unui articol, sunt titlul, cheapeaul (lead-ul), intertitlul, ilustrațiile, legenda și, eventual, ferestrele.

TITLUL nu este o broșă, un element decorativ, un chichirez menit doar să atragă atenția cititorului. Împreună cu ilustrațiile, el reprezintă primul nivel de lectură. În funcție de cât de sedus este, cititorul decide într-o secundă, la vederea titlului (și/sau a imaginilor) dacă merită continuarea sau parcurgerea articolului. Titlul oferă un prim mesaj : de modul în care acesta este formulat depinde, așadar, soarta întregului articol. În unele redacții există oameni specializați doar în alegerea titlului potrivit pentru articole.
De la el se așteaptă, conform lui Mihai Coman (care îi citează pe Schneider și Esslinger) să aibă un mesaj clar care să fie extras din informația principală a textului, realizându-se astfel o conexiune strânsă între text și titlul purtat de acesta ; să fie corect formulat, ușor de înțeles de către toți cititorii, fără echivoc și, mai ales, să incite la consum.
În fond, el este cel care rezumă informația, delimitează importanța unui articol între celelalte, funcționează adiacent imaginii și îl determină pe cititor să citească sau nu.
Nu există rețete stricte pentru un titlu bun, însă este limpede că va avea succes un titlu scurt și unic, original, fără abrevieri și fără articole nehotărâte.
Tipologic, titlurile sunt informative și incitative.
Titlul informativ conține esențialul unei informații, adică informează, fără alte artificii stilistice, asupra conținutul articolului.
Ex. 1) Hoții de la gaze (cotidianul România Liberă, joi, 26 ianuarie 2006)
2) Românii îngheață de frig, deși plătesc facturi la fel de umflate
3) Românii îngheață
Nici unul dintre cele trei exemple nu constituie un titlu bun. Primul e un passe-partout, vag, nedefinit; al doilea, deși este oarecum complet, este prea lung; cel de-al treilea este scurt, dar nu precizează despre ce este vorba, este vag și indistinct.
O posibilă variantă a unui titlu conform principiilor jurnalistice ar fi putut fi:
supratitlu: Deși plătesc facturi la fel de mari,
titlu: Românii îngheață de frig
subtitlu: Presiunea și calitatea gazelor sunt inferioare
Aceste elemente (supratitlu și subtitlu) se folosesc în cazul unor articole mai ample, care, pe lângă răspunsul la cele șase întrebări, mai conțin și alte elemente colaterale, de context. Ele îmbogățesc informația din titlu, preiau o parte din informația inutilă, dar, cu sau fără ele, titlul trebuie să aibă sens, să poată funcționa separat, autonom, să comunice o idee.
Titlul incitativ propune o formulă șocantă, care să trezească interesul și să îndemne la lectură; trebuie să surprindă, să intrige, să provoace, să stârnească zâmbetul, să îndemne la reflecții. Fiind mai puțin informativ și mai scurt (3-5 cuvinte), este recomandabil să fie însoțit de un supratitlu și de un chapeau.
Ex. supratitlu: O altă mătușă face afaceri imobiliare la 90 de ani
titlu: Fantomele din vila de la Predeal a familiei Năstase (Adevărul, 26 ianuarie, 2006)

CHAPEAUL
Chapeaul sau lead-ul reprezintă o prescurtare a textului, o reformulare, cu rol de introducere, deși nu coincide cu primul paragraf. El are rolul de a economisi timpul cititorului și de a-i ușura alegerea. Este vitrina articolului.
Și el poate fi doar informativ sau incitativ. Poate actualiza – în cazul în care există informații de adăugat, evenimente care s-au petrecut de la scrierea articolului până la publicarea lui, poate prezenta – adică explică rațiunile scrierii acelui text, ale publicării lui sau, pur și simplu, oferă câteva informații de identificare ale personei care este intervievată, poate reaminti – în cazul în care este vorba de un foileton, chapeaul va reaminti principalele idei conținute în episoadele anterioare.

INTERTITLUL

Unele subiecte, desfășurate pe mai multe planuri, solicită un spațiu mai mare, o prezentare mai detaliată. Pentru a facilita lectura și a fragmenta ideile, în vederea receptării clare a mesajului, se apelează la intertitluri. Denumite și "titluri de paragraf", ele sunt, în general, alcătuite din cuvinte excerptate din paragraful pe care îl prefațează.
Exemplu : Titlu - Hamas a intrat în Parlament cu arma în mână (Ziua, 26 ianuarie 2006)
Subtitlu : Prezența organizației palestiniene acuzate de terorism în noul Legislativ ar putea bulversa din nou situația din Orient
Intertitluri : Hamas refuză dezarmarea ; Convorbiri discrete între UE și Hamas ; Olmert, dispus la compromis

De o valoare clară sunt reperele furnizate de Decalogul redactării articolelor de ziar – zece moduri de a începe un articol, preluat din Manualul pentru ziariștii din Europa Centrală și de Est:
“1. Reține, nu există un singur mod de a începe un articol. Începuturile bune pot fi mulțumitoare sau pot fi amuzante. Ele pot fi atrăgătoare sau subțiri. Începuturile bune pot varia în funcție de ton și de conținut. Toate începuturile bune au anumite calități: sunt melodioase, spun o poveste, sunt lumina călăuzitoare a articolului, sunt clare și concise.
2. Pune-ți următoarele întrebări: Despre ce este vorba în articol? Ce trebuie să știe cititorul din articol? Notează-ți care sunt cele patru-cinci idei importante ale articolului. Găsește esența articolului prin enumerarea ideilor de bază. Ar fi util să-ți imaginezi că povestești articolul unui copil de cinci ani. Ce i-ai spune prima dată acestui copil imaginar?
3. Ce te-a surprins cel mai mult în povestea pe care o prezinți în articol? Dacă începi cu ceva care te interesează pe tine ai șanse ca acest lucru să intereseze pe cineva care citește articolul. Imaginează-ți că discuți cu părinții tăi: « Mamă, ascultă ceva. Știai că… ».
4. Uneori poți folosi cuvinte pentru a zugrăvi o imagine pentru cititori. Dacă imaginea concentrează esența poveștii, ai un început bun de articol. De exemplu, o poveste privind interzicerea lui Huckleberry Finn te poate duce cu gândul la un început de articol de genul : « Elevii nu vor mai călători în continuare pe pluta lui Hack Finn și Jim ». Dar, înainte de toate fii sigur că nu este un început clișeu. Nu scrie despre afacerile cu droguri că sunt o greșeală, despre corpuri în lac de sânge și despre programe economice care lasă oamenii întrebându-se « Unde este carnea ? ». Nu te întinde prea mult pentru a face legătura între o imagine și articolul tău. Metaforele pot fi stupide câteodată.
5. Caută conflictul din articolul tău. Acțiunile dramatice îți pot vinde articolul.
6. Articolele plictisitoare despre întâlniri ori conferințe de presă ale Guvernului pot deveni adeseori foarte interesante spunând cititorilor cum îi vor afecta cele povestite în articol. Nu spune că se va deschide o nouă autostradă. În schimb, povestește cititorilor că vor putea ajunge la cumpărături într-un timp mai scurt.
7. Cum putem rezuma articolul într-o singură propoziție scurtă ? Dacă totul se potrivește bine s-ar putea să ai un început bun de articol.
8. Fii concret, nu abstract. Nu spune cititorilor că există o problemă de trafic urban, spune-le că orașul are nevoie de mai multe stopuri. Fii clar cu lucrurile clare. O bibliotecă nu este o facilitate educațională.
9. Folosește verbe de mișcare la diateza activă. Încearcă să eviți verbe ca « sunt », « au fost » etc. Trebuie să ai personaje care fac ceva. Nu scrie : « Ușa va fi deschisă de Cosmin » ci « Cosmin a deschis ușa ».
10. Nu pune prea multă informație în fraza de deschidere. Pune doar lucrurile importante și lasă detaliile pentru mai târziu.

LEGENDA

Legenda conține, în general, elementele explicative ale ilustrațiilor. Textul atașat ei nu va conține expresii de genul “imaginile de mai sus” sau “după cum se vede mai sus”.
O legendă inspirată, dar care nu denaturează adevărul surprins poate determina lectura în întregime a articolului.
În cazul presei televizuale, gama de posibilități se diversifică: textele – captions – ce însoțesc sau prefațează o știre, de exemplu, sunt dinamice, pot fi schimbate de câteva ori oferind mai multe date.

FERESTRELE (CASETELE)

Independente de articol, ferestrele sunt texte mai mici de o pagină care cuprind date suplimentare, de context. Articolul poate funcționa și fără ele, iar acestea pot, la rândul lor, funcționa separat, de aceea vor avea și un titlu distinct. Ferestrele prezintă portretul unei persoane, istoria sa, statistici despre evenimentul relatat, mini-reportaje, un scurt interviu, fișe documentare – informații mai puțin relevante, din moment ce nu și-au găsit locul în articol, dar nu complet irelevante.
Exemplu : titlu : Terapia analizează o achiziție în Polonia și are în plan afaceri de 100 de milioane de dolari (Ziarul Financiar, joi, 26 ianuarie 2006)
Caseta: Terapia a fost privatizată în 1996 prin procesul de privatizare în masă;
În 2004 a fost cumpărată de fondul american de investiții Advent
Și-a planificat vânzări de peste 80 de milioane de euro
etc

Orice articol trebuie să își concentreze mesajul bidirecțional: informativ și afectiv - în scopul obținerii unei receptări optime, cu eforturi minime din partea cititorului.
Un bun principiu de prezentare a articolului constă în atragerea atenției asupra unor detalii amuzante, surprinzătoare sau pitorești, chiar din titlu, după formula lui M. Truffet, “cunoscutul trebuie să se arate insolit, iar necunoscutul, familiar”.

Surse:

Manual de jurnalism, coordonat de M i h a i C o m a n, Iași, Editura Polirom, vol. II, 1999
Manual pentru ziariștii din Europa Centrală și de Est, editat de World Press Freedom Committee, 1992
P h i l i p p e G a i l l a r d –– Tehnica jurnalismului, București, Editura Științifică, 2000
D o r i n P o p a –Textul jurnalistic – Genuri si specii, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“, Iași, 2002
M i c h e l T r u f f e t –– La rhetorique de la desinvolture; Histoire et medias