Încă de la început aș fi vrut să votez cu tabăra celor drepți și cuviincioși însă aveam un amic care făcea citostatice și mă îndruma către celălalt partid. Partidul celor copuți și leneși are un sediu lângă o bancă din Parcul Virtuților unde premiază în weekend copiii rebeli și pensionarii din Cantina Săracilor. Cu ei parcă nu aș vota deoarece au obiceiul să eutanasieze toți fluturașii electorali fără vreun drept de copyright. Apoi îi lipesc pe geamurile cu stupuri de albine ale autobuzului care trece pe strada 23 August…

Îmi place de Emil. El votează schimbarea. Chiar zicea că după vot se va despărți de una din prietenele lui care nu mai iubeste Steaua din cauza ratării campionatului. Oricum, întotdeauna am iubit partidele reprezentate în culori vii, cum ar fi griul. Și eu am sustinut partidul reprezentat de doi boi gri uniți în cuget și în simțiri la o împunsătură de coarne. Diesel Power.

Campania Flower Power a debutat marțea între orele 8.00-11.00 cu distribuirea de flori puternice, indexate cu TVA romanesc si olandez. Atunci am realizat ca va trebui sa votez cu partidul care înflorește cel mai mult în sondaje căci petrolul va rămane o investiție rezonabilă la Bursa Bucuresti. Așa spunea și Emil chiar dacă ultimii bani i-a investit într-o bicicletă poluantă și în bețe de urechi produse de un deputat liberal care se spunea ca sechestrează (încă din mandatul trecut) peste doua milioane de urechelnițe de fermă într-un oraș de provincie unde, pe vremurile violet, exista o fabrică de bere brună.

Ei sictir, m-am decis cu cine votez. Voi vota cu cei care mi-au oferit la intrarea în Orașul Făgăduinței tradiționalii mici cu vin de Măduc.