Cum se explică suferințele noastre?
Versiuni din modul nostru de a fi determină bolile, suferințele care ne încearcă. Mai simplu spus, ne acordăm prea puțină reflecție interioară în contactul cu ce vine din afară, cerințele unei lumi confuze, derutate, cu valori artificiale, desconsiderându-ne practic energia interioară în scopul unei împliniri exterioare. Există o confuzie a multora care cred că sufletul, interiorul dorește ceva din afara înțelegerii reale, eului autentic. Eul autentic nu se dezvoltă după ce vrea lumea, nu e un produs de piață, e opus sistemului înstrăinării prin timp. Chiar printr-o creștere a dorinței de recunoaștere în afară omul interior se îmbolnăvește, poartă consecințele acestei escrescențe forțate, de dragul imaginii false, performanței eului artificial. Opoziția lumilor sau războiul lumilor constă în ruptura dintre împlinirea interioară și dorința unei recunoașteri exterioare pe un sistem de valori fals. De fapt e vorba de două moduri existențiale: unul real, interior, pe care îl neglijăm până la pierderea energiei (boală, suferință) și unul fals dat de o lume condusă spre distrugere, suicid. Cei mai mulți vrem să atingem un nivel de apreciere, împlinire profesională care duce la fractura dintre necesitatea energiei sinelui și a versiunii eului aflat în necunoaștere, înstrăinare. Se poate spune că avem timpul dat pentru izbăvirea de eul fals. Aceste boli, suferințe sunt în realitate date pentru a ne corecta înțelegerea asupra noastră și a reconcilierii cu eul din diferite etape ale recunoașterii întregului nostru timp. Suntem capabili să ne învingem orice boală numai prin recunoașterea versiunii eului aflat în necunoaștere interioară care ne-a provocat-o, practic prin aprecierea energiei interioare, reflecția a ceea ce suntem cu adevărat și înțelegerea greșelii comportamentale generatoare de suferință. Suferința e o întrebare despre sensul nostru prin timp. Modul de răspuns la această întrebare ne face învingători sau resemnați, învinși. Dovadă că numai suferința te ajută să reflectezi, meditezi la interior, energia interioară pierdută pe căile fiului risipitor. Și suferința este o binecuvântare, reîntoarcere la ce contează aici și dincolo de timp.