Pe 9 mai, de Ziua Europei, în Backstage a avut loc o nouă “ediție” a "Atelierelor Artistice". A fost o seară-eveniment, după cum s-a anunțat: „one man show” după I.L. Caragiale în scenariul, regia, și interpretarea neobositului Daniel Făt; lectură, muzică în premieră și un concurs de recitare, dar și "o veste" ... care nu a mai venit! A rămas, o vreme, așteptându-și rândul pe masa cronicarului, apoi a dispărut. Să nu fi fost suficientă lume în sală?!

ACTUL I - prevăzut și neprevăzut în Backstage

Este ora 15:45, „actorii principali” încă nu au apărut. La primul nivel al clubului, așteaptă cuminți Eugen Suman (Oigen) și Mihai Vârtejaru (Asterion), în fața unui pahar de suc. Coborâm și vrem să ne așezăm la o masă, dar sala e cufundată în beznă și ni se spune să mai așteptăm, pentru că „nu e încă ora”... Ne întoarcem în cafenea. La 15:55, sosesc Andreea, Radu, Daniel Făt, Ioana și Paul Bogdan (Pan). Coborâm pe rând și ne așezăm la locurile noastre. Se aprind luminile. Îi văd venind pe Eugenia Buzatu, Bogdan Geană, Adrian Firică, Ioan Gabriel Pușcă (Lupișor), Bogdan Gagu (Inoni), Andrei Gheorghiu, Alooper, Livia și Dragoș Roșca... Sala nu se umple, totuși. Radu face probe de sunet și se asigură să fie toate la locul lor, este atent la fiecare detaliu. Un țiuit enervant continuă să se audă în microfon... În seara asta, se pare, nu se va înregistra nimic pentru Radio Agonia, după cum aveam să aflu un pic mai târziu. Daniel e ocupat cu probele de lumină, măsoară scena "cu pasul"... "De-ale lor, ale artiștilor", ar fi spus un mucalit. Trece aproape o oră și încă nu se întâmplă nimic.

Cu câteva minute înainte de ora 5, Edger ne spune bună seara, declarând deschise "ostilitățile". Cântă "Mugur de fluier", "El condor pasa", "PS I love you", "Michelle" și "Blowing in the wind", un repertoriu"tematic", un pic melancolic. Sala s-a umplut și lumea continuă să vină, în curând e nevoie de mese noi, care sunt așezate pe laterală, "la galerie". Þiuitul cel enervant se aude ceva mai în surdină, se aleg vocile, se conversează. Oamenii se simt bine.

Radu anunță "un experiment" la care cronicarul, prins pe picior greșit, se supune cu zâmbetul pe buze: poeziile lui, traduse în engleză, citite în original și în traducere. Se hotărăște pe loc: în calitate de coautor al poeziilor, recit varianta în română, iar el pe cea în engleză. După prima poezie, "Pietricele", renunță la idee și se schimbă rolurile: "Ferestre opace II" și "Încă mai fac valuri" sunt recitate impecabil de autor, în timp ce cronicarul stâlcește varianta în engleză, într-o bâlbâială de care nu poate scăpa. Radu se vede nevoit să mă anunțe, discret, că "proza" o va citi împreună cu Andrei. Poate data viitoare. Declar acest experiment semireușit: tot nu am reușit să scap de trac...

Pe scenă rămân Andrei și Radu și supun atenției două din textele mai noi sau mai vechi: "Aici Radio Romania incultural", "Eseu despre iubire" (de Matei Ghigiu). Pan aduce un "Hristos de cuvânt", la care se adaugă "Note nemuzicale din simfonia realității". Camelia reia seria lecturilor în engleză, cu "It's raining" și "Poem with no name" (de Ravendark). Ioana recită "Numai bărbatul", poezie la care Pan are un "răspuns": "Joc iminent".

Și ... "Moment publicitar"! Poezia a fost recitată de mai multe ori de către Ioana, Inoni, Andrei. Au punctat astfel, cu un umor involuntar, diversele intervenții ale serii. După "publicitate", Alooper a recitat audienței "Euharistia" lui Varujan Vosganian. Pan a continuat inspirat cu 2 creații, "Prin mine" și"Lupta", iar Ioana cu poezia "Se dedică artistului". "Patimile după mama", poezie recitată de Alooper, a încheiat acest moment "tematic".

Următorul cuvânt i-a aparținut "Domnului O". Bogdan Geană a urcat pe scenă cu o coală A4 scrisă de mână, pe care a citit-o "în duet" cu Radu. Cei care nu știau despre ce e vorba, au primit promisiunea de a citi totul luni, pe site. "Colosală maximă existențială! Eu sunt cu viața, el cu semințele!". Domnul O (sau ZERO, după cum a ținut să precizeze Bogdan) este un personaj real, despre care Răzvan Exharcu a scris într-o revistă bucureșteană și care a născut o "polemică" pe care vă sfătuiesc să o urmăriți, dacă nu ați aflat deja despre ce este vorba. Citirea din Backstage a adus un zâmbet pe fața celor care știau și o firească uimire pe fețele curioșilor neștiutori. A se urmări!

Din uimirea asta ne-a trezit Lupișor, cu a lui "Când și când", iar Andrei ne-a condus într-o "Pustietate" din care numai un "Studiu din perspectivă istorică" (Radu) ne mai putea salva.

Alooper a recitat apoi un poem de Gheorghe Tomozei, "La moartea statuii". I-au urmat Lupișor ("Iubiri"), Ioana ("Să visezi frumos pământurile" - titlul de împrumut, din vina cronicarului), "Geometrii din cuvinte" (Andrei) și un text de Radu Tudor Ciornei, recitat de Adrian Firică pe tonul lui special, care te obligă să fii atent, dacă vrei să-l auzi. Apoi bătut "Miezul nopții" (Asterion) și... "Moment publicitar"! (Ioana).

"Jocul cinematografic" a continuat: "Starea de a fi poet" (Matei Ghigiu, în lectura lui Andrei), Adrian Firică, Pan ("Nesfârșire") și Ioana, cu un nou "Moment publicitar". Între două poeme semnate Madim, recitate de Inoni, Andrei a atras atenția: "Iar voi, cei din spate, măcar prefaceți-vă că vă e jenă!". Ciudat sunau cuvintele acestea, în sala unde NU în spate se auzea zgomot, ci la o masă ceva mai apropiată de scenă... Chiar FOARTE apropiată... Și din nou, "publicitate", după care Asterion și-a mărturisit "Dependența" de poezie, inspirându-i lui Lupișor o remarcă părintească

- Vârtejeu, bea tată și tu niște vin!

și o lectură potrivită cu starea: "Salt", care a atras după sine "Distanțe" (dedicație Madim, lectura Inoni) și "Plumbul" (Asterion).

ACTUL II - "'Eftin da' bun" sau despre cum se poate face artă folosind un scaun, câteva costume, o chitară și o voce de excepție

Acestea fiind spuse, putea începe spectacolul după "O scrisoare pierdută" de IL Caragiale. Daniel Făt își pregătise din vreme "costumele", pe care le-a așezat în ordine pe masa de pe scenă. Emoții? Deloc. Îmbrăcat în negru, solemn, a luat scaunul, s-a așezat și și-a "explicat", acompaniat de chitara miniaturală, "Petiția".

De la nota tristă, a trecut la una ceva mai veselă: cu chipiu "la purtător" și "renumerație după buget, MICÃ", ne-a amintit de automatismele verbale și servilismul personajului caragialesc. "Glic, glic", intermezzo-ul muzical, a precedat apariția unui adorabil "Cetățean turmentat". Concluzia?! "Sunt un bou!", a spus Daniel, dând o voce personajului.

În galeria de "figuri de ceară", reimaginată de solist, urmează Trahanache. Sub ochii noștri se nasc schițe de portret "pour les conaisseurs", nu este o interpretare liniară, ad litteram, a textului original. Este un fel de "best of" al piesei lui Caragiale, din care Daniel a extras momentele definitorii pentru fiecare personaj, creionând în stilul său propriu o stare de spirit sau o realitate care a izbutit să îl inspire.

Trecem prin "Împărăție", pe aripile muzicii, și ajungem, cu zâmbetul pe buze, la unul dintre cele mai reușite momente ale show-ului, interpretarea în paralel a lui Brânzovenescu și Farfuridi, discutând în contradictoriu: "Pe cine să alegem, pe cine?". "Stânga", într-un sacou gri, spunea una; "dreapta", într-un sacou negru, spunea alta... Excepțional! Cei din sală râd cu poftă, Daniel zâmbește și el, discret, bucuros că i-a reușit scena. Încă o schimbare muzicală:

"Suprimă apa din bugeat
Să bem doar bere și muscat"

"Suprimă lefele urgent
Și îți ridic un monument"

"Și prin gazete zilnic fac
Plantații vaste de... SPANAC!"

Dar personajele feminine? Ei bine, nu lipsesc nici ele din "galeria" lui Daniel. Gândiți-vă doar la piesa "Tango", improvizația pe două voci. În spectacolul de aseară, "coana Joițica" a avut parte de o personificare în toată regula, cu pampoane roșii strălucitoare și voce tremurândă. Þinea în mână Ziarul (nu spui care, ziar important!), în care a citit, cu vocea sugrumată de emoție, știrea ce se va publica "în ediția de mâine". Trădare, trădare, de trei ori trădare! Urmează un dialog imaginar între Zoe și Tipătescu - parcurgerea rapidă, cu accente tragicomice, a unui act întreg din piesa originală.

Apoi Daniel coboară de pe scenă și "predă" chitara domnișoarei blonde de la prima masă, de lângă scenă. Stupoare! Ce să fac cu chitara? pare a întreba ea, din priviri. Zâmbește. Zâmbește și el, ia înapoi "darul" și cântă: "Primesc... dar nu mă-nsor!" este concluzia, plină de umor, a "dedicației" sale.

Următorul personaj al serii, un domn în negru, cu un șal alb, vorbește foarte frumos și convins despre "catindatul nostru, domnul Cațavencu, cel mai bun catindat". Să fie Tipătescu? Nu l-am ghicit și am cântat în gând, alături de ceilalți, la îndemnul lui Daniel, "Dați-ne drumul din pușcărie!".

Cu o cravată tricoloră, dominând publicul de pe scaunul pe care s-a suit și cu vocea sa de bariton - acesta este Cațavencu! Ne anunță, foarte serios, că "O țară care nu merge înainte stă pe loc", apoi se întreabă: "Fiecare țară își are faliții ei! Anglia... are faliții ei! Noi de ce n-am avea faliții noștri?". Întrebare retorică?! "Voi progres!", concluzionează Cațavencu. Din public se aud aplauze frenetice, se strigă "Bravo! Bravo! Bravo!".

... Progres, la care vom ajunge după ce vom face un mic "tur" prin "Împărăția cu trăznăi", pe care am mai vizitat-o de câteva ori, în serile din urmă. Piesa aleasă, "Ograda", are parte de altă interpretare, după cum deja știm că obișnuiește Daniel, de câte ori cântă: în funcție de stare, piesele îi ies întotdeauna "un pic altfel", niciodată nu le cântă identic.

Agamiță Dandanache trage cortina peste "galeria" personajelor lui Caragiale... "Cum îți spui, să nu m-aleg, puicușorule, nu merdzea"... Tot Trahanache, săracul, a zis-o bine: "Unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are". Dar, a nu se uita, "Iata avantajele progresului! Iata avantajele unui sistem constituțional!".

"Eftin da' bun", aceasta pare a fi una dintre dorințele românului dintotdeauna... E oare un vis utopic? Daniel Făt a încercat să răspundă la această întrebare, prin spectacolul său: un "cocktail" umoristic exploziv, după texte clasice devenite bijuterii sonore. Prestațiile sale scenice sale trebuie ascultate ȘI văzute, pentru a te bucura de arta sa după cum o merită. Doar ascultând, se pierde foarte mult din efectul unui text, căci creațiile acestui interpret se bazează și pe sugestia vizuală.

Spectacolul, o combinație de muzică și text, a fost construit în armonie cu reacția publicului și bazându-se pe ea. Așadar, nu ar fi de mirare, dacă aș afla că a și improvizat un pic, dat fiind faptul că a reușit să comunice perfect cu cei din sală.

Până la urmă, ceea ce e bun, cu adevărat, nu e deloc ieftin, înseamnă inspirație, talent, și multă muncă. Rezultatul eforturilor lui Daniel s-a văzut și auzit aseară. "Varianta pe CD" va ieși curând?!

ACTUL III - "Trio fără prize"

Actul al treilea al serii a fost asigurat de cei din "Trio fără prize" (chitară bas, chitară acustică și bongo). Au fost piese în primă audiție doar pentru unii dintre noi, cei care nu cântau, căci restul au creat atmosferă, ca la un concert în aer liber, ridicând "cota de zgomot" la valori alarmante. A fost un intermezzo antrenant, cantabil și optimist: "Mă grăbesc să ajung la mare" (muzică și versuri Ilie Micolov), "Vântul" (Karma), "Cred că-s invizibil", "Ploaia".

ACTUL IV - Concursul de recitare

Să se fi făcut ora șapte?! Încă nu! Era destul de devreme, dar la 8 începea meciul, așa că, dacă mai voiam "acțiune", trebuia să ne gândim rapid la ceva. Sala oricum era aproape goală, semn că mulți veniseră să vadă teatru și să asculte muzică. Radu a fost și de data aceasta omul cu "ideea de salvare". A renunțat la concursul de critică și a propus un concurs de recitare, având drept premiu o carte: "Și nu oricare, ci Cartea care s-a tot dat premiu, la concursurile noastre" (știți care!). Amatori de concurs: Alooper, Andrei, Adrian, Despina, Inoni și Radu. Sistem de notare de la 1 la 4, "în cerc": fiecare concurent își notează adversarii.

În cele două runde, concurenții au citit creații proprii dar și poezii de Liviu Nanu, Adina Ungur, Matei Ghigiu și Eugen Ovidiu Chirovici. Între runde, o pauză pentru stabilirea punctajului. Radu fumează, sprijinit de scaunul înalt de pe scenă:

- Până vine punctajul, am să vă cânt ceva! Durează?
- E gata! spune o voce.
- Ah, ce bine! Nu vă mai cânt nimic, așadar!

În a doua rundă a concursului rămân doar patru concurenți: Andrei, Inoni, Radu și Despina. Învingătorul a fost hotărât: Andrei!

ACTUL V - Încheierea

Seara a început cu muzică și s-a încheiat tot cu muzică. Pe scenă a urcat Banderas, care a cântat și de data aceasta balade, impresionând audiența cu vocea lui caldă. Și totuși, parcă lipsea ceva... Desigur, lipsea încheierea devenită clasică: Daniel a fost rugat să urce pe scenă și să ne mai încânte. De la nivelul parterului, unde eram când a început recitalul, am putut asculta "Tip-tip", care s-a auzit perfect, după care, încet-încet, muzica și versurile s-au pierdut, în mulțimea de zgomote din jur. Când am coborât, cei rămași își strângeau lucrurile și se îndreptau spre ieșire.
"Ultimele cuvinte" au fost: .
Asta vă spun și eu: rămâneți "on line" pentru vești! Cronicarul se oprește aici.