Fericirea și virtualul.
Fericirea este o stare trecătoare care vine, își lasă semnul pe dorința ta împlinită la un moment dat; este bucuria ca ai trecut printr-un necaz pe care l-ai rezolvat prompt; este un fel de vârf al unui munte: urci spre el cu toata speranța că te vei odihni în vârful lui dar apoi cobori și o iei de la capăt cu alte probleme pentru care lupți să ți le rezolvi și iar ajungi în vârf pentru că le-ai învins. Dar este si o stare permanentă de bine pe care ți-o creezi când vezi că nu mai ești agasat de oricine numai pentru ca i-ai spus odată un adevăr care l-a durut dar care i-a prins bine. Poate și faptul că ai înțeles că o greșeală ai putut-o îndrepta și nu o mai repeți. Eu sunt fericită tot timpul dar nu-mi dau seama decât atunci când unele probleme îmi dau târcoale și uit că luptându-mă să le rezolv, de fapt lupt pentru a mă menține la starea de fericire de dinainte. Ca sa fii fericit nu trebuie să-ți dorești a obține imposibilul ci mai degrabă să te folosești de ceea ce ai. A dori ceva ce nu vei putea obține cu niniun preț înseamnă a trăi într-o stare permanentă de neliniște, de insatisfacție. Micile bucurii cotidiene iți alimentează starea de bine și te echilibrează. Cel mai bine e să nu luăm în seamă toate răutățile scrise pe vreun forum pentru că am fost naivi și ne-am destăinuit unor avatare care ne-au luat apoi în derâdere, care s-au folosit de ele pentru a ne blama, pentru a le amplifica după mințile lor și a le folosi atunci când, crezând că îi ai prieteni de fapt sunt niște dușmani care abia așteaptă să te lovească dacă nu direct, pe la spate printr-o aluzie crezând că astfel sunt fericiți. Ura nu va crea fericire deși ei asta cred când lovesc. Eliberarea de ceea ce sălășluiește urât la un moment dat în sufletul tău te poate echilibra, te poate aduce la starea aceea de fericire pe care nu o sesizezi deși iți este bine.