Undele emise de organism sub forma plăcerii generează viciul, iar repetarea acestuia induce în lăuntric dorința negativă de satisfacere a unei bulimii de semi-drog.
Tarele se desfac în moralități inverse simbolizând virtuți intoxicate de delicatesele imoralității pe care o văd sugestiv ca o vestală traversând parcul cu aleile viciilor și ale tarelor deflorată de-un cusur pervers și alungată din elizeele moralității.
Perversitatea deplasează virginitatea de la un număr îmbibat de castitate la o variabilă dezvirginată de ecuațiile depravării rezolvate de matematicianul stabilind din delăsare teoreme fecunde.
Viciile, tarele,lascivitățile, lubricul variază în intensitate de la o vârstă la alta.Vârsta se desfășoară în ramificații temporale cu prelungiri în nefiind ce are corelații cu fiindul.
Tinerețea cu alaiul de iluzii, vise, iubiri se deplasează spre maturitate ca un miez de rațional dospind lăuntric, iar vectorul ființial înaintează apoi înspre bătrânețe în memoria căreia stau nostalgiile amintirilor cumulate în ani.
Viciile pot fi suprimate dacă intervine familia, celulă de bază a socialului multiplicată prin fii, esență a geneticii cu structuri formate din melanjul cromozomilor Xși Y, numai dacă sensurile ei profunde cuprind iubire filială, prețuire și respect.
Sublimul infiltrat în straturile diverse ale naturii contrastează cu imundul viciului inoculat într-o minte permeabilă la tare și în lăuntricul devastat de plăceri negative.
Incongruența dintre limitele fiecărui om cu firescul înglobat în intimitate poate naște viciul sau în lipsa acestuia indispoziția, inversul bunăstării umplând înlăuntrul cu decepții și dezamăgiri, care sunt bunuri ale deznădejdii.
Pachetul de țigări de pe masa – suport de lemn al creației, îl deschid și viciul apare sub formă de țigară pe care o fumez ca un vers cu nicotină și fumul aburește fereastra prin care lumina se infiltrează în camera vibrând de energii creatoare.
Viciul pictează pe creier nuanțele non-abstinenței, opacizând spiritul ce nu mai funcționează între limitele raționalului și introducând paradoxalul în structurile gnomice.
Complex de întrebări iraționale adresate intelectului intoxicat de alcool sau țigări, de către viciul atras de abstinență, sfredelește carapacea minții și extrage răspunsul cert desfășurat ca o axiomă a unui raționament indubitabil.
Indubitabil, absolutul se revarsă asupra concretului umplându-l cu certitudinea unei lumi aflate deasupra noastră interferând cu oamenii legați între ei prin viziuni paranormale, căci absolutul descinde din esoteric, înglobează toate lucrurile, toți oamenii și în componența sa intră trinitatea, transcendentalul și teluricul.
O revărsare de tenebre apocaliptice peste substanța inefabilă a timpului se înfruntă cu materia divină a creației aflată în imanența oamenilor.
Viciul, în care intră pe lângă fumat, alcool, droguri și cafeaua, îmi creează un entuziasm aparent perceput ca o iridescență a încântării sublimate în veselie și mă transportă din teluricul cu complexul de întrebări întunecând crezul în esotericul ocult din care extrag neînțelesul și inexplicabilul.