agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-08 | [This text should be read in romana] |
Astăzi nu sunt eu.Mă întreb ce-ar trebui să spun în acest caz… Sunt prezent aici dar sunt prezent și Dincolo. Nu văd nicio ieșire normală și logică pentru o asemnea situație… Da... Situație! Pentru că prea des mi se întâmplă să fiu… Eu. Recunosc, Dincolo nu-i așa de rău…
Și ceea ce credeam acum câteva zile nu mai este valabil astăzi. Oare lucrurile dispar în negura timpului? Uneori nu este normal să facem referire la negura timpului. Aceasta nu este un obiect. Dar oare timpul este în vreun fel, anume, negură?... Deși părerea mea nesemnificativă așteaptă o nouă expunere detaliată, eu nu mă simt în stare să răspund demn la o asemenea întrebare… Ceea ce puțini știu este că persoana mea nu percepe timpul ca fiind o negură deși…Dacă mă uit bine spre cer… Noaptea… Văd o negură. O fi cea a timpului? Nu, nu cred asta. Timpul este o mare surpriză pentru mine, în fiecare moment. Momentul în sine reprezintă o mare surpriză pentru Ființa mea. Fiecare dezordine de-a mea se bucură și pâlpâie de viață odată cu Momentul… Credința populară care spune că timpul este limitat și că ar fi vreo problemă dacă aș spune că noi trăim nelimitat este adevărată. Timpul nu este nelimitat așa cum credem noi. Ceea ce puțini știu este că limitarea nelimitării pe care o întrebuințăm în fiecare zi, raportată la planul Universului este ceva exagerat de inutil. Numai noaptea privind cerul , observând negura nopții, văd că Universul este nelimitat. Ființa noastră este limitată în sensuri ciudate deși nelimitarea noastră nu ține de ceea ce credem noi despre noi. Care ar fi problematica expusă de-a lungul timpului? Nu știu, timpul nu mă interesează decât la nivel personal. Cel puțin pentru mine nu există noțiunea de timp colectiv. Nu am istorie, nu am trecut, trăiesc într-o continuă buclă a prezentului… Continuu. Și totuși să privim în ansamblu. Ce-am putea vedea în ansamblu? O întrebare simplă cu o relativizare generală pe întreg principiul temporal. Cine mi-ar putea garanta limitarea timpului meu ar fi prima persoană care ar aprecia ceea ce spun…Nemurirea timpului, odinioară, nu prezenta atâta interes precum credeam. Și totuși nu mai știu ce să cred… Credința majoritații este una eronată. Nu mai am valori și nu mai cred decât în puterea mea de a schimba lumea… Sfarșitul meu ar reprezenta un nou început?...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy