Acest text nu se vrea un pamflet și trebuie luat ca atare. Rog cititorii să-mi ierte subiectivismul și limbajul de lemn. Orice asemănare cu realitatea este chiar realitate, din păcate....


Alexandru Florin Þene este un scriitor din Cluj. Titina Þene este soția dumnealui, scriitoare din Cluj. Þene Jr. Este fiul ambilor, scriitor din Cluj. De obicei apar toți trei pe cîte o pagină de revistă literară, o adevărată familie Simpsom intelectualizată.
Al. Florin Þene este un PLAGIATOR. Raptul literar a fost dovedit, și hoțul exclus din Uniunea Scriitorilor din România. Normal, ar fi urmat o lapidare literară a inculpatului. Însă, în România, lucrurile mai au a se perinda țanțoșe prin târg, pe strasse, pînă cînd vor deveni normale. La Europa, birjar!, iar bietul cal nu se va împotrivi și nici nu va protesta: ”Stăpîne!, eu merg oriunde mă-ndemni, dar osia-mi scîrțîie, euro șpe n-am, cari mă rod la căruță și mi-e să nu ne opintim încă la malul ăsta”
Să o luăm de la capăt. Al Florin Þene este un plagiator dovedit. Tot al Florin Þene conduce în Cluj un cenaclu, „Vasile Slav”, și mă întreb ce model li se oferă inocenților creatori de literatură care frecventează adunarea cu pricina. Cenaclu „Vasile Slav” în colaborare cu revista „Dor de dor” din Călărași și cu „Asociația Artiștilor Plastici” a județului Cluj (nu înțeleg cum vine, dar așa scria în regulament) organizează un concurs de creație (poezie și pictură). Se vor acorda cîte trei premii și cîte trei mențiuni la fiecare categorie. Premiul al treilea la secțiunea pictură, este premiul „Octavian Popescu” – adică poartă numele președintelui (actualului președinte, în viață) a A.A.P – Cluj, iar premiul trei la categoria poezie, este premiul „AL: FLORIN ÞENE” (același plagiator de care vorbeam mai devreme, în viață și dumnealui, și chiar în putere). Este strigător la cer. Îmi este silă, scîrbă, lehamite. Încerc să refuz să cred că este adevărat, dar scrie negru pe alb. Am verificat, din mai multe surse și mi-a fost confirmat faptul. Acest specimen, în căutare de notorietate, e în stare să-și construiască singur statuie, să fie sigur de ea.
Ar trebui să fac ca Heraclit, cînd, adus în piață să i se arate bustul construit pe ascuns, și din bani publici, ca semn de împăcăciune cu cetatea (îi mulțumesc lui Adrian Firică pentru istorisire) răspunde: „De azi înainte eu cu proștii nu mai am ce discuta. Mă duc să vorbesc cu păsările”, însă nu pot. Îmi refuz abstinența de a scrie aceste lucruri. Ele trebuiesc arătate cu degetul, luate de guler și puse la zid. Nu pot găsi epitete relevante așa că scuzați-mi limbajul de lemn. Protestez împotriva grandomaniei, grafomaniei, și maniei în sine. Protestez împotriva acestui premiu literar care ar putea păta obrazul unui neștiutor. Protestez împotriva băgării în seamă a acestui individ.

Alte detalii despre Al. Florin Þene:

Inepuizabil, Al Florin Þene scrie în continuare. Mult. Foarte mult. Redacțiile revistelor sunt asaltate cu texte purtîndu-i semnătura. Articolele, poeziile dumnealui sunt publicate, spre dezamăgirea mea chiar și în Oglinda Literară, însă în curînd, acolo, periplul personajului nostru se va încheia. Dar să nu-l compătimim, „Ateneu”-l din Bacău îl publică, „Convorbiri literare”din Iași idem, ce-i drept mai sporadic și lista continuă. Și chiar dacă redacțiile acestor reviste se vor trezi, să nu ne hazardăm presupunînd că am scăpat. „Sinteze literare”, din Ploiești, acest caiet velin, pe nedrept numit revistă literară, înființat de prietenul și camaradul în ale grafomaniei, mediocrul poet Victor Sterom – care are la activ o irosire de hîrtie de peste treizeci de volume, îl va publica. Îi publică și acum, nu numai neroziile eseistice, și „poemele” ci chiar corespondența, epistole în care se flatează reciproc.(Să nu uit: Victor Sterom își trimite textele la redacțiile revistelor în plicuri personalizate cu Guvernul sau Parlamentul României – POATE SE SESIZEAZÃ CINEVA!!!). Apoi urmează „Viața de pretutindeni”, revistă înființată (din cîte știu eu) și de dumnealui, loc unde, pe pagini întregi colectivul redacțional reușește să se laude între ei: Eugen Evu scrie despre Þene, Þene despre Petrică Birău, redactorul șef (i-am uitat numele) scrie despre Evu, Þene Jr despre Birău, Sterom de Þene Jr și tot așa. Nu sunt indignat de puterea acestor scriitori, de cît de mult scriu ei, ci mă întreb, retoric, oare cînd mai citesc?



poza, statuia lui I L Caragiale, nu are legătură cu textul de față. Fotografia este doar un pamfle, și reprezintă o statuie fără față, loc în care Al Florin Þene s-ar așeza cu rapiditate. Scriu acest ps pentru că, după cum bine știm, Caragiale a fost acuzat de plagiat, de către Caion, și achitat.