Ador Crăciunul! Aștept într-un mod egoist această sărbătoare, de ca și cum aș trăi-o numai pentru mine. Magia bradului, a luminițelor care-l împodobesc, frumusețea colindelor ce răsună de pretutindeni, mă fac să simt că respir din aer bucuria de a trăi. Îmi pot permite sa visez cu ochii deschiși. Această atmosferă îmi amintește de copilărie, de păpușa cea mare, Nicoleta, pe care Moșul a lăsat-o sub brad,îndeplinindu-mi astfel cea mai arzătoare dorință.
Einstein spunea despre el, către sfârșitul vieții:"Cred că secretul realizărilor mele constă în faptul că am rămas copil". "Copiii gândesc altfel", spunea tot el, care a fost considerat"copilul nemuritor al omenirii"
Nu poți fi copil decât o singură dată în viață, dar poți păstra spiritul aventuros și inocența până la vârsta senectuții și mai departe. Universul copilăriei este magic. Nu există spațiu și timp, toate evenimentele se petrec intr-un prezent continuu și într-un singur loc: aici. Până mâine e atât de departe!! Perceperea lumii este diferită. Există mama, tata si ceilalți oameni, de multe ori străini, iar cu străinii nu ai voie să vorbești. Când ești copil toate visele pot deveni realitate, trăiești cu emoție maximă fiecare întâmplare și ești fericit.
Copilăria e un univers deziderat, unde prietenia nu e niciodată falsă, unde jocurile banale se transformă in cele mai aventuroase piese de teatru, iar jucăriile sunt actorii profesioniști; universul în care imaginația nu are limite, iar fericirea e surprinsă în cele mai neînsemnate lucruri.
Cât de ușor crezi poveștile inventate de cei mari, acele istorioare ce îți transformă copilăria în magie și mister. De câte ori nu l-am așteptat pe Moș Crăciun, repetând în gând, de mii de ori, poezia, doar ca să nu ne incurcăm.? Moșul vine, dar am uitat deja, nu doar poezia ci și câți ani avem și care ne e numele. Dar pentru că Moșul e bun și vine de atât de departe cu cadoul pe care i l-am cerut, ni-l dă bineînțeles. Dar de unde știe el întotdeauna ce ne dorim? Și mai știe că nu am fost prea cuminți și că am mai mințit... Răspunsul e simplu:" magie"
De ce o fi iubind Moșul copiii, nu prea interesează pe nimeni, dar se știe cu certitudine că toți copiii îl iubesc și îl așteaptă cu sufletul la gură pe bătrânelul amuzant și câta dezamăgire e in sufletul micuților când află că totul a fost doar o invenție.
Cât de frumoase sunt jocurile și jucăriile!!! Te joci singur și totuși camera pare a fi plină de copii. Te joci și râzi , te joci și plângi, te joci și crești. Într-o bună zi cineva îți dă un fel de verdict: Ești mare, gata cu joaca!". Te supui și nu înțelegi de ce trebuie să renunți la ceea ce îți place mai mult, de ce trebuie să părăsești acest tărâm pe care îl credeai al tău pentru totdeauna.
Nu-ți poate cere nimeni să nu mai fii copil, să uiți de bucuria unui vis,să nu mai plângi când se topește omul de zăpadă care ți-a fost prieten și ți-a zâmbit cu dinții lui de cărbune o iarnă întreagă Ai vrea cu disperare să-l ajuți, dar soarele e mai puternic dacât tine și suferi văzându-l cum moare.
Să fii copil înseamnă să fii tu însuți, să-ți gângurești cuvintele,să iubești, să speri, să fii fericit.
Câți dintre noi nu am adormit cu basmele spuse de mame sau bunici? Cât de curajoși sunt eroii din povești și cât de mult ne-am dorit să fim ca ei!! Până la urmă nu e nimic rău în a-ți dori să fii bun, frumos, curajos și deștept Când suntem copii căutăm modele in universul nostru real sau imaginar. Putem fi oricine, oricând.
Frumoasă, fascinantă, magică, vârsta incenței ne rămâne în suflet și ne vom aminti cu drag de ea tot restul vieții Purtăm în noi anii aceia și uneori, mari fiind, redescoperim bucuria de a fi copii, de a ne manifesta ca ei atunci când primim un cadou, sau când ni se împlinesc visele cele mai îndraznețe. Rămânem cu amintirile, cu un strop de regret și cu copilul de odinioară, uitat intr-un colț prăfuit al sufletului.
Eu sunt de mult un copil prea mare, dar îmi place să cred în continuare în magia Crăciunului,căci sufletul meu încă are nevoie de minuni.