Speranța este principiul superior existent în conștiința fiecărui om, mai precis calitatea cu care se naște fiecare om, ca făcând parte din zestrea cerească și ereditară.
Este recunoscut proverbul că speranța moare ultima, sau nu moare niciodată, mai exact omul fără speranță este pe jumătate mort.
Speranța se află la temelia credinței și invers credința se află la temelia speranței, s-a demonstrat în istoria omenirii că ambele teorii sunt valabile.
Speranța fără credință este ca o piatră în matca unui izvor sau a unui râu, credința fără speranță este precum o nucă găunoasă fără miez.
Cu siguranță speranța este întotdeauna însuflețită de credință, cu cât credința este mai puternică mai mare cu atât speranța o înnobilează.
Oricât de grea, de complicată, de încurcată este o situație sau o problemă există întotdeauna speranța că se poate rezolva, că există o soluție care poate duce la succes.
Speranța este viață și viața este speranță, omul care trăiește cu speranță iubește viața, vibrează, dăruiește viață și bucurii celor din jur.
Cu certitudine viața este mai ușoară și mai frumoasă la oamenii care trăiesc cu speranță.
Tudor Arghezi spunea că speranța este un vis cu ochii deschiși.
Speranța poate apărea ca un zâmbet pe față, ca o licărire în ochi ca o dorință măreață sau ca un scop măreț în adâncul conștiinței.
Speranța poate deveni manifestare inexorabilă care permite cele mai frumoase realizări, perspective, performanțe, succese.
Speranța îi face pe oameni mai buni, mai îndrăzneți, mai toleranți, mai iertători, mai atenți cu cei din jur
Nu în ultimul rând speranța este o energie ancestrală care o dată pusă în aplicare poate genera fericire pe toate nivelele existențiale, este o chemare ancestrală pentru sănătate fizică și psihică, pentru fericire, iubire pe înalte planuri existențiale.
Conform mitologiei greacă Cutia Pandorei a fost golită de bogățiile din ea de către zeități, de către cei privilegiați, oamenilor nu le-a rămas decât speranța, care nu dispare niciodată, care se multiplică necontenit.
Nimeni nu trebuie lipsit de speranță, pentru că poate fi singurul lucru pe care îl are, de cele mai multe ori este singurul lucru de care are nevoie pentru a fi fericit, împlinit, încrezător.
În concluzie, pentru ca o speranță să devină realitate palpabilă, frumoasă, este nevoie de efort psihic urmat de credință, de voință , de ambiție, de perseverență.