Băi, n-am vrut să mă bag în gem-ul vostru ca să nu mă aleg cu copite. Am și eu orgoliul meu. Și mai am și un grad seismic ridicat. Nu e întrutotul meritul meu, pentru că am exploatat din plin concursul de împrejurări pe care mi l-au dat gratuit specialiștii. Acum stă ridicat și mă lovește cu capul în stomac. Chestiunea în sine nu mă prea încălzește, dimpotrivă, pot să spun că mă enervează și mă cutremură și mă abate de la comportamentul meu normal, așa cum i-am obișnuit pe toți să aștepte din partea mea în ultima vreme să fie el. Există, evident, și o parte bună, adică m-am înregistrat la Registrul Comerțului cu câteva clase de risc asumat. Am primit numărul de înregistrare 499 999, adică la mustață. Acum răsuflu ușurat. Sunt asigurat, adică am și eu o securitate socială maximă.

Deficitar sunt la altele, de exemplu la câștigarea oportunităților - așa cum am pățit acum trei ani, când nici măcar niște tacâmuri de gripă aviară n-am prins. Ehehei, dacă prindeam, făceam o piftie de tacâmuri de gripă aviară de intram în Cartea Recordurilor Gastronomice Categorice. Acum nu mă mai risc, vreau să prind, dacă nu o pulpă de febră porcină, măcar o bucățică de ceafă de febră porcină, pentru că e bună și asta. O fac la cuptor și o asezonez cu ceva comportament public cu celeritate pe deasupra. Sper să-mi iasă și chestia cu ratingul, asta pentru consolidarea și înzestrarea opiniei publice cu un coeficient de risc ceva mai ridicat decât media de inteligență. Totul e preventiv, astfel încât orice risc de prăbușire nemaipomenită să fie foarte aproape de hazard.

Între altele, vă spun că ne așteaptă vremuri așa de grele, încât îmi stă mintea-n loc intrată și blocată de-a binelea-n criză – e cam ca atunci când îți cumperi o pereche de nădragi noi, iară după primul spălat nu te mai cuprind. Ce să mai zic?, atmosfera e ternă. Pot doar afirma, fără teamă, că s-a terminat cu eternitatea. E suficient să privim sondajele de opinie recente. Mi-e și frică să le compar cu altele de mai de demult, cât și cu astea din trecutul imediat. În principiu nu e nimic senzațional. Pe mine mă jenează criza, că promisiuni de care să-mi fie acum jenă n-am făcut. Mă gânesc să rezolv jena printr-o măsură severă legată de modă, măsură pe care eu o consider a fi benefică. Păi dacă ne așteaptă o perioadă a buzunarelor goale, păi e limpede că nu trebuie ne mai pierdem timpul cu făcutul de buzunare. În sensul ăsta s-a terminat și cu cei care vor să ne mai „facă la buzunare”, de exemplu. Iar dacă portofelele ne sunt goale, păi să renunățm și la ele. Putem să mergem chiar mai departe, adică să umblăm în fundul gol. Pe chestia asta avem șanse să câștigăm un ban cinstit: cine se uită, să plătească! Să văd eu cine mai pune impozit forfetar pe așa ceva. Pe de altă parte putem să economisim, că nu ne costă nimic dacă ne uităm ce/cum fac alții – putem să focalizăm pe fotomodelele care or să facă „mici-mititei” de 1 Mai și să suflăm în spuma berii gratis, fiind în deplin acord cu sloganul vanghelic: „mâncăm mici, mai bem și-o bere / și vizăm fete modele”.

Am și soluții la nivel macro – nu sunt soluții vesele, ci de-a dreptul optimiste. De exemplu, pragmatic vorbind, renunțăm la sondajele de opinie și facem niște sonde urmând întocmai opiniile specialiștilor. Probăm sondele pe recent dobândita porțiune de platou continental al Mării Negre. Rezltatul așteptat va consta în ceva gaze naturale ce vor fi îndreptate, prin comenzi de stat, către întreprinderile foarte-foarte mici (de apartament cum li se spune!). Cui nu-i convine, să citească Tabu liniștit! Întreprinderile foarte-foarte mici vor produce sifoanele absolut necesare îmbutelierii gazelor. Destinația acestora va fi rezerva de siguranță a statului. E de la sine înțeles că vor fi omologate numai acele sifoane ale căror proprietăți supuse probelor de conținut vor corespunde parametrilor de capacitate optimă, adaptare la culoarea politică, volumului de gaze cu proprietăți electorale și raportului volum gaze / lichidități sifonate de minimum 4% la intrarea în urne pentru europene și minimum 5% pentru confirmarea internă