Actor la 8 ani - interviu cu Luca Mera
article [ Culture ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by Luminita Suse [Oriana ]

2003-11-02  | [This text should be read in romana]    | 

Actor la 8 ani - inverviu cu Luca Mera


În perioada 16 ianuarie – 1 februarie 2003 pe scena teatrului de la National Arts Centre, Ottawa s-a jucat piesa de teatru Winter’s Tale de William Shakespeare regizată de Marti Maraden.

Rolul prințului Mamillius a fost interpretat de Luca Mera. Luca are opt ani, ochi mari și expresivi, timbrul vocii sale e grav și dicția ireproșabilă. Pe scenă se manifestă natural, nu trădează nici urmă de emoție. Ceilalți actori îl înconjoară cu atenție și căldură iar el se desfășoară firesc ca un fiu iubit și răsfățat al acestora și al marelui Will.

Piesa de teatru The Winter's Tale este o poveste miraculoasă despre pasiune, gelozie, regret, fidelitate, inocență și prietenie. De îndată ce regele Leontes își suspectează de infidelitate soția, regina Hermione, neîncrederea sa obsesivă nu mai ascultă de rațiune. Tot ce urmează este marcat de tragedie și miracol, speranță și regăsire. Polixenes, prezumtivul iubit al reginei, trebuie să părăseasca Sicilia ca să scape de pedeapsa cu moartea, fetița nou-născută a Hermionei este smulsă din brațele mamei și abandonată pe un țărm străin unde este găsită și crescută de un păstor, prințul Mamillius moare iar regina este declarată moartă și se retrage să trăiască secret pe meleaguri străine ajutată de prieteni loiali. În continuare, se va desfășura în timp o serie de evenimente ce vor conduce la un fericit final când se vor rezolva fericit și ierta toate greșelile trecutului. Regele, regina și fiica pierdută se regăsesc după mulți ani de regret și amărăciune și vor trăi fericiți împreună până la adânci bătrâneți. (detalii suplimentare se pot găsi la adresa http://www.nac.ca/media/wintale/)



Luca, cum ai fost selectat de la Ottawa School of Speech and Drama?

Nadine Thornhill Eisen, profesoara mea de la The Ottawa School of Speech and Drama, m-a recomandat să particip la o audiție ținută de Marti Maraden pentru rolul prințului Mamillius. M-am dus mai mult de curiozitate, să văd ce înseamnă o audiție. Încă din prima clipă, Marti mi-a plăcut foarte mult pentru că se poartă extraordinar de frumos cu copii. Este foarte caldă, răbdătoare și simpatică. Când am ieșit din sală, Marti a strigat: "Mi-am găsit prințul!". Am fost foarte fericit.


Cât timp au durat repetițiile și ce a trebuit să înveți ca să îți perfecționezi jocul scenic?

Repetițiile au început în decembrie și s-au terminat la mijlocul lui ianuarie. La început lucram 6 zile pe săptămână, 8 ore, între 10 am și 6 pm, timp în care mă antrenam la dicție cu Mr Spritzer, luam lecții de mișcare cu Mrs. Jo Leslie. În ultimele două săptămâni, când au început repetițiile generale cu costume, muzică și lumini, lucram și câte 12 ore pe zi. A fost foarte obositor, dar n-am simțit cum trece timpul pentru că toți colegii actori m-au îmbrătișat cu căldură și simpatie.



Cum îți par oamenii din sală priviți dinspre scenă?

Nu m-am gândit nici o clipă cum arată oamenii, de pe scenă nu-i vezi distinct, dar îi simți și ești atent ce reacție au. Majoritatea serilor am avut un public cald ce răspundea la fiecare moment. Dar am avut și seri foarte reci, când orice făceai nu reușeai să-i încălzeștiși să-i simți participând emoțional.


Ai avut emoții pe scenă?

N-am avut deloc emoții, dar asta și pentru că repetițiile au fost intense și foarte bine puse la punct. Fiecare mișcare scenică a fost aceeași în fiecare seară. Am repetat aceeași intonație a vocii și a expresiei de-a lungul celor 28 de reprezentații.



Care a fost, după părerea ta, cel mai interesant moment din timpul spectacolelor?

Fără discuție aplauzele de la sfârșit! Dar n-am putut să stau în fiecare seară, pentru că piesa era foarte lungă, a doua zi mergeam la școală, așa că trebuia să plec după pauză. După cum știți, personajul meu murea în primul act. Foarte interesantă a fost însă reacția părinților mei când au văzut rezultatele de la școală: A-uri pe linie și doar două B-uri dintre care unul la clasa de dramă. Amuzant, nu-i așa?


Luca, ce planuri de viitor ai în legatura cu teatrul, vei mai concura pentru alte roluri?

Nu am planuri precise să mai continui cu teatrul, dar dacă se va mai ivi ocazia, mă voi duce la audiții. Deocamdată sunt bucuros că am mulți prieteni buni actori și că am amintiri frumoase și amuzante de pe scenă, împreună cu ei.



Interviul a fost realizat de Luminița Suse,
12 mai 2003, Ottawa

  | index