Scrisoare pentru tine

Am ales sa ma distantez, acum. De dragul ispititoarei tale atentii tin sa precizez ca am facut-o stiind ca vremea, lumea, timpul, societatea, sistemul, oricum am numii acele variabile, or sa ne distanteze. Nu puteam sa te vad pe tine nevoit sa faci asta. Nu, stai linistit, stiu ca esti capabil, stiu ca o poti face, dar nu am vrut sa te vad in postura aia.
Prietenia este o poveste. si cei care cred in povesti stiu ca povestea poate continua cat de mult este nevoie, de obicei pana adorm, dar tu stii ca aia sunt copii, ei cred in povesti.
Si noi am fost, dar noi am crescut, si atunci camd am simtit asta am inceput sa ne puntem intrebari existentiale, crezand ca suntem capabili sa descoperim adevarul suprem, dar defapt am facut-o chiar la momentul in care nu eram capabili si suficienti de motivati sa cautam raspunsuri. Fara sa vreau si sa stiu am inceput sa simulez distantarea in speranta ca la momentul oportun o sa fiu capabil sa o fac. Vroiam sa fiu pregatit.
Unii ar numii gestul meu incercare de maturitate esuata, eu ii spun frica. Frica de necunoscut, frica de cursul vietii mele, frica de ce va fii , obsesia de a imi fii bine, poate doar egosim.
E vorba de mine, nu o lua personal, egoismul de care vorbesc poate ca nu il intelegi dar e vorba de ego, adica de mine.
Este modul meu de a o spune. Fa-o cum vrei. Da, chiar si pe tine te poate ajuta, fa-o, daca vrei.
Oricum deranjam pe cineva, oricum am fii, dar nu ar trebuii sa fie problema noastra, asta trebuie tu sa intelegi. Este vorba de perceptii, daca nu suntem perceputi intr-un mod pozitiv nu se intampla pentru ca am fii noi negativi, nu, este vorba de capacitatea lui de reprezentare a pozitivului si a negativului.
E un tipar. Daca el nu te place, inseamna ca nu te incadrezi in tipar. Ah, ce fericire, acum crezi ca tu esti special si nu oricum, in contrast cu capacitatiile si principiile altuia. Nu, trebuie sa fii capabil sa intelegi ca el este special, pentru ca a facut ceva, a reusit sa faca ceva, si-a creat un standard. Nu conteaza daca al lui in comparatie cu al tau nu ocupa accelasi taler.
Bine, acum e clar ca o iei cum vrei tu, da, stiu ca ai pierdut firul, defapt chiar l-am pierdut inainte, dar tie totusi iti pare interesant. Nu, chiar nu ar trebuii sa conteze ca pentru tine in momentul asta interesant poate insemna orice, dar totusi dupa cum vezi incerc in accelasi timp si sa ma incadrez in graficul interesantului dar in accelasi timp si sa ies, prin ce iti spun. Acum intelegi cat de greu imi este?
Nu conteaza daca am reusit, nu, cel putin pentru tine nu ar trebuii sa conteze.
Tu, trebuie sa intelegi ca si tu o poti face, si oricum fii constient ca daca o faci o faci cu amprenta ta in ea. Dar trebuie sa fii intelegator, pana si eu ti-am fortat o frica. Nu stii despre ce vorbesc? Noi am semnat un pact. Da, asta este o discutie, si fara sa ne dam seama noi ne-am dat acordul ca suntem capabili sa ne stapanim, si chiar o putem face.
Trebuie sa fim fericiti, suntem oameni, putem sa zambim, de cate ori vrem. Trebuie sa fim suficienti de capabil sa acceptam un zambet diferit de al nostru.
Trebuie sa fim constienti de complexitatea fiecaruia, trebuie defapt sa acceptam, trebuie sa invatam sa acceptam drumul, ideea si scopul altuia. In felul asta capatam experienta si capacitatea de a ne sustine in orice decor, dar si de a accepta un altul care ni-l apreciaza. Trebuie sa vezi ca el nu te fura, el te aplauda.
Apleaca-te!!!