Și numele ‘Vocii’ era Daniel.

O nouă zi la cinema. Reclame. Atenționări peste atenționări: ‘Nu filmați!’, ‘Nu fumați!’, ‘Nu … !’. După ce te-ai obișnuit cu atmosfera de interdicții care mai de care mai ‘importante’, vine încă una: ‘Interzis persoanelor sub 18 ani’, ei, copii, acasă, aici e un film pentru oameni mari!
Producție a Casei MGM, “Man on fire” este un film care îl distribuie pe Denzel Washington, din nou, într-un rol de dur, de soldat care luptă până la capăt. Un pic mai bătrân, dar la fel de bun în ceea ce face. O apariție interesantă este cea a lui Marc Anthony, nu foarte la înălțime, dar destul de bună.
Acțiunea se petrece în toridul Mexic; răpiri în înalta societate, acesta este subiectul filmului.
Creesy (Denzel Washington) este un tip aproape ratat. Bea, asta este problema lui cea mai mare. Fost ofițer în armata americană, el merge spre Mexic, în căutarea unui prieten vechi, dar și spre o nouă viață. Un american ce trăiește pe picior mare, un mic ‘rege’ mexican, prietenul său îi găsește o slujbă de bodyguard la o famile înstărită. Are datoria de a le păzi fiica, Pita, în vârstă de 12 ani. În ciuda excelentei cariere pe care a avut-o, Creesy devine un bodyguard destul de prost plătit tocmai din cauza patimii sale – băutura. Acest fapt convine și familiei mexicane, lui Samuel (Marc Anthony), care a cam rămas fără bani, după moartea tatălui său.
Un bodyguard ieftin pentru o familie aproape de faliment.
Trebuie să precizăm că este o perioadă în care cazurile de răpire pentru bani s-au înmulțit - 24 de cazuri în ultimele 6 zile, într-o Americă Latină cu o răpire la fiecare 60 de minute.
În orice caz, bodyguardul nesociabil și bețiv ajunge să se apropie foarte mult de Pita, de fetiță. Totul pare un film de epocă, fără pic de acțiune, până când, logic, vine vremea răpirii. Fetița este răpită chiar din fața bodyguardului, care văzuse ceva ciudat – niște mașini de poliție – ce au și ajutat la răpire. El e grav rănit.
În câteva linii, răpitorii cer 10 milioane de dolari, li se dau, dar are loc o ambuscadă și moare nepotul capului răpitorilor. Pentru asta, cel din urmă cere uciderea fetiței.
După o destul de scurtă perioadă de convalecență, Creesy al nostru își revine și pornește, firesc (!), în autarea răzbunării, totul devine sentimental, ucide ce este de ucis, află că, de fapt, tatăl fetiței aranjase răpirea cu avocatul său, dar nu și-a dat seama de implicații, la baza tuturor răpirilor era o asociație stil mafiot “la Hermandad” – alcătuită din foști și actuali polițiști - , care nu se juca. Tatăl omoară avocatul, Creesy îl ajută să ia decizia unei sinucideri când îi dezvăluie totul soției acestuia, ca, până la urmă, să descopere acea rețea (capul ei fiind cel numit “Vocea”)și să ajungă la fetița, care, bineințeles, nu murise. O salvează pe ea, dar el moare.
Ei, cam asta este povestea.
Acum să îi vedem punctle sensibile:
- pai, vedem încă de la început ca, deși este o producție nouă, este una de serie – eroul tipic american ce se luptă, se zbate și salvează situația;
- Realizarea lasă de dorit, cu toate că sunt elemente pe care le vom aprecia la aspectele pozitive;
- Senzația de dulceag, masculul american în căutarea unei identități, în încercarea de a-și reprima paternitatea, macho-ul bețiv – imagini des întâlnite în filmografia americană;
- poveste prea lungă pentru un film de o oră jumate;
- faptul că tot timpul trăiești senzația de deja-vu, știi ce se va întâmpla, nici o surpriză;
Ne oprim aici cu ‘lista negativă’, precizând că ar mai putea fi adăugate si alte observații.
Acum să vedem aspectele pozitive:
- în primul rând, jocul lui Denzel Washington, după cum ne-a obșnuit, foarte convingător;
- jocul fetiței, excelent, poate prea matur – la un moment dat nu îți dai seama, ce este ea, un copil care iubește siguranța ce o oferă bărbatul ce o apără, sau este chiar îndrăgostită …ciudat;
- surpriza, am spune, plăcută, a participării lui Marc Anthony;
- efectele speciale, nu sunt extraordinare, dar merită punctate;
- muzica, sound-ul - bune;
- imagini excelente: pline de sensuri (păsări în cușcă, eliberarea unui papagal, dintr-o asemenea cușcă, de către bodyguard; actorul principal lasă sticla pentru Biblie, care se afla sub o perdea, la momentul respective – vălul: simbol foarte des întâlnit; noblețea și senzualitatea femeii în suferință – mai multe scene cu mama fetiței suferind)
- câteva remarci ‘tari’:
“În Biblie scrie că trebuie să iertăm pe cei ce ne greșesc …
Dumnezeu iartă. Asta-i problema lor cu Dumnezeu, eu doar fac posibilă întâlnirea …” – în acest episod se pregătea (Creesy) să arunce în aer o mașină cu o bazooka, din casa unor bătrâni.

“Ultima dorință … (!) ‘Pot să imi pun o ultimă dorință?’
Hai că zic eu, mi-aș dori ca tu să ai mai mult timp …” – episod în care are loc ‘execuția’ unuia dintre capi, acesta avea o bombă cu ceas introdusă în partea dorsală

Dacă am sta să socotim, cele remarcate sunt în cantități apropiate, negative și pozitive, am putea spune că filmul nu prea merită, dar, totuși, pentru cei ce iubesc genul și iubesc actorul principal, vizionați-l, nu cred că pierdeți nimic orice ați alege.