agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-19 | [This text should be read in romana] |
Tolerezi zilnic și de asemenea ești la rândul tău tolerat! Până și cel mai rigid om și cel mai sever, este tolerat și tolereaza. Fără să își dea seama. Toleranța nu înseamnă îngăduință și iertare ci înseamna chiar cheia evoluției umane. Pare exagerat dar fără toleranță omul nu ar fi evoluat din peșteri si nu ar fi fost decât un animal. Din momentul când omul a invațat să accepte semenul și să îl priveasca ca pe un caracter unic și nu ca pe o simpla specie. Atunci au apărut primele famili și forme de organizare care apoi în timp, prin toleranță si respect, au ajuns la nivelul de azi. Nu doar tehnologia si fiziologia ne-a adus azi aici. Ci toleranța și respectul, stări înrudite și necesare.Viața sociala a omului este mai importanta decât cea materiala, deoarece fără calitațile de bază sufletești,omul este neintegrat deci nu poate avea acces la lumea materială. Precum un izvor de apă pentru trup, așa e si toleranța pentru suflet si minte. Toleranța poate fi la orice nivel. De la individ la grupul lui de prieteni până la stat sau regiune. Lipsa toleranței duce la degenerare și la o viată în alb și negru. Toleranța în exces duce de asemenea la eșec, deoarece un om tolerat în totalitate nu va invăța să răspundă cerințelor de viață, nu va deprinde ce e bine si ce e rău. O zicală a poporului român spunea “Tratează-i întodeauna pe alții așa cum ți-ar convenii să fii tratat tu înusti.”, de unde deducem că și poporul român este unul tolerant deci deschis. De asemenea o virtute de bază a toleranței este aceea de a nu împiedica și de a nu interzice și de a nu ne amesteca în viața pivată a unei persoane chiar dacă nu suntem de acord cu stilul de viata. Între noi înșine ne garantăm liberatea la o viață intimă după bunul plac.
Ce este toleranța? Este capacitatea omului de a accepta semenii și de a forma astfel un grup unitar denumit societate. Orice om labil psihic știe într-o oarecare măsură să tolereze. Caracterul omului este însași ceea ce regleaza și gândește nivelul de tolerare, orientat după propriile principii și educație, proprile nevoi și de ce nu și după viața profesională. De exemplu ca și creștin poți să crezi că nu este bine să te rogi la idoli și să venerezi oamenii. Hindușii, care consideră că divinitatea e și în obiecte sunt deci priviți cu intoleranță deoarece nu aparține societății tale. Deci indirect, prin religie, nu tolerezi oamenii de altă religie, care au întodeauna alte reguli și tradiții morale. Toleranța nu este doar parte din caracterul uman, ea depinzând de factorul societății și de mediul de dezvoltare. Un cetățean, oricât ar fi de tolerant asupra unui fapt sau obicei al oamenilor, tot nu poate să răspândească ideea decât limitat. Idea de toleranța, sub forma modernă, aceea de azi, a apărut pentru a stinge conflictele între religii și etnii. Apoi această idee s-a dezvoltat și în legătură cu politica, unde apare liberalismul care sustine faptul că statul trebuie să privească neutru orice opinie și manifestare socială a poporului. În mod normal și democratic, minoritatea trebuie să fie tolerată de majoritate și vice-versa. Toleranța colectivă apare atunci când e vorba de grupuri de oameni sau de state. Prin toleranță colectivă, se impun norme de etică si morală pentru cei ce fac parte din societate. Astfel incat fiecare cetatean își cunoaște limitele și este conștient de ceea ce face, fără să afecteze sau să fie afectate de faptele sau vorbele altuia. La nivel de tară, fiecare popor își stabileste prin legi penale și civile,deci prin justitie, ceea ce este tolerat și ceea ce nu este tolerat. Toate faptele care nu sunt tolerate intră în incidența justiției care îi sancționează pe cei care nu se pot adapta regulilor. Ce este intoleranța? Intoleranța este, la fel ca și toleranța, o baza puternică pentru dezvoltarea societății. Intoleranța este benefică dacă este practicată la nivel redus, ea putând duce la adevărate schimbări de caractere la oameni și schimbări de mentalități. A reusit să schimbe guverne (Cortina de Fier 1987-1991), să schimbe legi și moduri de gândire vechi de secole, precum și moduri de viață. Intoleranța este caracterizată prin tendința de a elimina un comportament asupra căruia nu suntem de acord, prin mijloace de constrângere sau chiar persecuții. Uneori este împinsă până la eliminarea “inacceptatului”. Principalul mod de exprimare a intoleranței excesive a fost revolta, violența și izolarea. Doar sistemele democratice, prin dreptul la opinie și libertatea garantată, a reușit să schimbe intoleranța în forme pașnice. Intoleranța începe prin empatie ușoară, iar dacă cel vizat nu se conformează, atunci se recurge la izolarea individului de către societate, apoi în cele din urmă la violență. Intoleranța între state a dus mereu la războaie. Diferențele de cultura și de religie precum și de stare economică, a dat naștere mereu la invidie, care a dat naștere la intoleranță, în cele din urmă ajugându-se la război. Poporul român este unul tolerant din fire, si calm, astfel încat rareori apar în istorie răscoale ample (Ex: Anglia, Franța,) Totuși, ca orice societate, limitele de toleranță sunt atinse mereu. Astfel amintesc de răscoala lui Horea, Closca și Crisan în Ardeal, Tudor Vladimirescu în Muntenia. Intoleranța față de un sistem este manifestată tot prin revolte, în trecut, apoi în democratțe prin vot. Amintesc aici de revolta din 1926 de la C.F.R Grivița, care nu mai putea tolera burghezia. Pare greu de crezut dar intoleranța excesiva a dat naștere și la noi popoare și religii. Astfel a apărut SUA, coloniști care sau răsculat împotriva Londrei și care nu mai tolerau sistemul de taxe și de ajutorul refuzat de țara-mamă. La rândul ei, America e divizată în nordiști si sudiști, care se vor lupta mai târziu pentru supremație. Noile religii care au apărut tot din intoleranță au fost: Protestanții, Reformații, Anglicanii și penticostalii, care au intrepretat doctrina creștină după prpopriile doctrine, filtrând credința prin ideologii. Departe de urmările intoleranței, de cele mai multe ori violente, putem observa și urmările benefice ale acesteia în societate. Ajută la corectarea societății. De exemplu un tanar care începe să fumeze în grupul lui de prieteni care nu fumează deloc. Daca este privit cu toleranță, atunci el iși va continua viciul liber. Dacă cei din jur se vor ferii de el și îl vor respinge, deci nu îl va tolera, atunci el va realiza ca independența și democrația nu înseamna să fii liber să te distugi ci chiar opusul. Să fi liber să evoluezi. Depinde și de caracterul individului care poate să alegă între a renunța la viciu și a rămâne în grup sau de a accepta intoleranța lor și de a o respecta, fiind supus majorității prin acceptare de idei. Astăzi cele mai des întalnite cazuri de intoleranță sunt strâns legate de vechi prejudecați cum ar fi cele față de sexul opus (Nu tolerezi un băiat cu cercei, o fata să cânte rap…), cele de opinii politice (razboiul continuu între liberali și social-democrați), cele de rase (Nu tolerezi africanii), precum și parcticile sexuale (nu tolerezi homosexualismul și lesbianismul). Cei în cauză sunt marginalizați, perescutați (Ku Klux Klan) și nerespectați. Unde duce toleranța si intoleranța în exces? Această întrebare este una de răspântie în psihologie și societate. Ambele dăunează dacă sunt duse în exces. De obicei cel mai des este dusă in exces este intoleranța, care naște războaie și răscoale precum și forme de guvernare totalitare și absolute. Comunismul, o forma non-tolerantă, care susține dispariția omului ca individ și formarea de colective cu caracter individual. Această formă de guvernare aduce forma de organizare din neolitic prin care toate bunurile sunt colective, neexistând proprietatea personală. Indentifică statul cu partidul unic, ale cărui ideologii trebuie nu doar tolerate ci și insușite. Comunsimul este intolerant pentru că susține și practică mijloace de asuprire asupra celor care nu sunt de acord cu el și nu respectă dreptul oamenilor de a avea păreri și orientări politice diferite. Doctrina comunistă mai consideră că statul are dreptul absolut să intervină in viața privată a cetațeanului, dirijându-l după bunul plac. O lozincă comunistă veche și înca în vogă în România este “Cine nu este cu noi, acela este împotriva noastra” Nazismul este o alta formă de guvernare care sustine rasismul și șovinismul, plasând in lume o așa zisă rasă superioară, aleasă dupa standarde fizice și religioase. Este o formă de guvernare intolerantă pentru că urmarește crearea unei rase superioare, impusa tuturor și dorește schimbarea modului de viata al omului chiar cu prețul intervenției nelegitime în viața oamenilor, transformându-i în mod forțat. Dacă nu aparține rasei superioare, individul este transformat în slujitor al rasei superioare sau este exterminat. O lozincă nazistă spunea “Orice este în stat, nimic nu este împotriva statului, nimic nu este în afara statului”. Un exemplu de efecte nocive ale toleranței excesive și incorecte, este un fapt care face parte din viata cotidiană a multor familii. De exemplu dacă un bărbat își agresează în mod repetat nevasta și aceasta îl tolereazî, se ajunge la o violență mare. Deoarece sentimentul de dominație a bărbatului este cultivat când vede că violența este tolerată. Violența naște violență iar intoleranța ei este singurul fapt real ce o poate reduce. Dacă soția în cauză nu-i va permite bărbatului să o bată si i va arăta că nu este dominată, acesta dacă este normal psihic, va cobora cu picoarele pe pământ. Mai grav este când familia aceea are și un copil. El văzând că violența este tolerată, va înțelege că este o virtute să domini, și va face la fel și în familia lui când va fi matur. O altă formă nocivă de tolerare excesivă este indulgența care este nu o formă de acceptare a semenilor și un stil de viață democratic ci dimpotrivă. Poate conduce până la a permite celor din jur să încalce regulile morale și justițiare ale societății. Un om indulgent nu are de obicei opinii proprii și nu știe să se bucure de drepturile sale. Este de cele mai multe ori un ins ușor de dominat cu un caracter pasiv. Opinia , libertatea și toleranța sunt întodeauna surori care interacționează perfect. Nici una nu poate exista fără cealaltă. O familie care are la bază democrația, și în vârf toleranța. Orice om normal dezvoltat și educat bine, are proprile opinii. Opinia inseamna să susții o idee atunci când discuți cu ceilalți. Din întodeauna omul a avut opinii dar nu le-a putut exprima liber mai ales în sec XX. Opinile noastre sunt mereu diverse datorită faptului că oamenii sunt diverși, educația lor diferă, viața lor diferă. Influența cea mai mare asupra opiniilor noastre o au parinții, prietenii, colegii, idolii și visele. Deși ne-ar place ca toți să fie de acord cu noi, trebuie să tolerăm mereu divergențele chiar dacă ne displac. Astfel să nu privim disprețuitor când ne înfruntăm cu alte opinii, să încercăm eventual să ne demonstrăm opinia dar să nu constrângem căci astfel dispare toleranța, urmată în mod logic de libertate, apoi de opinie ingrădită. Discriminarea, intoleranța excesivă și violența sunt surorile “negre” care nu aduc nimic bun în viața noastră. Tot o familie care începe de la intoleranță la bază ajunge la discriminare dar în final se termină cu violența. În mai toată istoria umană, aceste practici erau ceva monden, ultimul sistem de genul acesta, cel comunist, fiind înca la actualitate în unele state (China, Cuba). Dacă nu tolerăm, naștem uneori în “cel vizat” violența, el simțindu-se discriminat. O soluție ar fi toleranța care ar anihila rând pe rând “familia neagră”. Oare ce legatură este între intoleranță profesională și limbajul și comportamentul “de lemn”? Lemnul, luat la figurat, reprezintă ceva în tipare și cu idei fixe. Principii și practici care nu se schimbă deși sunt dăunătoare. Această legatură se vede și astăzi în Armata Română care nu tolerează nici o abatere și nu acceptă o relație umană între soldat si superior. Nu se bazează pe valori iar omul este privit ca un obiect care acceptă doar niște ordine fără drept la opinie și veto. Un exemplu arhicunoscut este neacceptarea unei exprimări diferite față de “Permiteți să raportez”, la începutul oricărei conversații. Această intoleranță duce la reducerea masivă a relației de comunicare în armată, deci în organizare slabă și indisciplină. Această intoleranță de a iesi din tipare, naște o altă intoleranță de data asta violența. Intoleranța față de o armată cu moralul și disciplina scăzută. Un fapt simplu și banal dă naștere la “o bombă umana”. Pe langa armată, se mai remarcă medicina care nu tolereaza ca medicii să privească pacientul ca un om ci ca pe un caz. Un medic nu va spune “Azi am avut un pacient….” Ci “azi am avut un caz..”. Astfel acest limbaj rigid nu îsi are rostul. Aurul psihologiei, anume toleranța și intoleranța, este un fundament la implinirea sentimentală. Un om cu principii diferite față de persoana iubită, trebuie să tolereze persoana iubită cu idei, trup si suflet. Tot din dragoste probabil, trebuie să tolerezi și să treci cu vederea momentele grele. Fără această toleranță, dispare ințelegerea și încrederea care stau ca piloni în dragoste. Am incercat să vă prezint părerea mea despre importanța toleranței și intoleranței în evoluția socială și psihica al omului. Deci trebuie să tolerăm ca să fim tolerați, trebuie să respectăm să fim respectați, trebuie să oferim libertate să fim liberi, să iubim ca să fim iubiți. Cu alte cuvinte toate aceste stări și sentimente stau la baza toleranței, fără de care omul și acum lovea cu bâta in neolitic. Chiar dacă nu ar fi fost chiar așa, încă trăiam într-o lume închisa și demnă de junglă. Deci priviți toleranța ca pe o virtute și nu ca pe o obligație. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy