Printre volumele în stil jurnalistic apărute împreună cu ,,Săptămâna financiară" s-a strecurat și ,,Noua paradigmă a piețelor financiare". De la primele pagini am remarcat dificultatea stilului (raportat la lecturile anterioare) și le-am cerut copiilor să lase muzica mai încet fiindcă ceea ce citesc seamănă cu un tratat de economie politică.
Apoi, faptul că dl Soros se recomandă ca fiind ,,un filozof ratat" m-a făcut să-mi amintesc de interesul pe care îl manifestasem cândva pentru economia politică, înclinație spre care nu mai aplicasem de mult (nu că eu aș avea ce povesti despre realizările mele în filozofie). Am continuat lectura cu ambiție și interes.
Domnia sa propune o nouă viziune asupra economiei de piață, având ca punct de plecare și justificare totodată, îndelungata experiență încununată de succes, în domeniul piețelor financiare. După cum afirmă în această lucrare, ,,evenimentele de pe piețele financiare sunt cel mai bine interpretate pe modelul istoriei. Trecutul este singurul determinant, însă viitorul este incert. Prin urmare, este mai ușor de explicat cum s-a ajuns la situația actuală decât de prezis unde ne va conduce."
Știința economiei politice având ca domeniu de referință societatea, nu poate emite legi asemănătoare științelor naturii dar ,,chiar și atunci când nu au izbutit să ajungă la standardele și la regulile metodei științifice, gânditorii au încercat să își deghizeze teoriile sub o înfățișare științifică pentru a câștiga recunoașterea". Autorul citează în acest sens pe Sigmund Freud și pe Karl Marx, aceștia considerând că teoriile lor determină cursul evenimentelor în domeniile respective pentru că teoriile lor erau unele științifice, legile științifice fiind considerate determinante.
Sunt denunțate politicile care ,,caută să acorde mână liberă piețelor financiare", acestea fiind numite ,,fundamentalism de piață, cu nimic mai bun decât doctrina marxistă". ,,Ele folosesc metode științifice pentru a manipula realitatea, nu pentru a o înțelege."
,,Criza financiară curentă poate fi în mod direct atribuită unei false interpretări a modului cum funcționează piețele financiare." Această percepție deteriorată pleacă de la raționamentul potrivit căruia ,,înțelegerea realității ar trebui să aibă întâietate în fața manipulării ei", în timp ce în practică, ,,căutarea puterii tinde să aibă întâietate în fața căutării adevărului." În sprijinul acestei afirmații autorul citează pe unul dintre consilierii președintelui Buch (în 2002) : ,,acum suntem un imperiu, iar atunci când acționăm creăm propria noastră realitate. Iar în timp ce tu studiezi realitatea în detaliu,, așa cum o vei face, noi vom acționa din nou, creând alte noi realități..."
Observăm că domnul Soros a studiat politicile economice ale statelor și ale marilor companii iar pe baza acestor observații și-a fundamentat ascensiunea financiară. ,,Participanții la piață acționează pe baza unor politici imperfecte, iar acțiunile lor au consecințe neașteptate."
Este analizat momentul economic actual ca o consecință a evenimentelor din urmă: ,,plasez momentul începerii globalizării și al super-balonului de săpun în anii 1980".
,,Sumele deținute de debitorii suverani depășeau cu mult capitalul propriu al băncilor(!) . Dacă țărilor puse în discuție li s-ar fi permis să nu-și îndeplinească obligațiile, sistemul bancar ar fi devenit insolvabil. (...) Dar criza din 1982 a însemnat primul moment în care s-a aplicat strategia debitorilor la scară internațională.(...) instituțiile monetare internaționale au făcut infuzii de numerar, iar țările debitoare au convenit introducerea programelor de austeritate menite să îmbunătățească bilanțurile de plată."
Evoluțiile ulterioare l-au făcut pe autor să prevadă criza ,,am văzut clar că un super-balon de săpun era în desfășurare și se îndrepta spre un final nefericit. Am consemnat această previziune într-o carte publicată în 2006."
Actualele ,,forțe pozitive puternice" pe piețele financiare ale lumii sunt numite China, în special, apoi India și câteva dintre țările producătoare de petrol și de materii prime din Orientul Mijlociu.
Strâns legată de practică, viziunea economică a domnului Soros se sintetizează în ,,teoria reflexivității", care ,,poate explica evenimentele cu o siguranță mai mare decât poate prezice viitorul. Acest lucru este foarte diferit de ceea ce ne-am fi așteptat de la teoriile științifice."
,,Conceptul reflexivității susține că există o funcție manipulatoare (sau participatoare) și că discursul politic poate fi folosit cu succes pentru a manipula realitatea." El se opune ,,aberației iluministe, care susține că scopul rațiunii este de a produce cunoaștere", aceasta ignorând funcția manipulatoare. Prin urmare,,ideea că piețele financiare se autocontrolează și tind spre echilibru, paradigma dominantă pe care se bazează diferitele instrumente sintetice și modele de evaluare(...) este falsă și trebuie înlocuită în mod urgent.(...) Numesc aceste politici(care caută să acorde mână liberă piețelor financiare) fundamentalism de piață și susțin că fundamentalismul nu este cu nimic mai bun decât doctrina marxistă."
Dar amploarea problemei asupra căruia autorul ne atrage atenția solicită implicarea mai multor cercetători în domeniul politicilor economice : ,,Această analiză este mult peste puterile unei singure persoane. Acesta este motivul pentru care am scris această carte."

Pe de altă parte, întreaga carte se fundamentează pe paradoxul mincinosului : ,,Dacă toți cretanii mint, atunci eu...?" la care se face referire ca la un lait-motiv.
Premisa apariției ,,teoriei reflexivității" este aceea că în actuala economie mondială piețele nu se autoreglează în mod natural , ele fiind influențate chiar și la nivel macroeconomic de intenționalitatea dobândirii puterii, fapt perturbator al echilibrului economic și declanșator al actualei crize economice: aciclică și deosebit de gravă.
Singura soluție a ieșirii din criză pare a fi eliminarea teoriei liberei concurențe deoarece aceasta nu corespunde realităților pertinent analizate în acest volum.
Mă întorc și eu ca Moromete și zic: dacă spânzuratul vrea să se spânzure, dă-i și săpun pe lângă frânghie.
Adică dirijarea artificială a pieței a dus la criză. Deci, pentru a-i salva pe cei care au declanșat criza, neglijând legea economică în folosul politicului , ar trebui să negăm acțiunea acestei legi obiective
(formulată de personalități luministe a căror intenție nu a fost nicicând dobândirea puterii) și să căutăm o nouă lege a pieței conform căreia economia este necesar și legic să fie dirijată. Astfel, cei care dirijează deja piața ar avea o justificare ,,științifică" să o facă în continuare. Dacă vor mai fi. Pentru că legile obiective pedepsesc în felul lor.

Doar Dumnezeu știe să găsească adevărul! Până la limpezirea lucrurilor, tot cei mici și neînsemnați au de suferit. Suntem cu toții în aceeași barcă, iar barca se scufundă. Soluția intervenției în economie cu intenția reparatorie de data aceasta, pare să fie un fel de a pansa rănile unei economii bolnave. Mai sunt și alte propuneri? Nu. Adjudecat! Dar schimbarea unei legi economice pentru a masca o greșeală în respectarea acelei legi nu cred că se poate.

Având în vedere ,,funcția referențială" a ,,teoriei reflexivității" mi-am permis să traduc pe înțelesul meu mesajul pe care d-l Soros îl transmite în această carte : ,,Noua paradigmă a piețelor financiare".