„Termină cu Prostiile!”, este principiul fundamental de muncă și viață al lui Radu Herinean, pe care îl vom numi și în continuare R.H. Negativ – chestiune care nu are legătură cu codul său genetic, ci cu felul de a fi al R.H. Negativ-ului.
R.H. Negativ s-a născut și a primit cei șapte ani de acasă conform „Codului normelor eticii și echității socialiste, ale muncii și vieții comuniștilor”, căruia i-a dat intenționat cu piciorul în prima zi de viață, din prima și dintr-un spirit pragmatic, ceva de speriat! R.H. Negativ s-a născut să umble încălțat și să tragă șuturi „cui” și la „ce” nu trebuie.

„Termină cu Prostiile!”, ca principiu asumat poate fi exemplificat astfel:
1. ai o casă la țară unde cresc de-a valma câinii cu pisicile, cu părinții, frații, cu prietenii părinților și fraților și cu prietenii tăi cărora le oferi fix peste drum de casă un crâng prin care se poate bănănăi ziua și/sau noaptea după chipul și asemănarea și îndemnurile fiecăruia, adică după cum îl/îi taie capul – uneori le poți oferi chiar crângul vieții;

2. trebuie să ai cât mai mult timp liber pentru a lucra la computere, prin urmare nu te interesezi dacă există forme de viață în univers, nu proiectezi explorări ale colțurilor universului și nici ale colțurilor odăilor;

3. timpul „neliber” va fi atacat cu metode care maximizează eficiența – de exemplu dacă te duci la mare, nu faci baie ci „lecturezi” Appollinaire în franțuzește pentru a putea să susții cu argumente, când este cazul, afirmația: lasă că am citit și noi câte ceva!, însoțită de un gest de lehamite ucigător;

4. opera ta capitală este un hățiș de dependențe, relații, întreprinderi, proiecte, tururi de orizont, tururi prin țară, tururi de pantaloni mai largi decât ar fi nevoie, telefoane peste telefoane, aranjamente, medici pentru prieteni, comenzi pentru haleală, iarăși un proiect (e mort bătrâne, ... las-o că pute!), o inundație asasină îți face computerele fundației varză, înseamnă că suntem în căutare de fonduri (te rezolv și pe tine, îți găsesc până mâine banii de-o bursă-n străinătate, da’ lasă-mă dracu’ acu-n pace!);

5. să dialoghezi până-n pânzele albe, să te lămurești ce vrea omul: alo!, ’ceai anu’ trecut că vrei să te duci de nebun la Polu’ Sud, ți-am zis să termini cu prostiile, vezi că vin peste o oră la tine să te duc la autogară, te-am aranjat și pe tine ... Termină cu Prostiile!, cum nu ești pregătit?, pune-ți pantofii (R.H. Negativ umblă încălțat numai cu pantofi, nu tu o sanda, un adidas, ceva acolo să te dai mare, sau să se vadă dacă ai unghiile tăiate la picioare);

6. să știi ce faci peste cinci minute: mă duc să trag un clip cu AB4, ți-aduc o pereche de role și ție, bea-ți votca să-ți faci curaj și dă-mi să gust ce-ai gătit de data asta, pe urmă mă duc la Club A pentru treaba aia și la Forum Invest cu o cioacă de-a mea;

7. ... Termină cu Prostiile!

Am fost coleg de serviciu, de birou, un an și ceva cu vorbele astea. Îmi stăteau în spate, poziția lor fiind „din profil”. Să vă povestesc cum a fost începutul.
Mă uitam pe www.poeie.ro. Mi se adresează, mie, pentru prima dată, eu fiind convins că omul ăsta nu știe decât să dea și să răspundă la „bună ziua”și cam atât: îți place?, te interesează?. Eu l-am făcut.
Am avut impresia că mă ia cineva peste picior - cineva care nu era în stare de o lună să-și domolească o meșă de păr rebelă, care se încrâncena să-i stea sculată orice i-ar fi făcut - vine să-mi spună mie că administrează un site de poezie. Haida de!
- Scrie și tu ceva, orice.
- Mă interesează forma asta neuzitată la noi, asta de-i zice „culture pub”.
- Dă-i bătaie.
I-am postat ceva a doua zi.
- Te-am băgat.
- Îți mai dau?
- Bagă-ți-le singur, ți-am dat nivel de băgat. Vorbește și cu Geană, că am văzut că stați de vorbă.
- Tu nu înțelegi că eu „stau” să emigrez, omule!?
- Termină cu Prostiile!