Când se vorbește despre aderarea României la Uniunea Europeană, sau, în general, despre români, e vorba întotdeauna de interdicții și expulzări sau de refuzuri și critici, în termenii cei mai duri.
Acum câteva luni, prin Spania, un dj local a lansat pe piață câteva cântece cu caracter antiromânesc și xenofob. Bineînțeles că a fost amendat, dar trebuie, pe de o parte, admirat gestul lui. Sătul, ca mai toți europenii de altfel, de rromi/âni, respectivul a lansat pe piață niște melodii pentru care știa că va fi sancționat. Mie mi se pare chiar admirabil gestul lui. Și totuși, s-a aventurat în afirmații hazardate și nedrepte – pentru un întreg popor – fără a le verifica. Câți dintre noi ar face un asemenea lucru doar pentru ca lumea să audă ideile noastre?
Așa că, am să încep simplu: tineretul român e… descris în termeni incalificabili până și de exemplele (i)moralității ale României și nu numai. Se vorbește mult despre aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, deși se vorbește despre multe impedimente, de acum clasice: diferențele de mentalitate dintre tinerii români și restul Europei, reformele abandonate de prea mult timp, și multe, multe altele.
Diferența de mentalitate e cel mai crud exemplu al realității citadine. Dintotdeauna, tinerii au fost încurajați (ce-i drept, pe căi indirecte, căci la suprafață se servește întotdeauna demagogie) să caute să se îmbogățească, indiferent de metodă. “Scopul scuză mijloacele” - am ajuns să spunem cu toții, citându-l, fără a-l fi citit însă pe Machiavelli. Și așa se face că, după ’89, la doar câțiva ani după ce “Alea iacta est” (zarurile au fost aruncate), cei care au fost șmecheri și au știut cum să folosească răsturnarea regimului în favoarea lor, s-au îmbogățit din nimic, spre deosebire de ceilalți care s-au îmbogățit cu (și aici trebuie subliniat cuvântul “cu”) nimic.
Astfel, se speră la o schimbare de mentalitate miraculoasă a tineretului român, care, de altfel, “nu e dependent de manele și baruri, cum se zice”, citându-l pe un politician al zilelor noastre, dar nu putem să nu observăm că majoritatea dezarmantă sunt(em) dependenți de… banii și munca părinților și a bunicilor. Tot un confrate de-al lui, afirma zilele trecute, ce-i drept, pe un canal obscur de televiziune, că nu tineretul român e de vină pentru neputința României de a semna tratatul de aderare la Uniunea Europeană până în 2005, ci șefii de stat ai acesteia “cu capul ca un ou de Paști, copt adică”, (sau se referea la aspect?!?).
Dintotdeauna s-a spus despre români că sunt printre cei mai deștepți oameni de pe Terra. Astfel, tinerii români de astăzi, reușesc să penetreze cele mai bine păzite sisteme de comunicare, tot tinerii români sunt capabili de a concepe cele mai inteligente planuri de a face bani și altele. Problema este spre ce își canalizează inteligența!!
Blaise Pascal afirma odată: “Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie gânditoare…”. Mă întreb dacă nu cumva se referea la români.