Ca intr-un lagar cu granitele spulberate, am ramas prizonierii faramei ce o primim in fiecare luna. Nu mai avem puterea sa fugim . Nici nu vrem! Aici mai primim ceva GRATIS : reteta compensata ( pentru boli nu foarte scumpe) , tichetul de masa, primim si bonuri de concedii, litoral pentru toti, tinerii primesc teren, copiii primesc lapte si corn, pensionarii primesc tichete de odihna gratuita !

Inca ne mai asteptam RATIA. Ratia de medicamente, a unui popor bolnav. Ne taraim neputinta si boala dupa noi, cu noi, la coada de la Ghiseul cu medicamente compensate. Stam alaturi de bolnavi cronici, bolnavi ocazionali, bolnavi de profesie. Acestia din urma (« de profesie ») ne enerveaza cel mai rau, ne fac traiul amar : ne uram, ne dispretuim intre noi. Intotdeauna langa noi vor fi si asemenea oameni care acolo unde luceste un ban ii vom intalni cu siguranta : cersetori de profesie, bolnavi de profesie, senatori de profesie ciobani... Ei ne fac suferinta mai umila, boala mai amara. Am ajuns bolavi la biserca si cersetori la farmacie.

-As dori, va rog, o reteta pentru o viata compensata cu libertate democratica ! Dar sa nu depasim plafonul, ca poate reusesc sa traiesc cu ea pana luna viitoare.