bazalt lângă țesutul cornos de copită potcoavele
de aur clopoțind
vademecum satana aceeași combustie
noițe cojițe pielițe pe-un deget
tot suge tot roade tot rupe
același oțel fac farurile mari pe lângă furnale plictisite
duduie de cocs

o cvintă răgușită mă sărută
ca o ancoră scrâșnind de propria corabie
de argint de aur platinat parul sus coc totuși
prăbușește-te și clopoțește ca bronzul
interiorul lui a ajuns să semene unei fețe omenești
culoarea este un solfegiu al trupului tău
ori un viscol zdrențuit la esență
m-am ridicat vai mie si tot ce-i zvâcnire
asuprește morții
sunt pe aici vrăbii de miniu?

magdalena magdalena clipocire mustoasă
hai înapoi leap leop lip
am ajuns la vreme cât să nu fie prea târziu
ca pultă uprin treper del uțelefe restre ide labaie
doam necec hinsați închi puiaș ace va
eja cula tul pe stesâ nivec heaob sesie

sunt orbul cu chelie publius
ademenitor croncănitor clar de lună
atât de umil mă simt înflorind
pianului list hiiiis în gamă minoră
cugra vita teadân că
nu crezi?

un coc ca o treflă așteaptă-mă-n timp ce-așteaptă
ca o treflă de fum „verde oceanic la umbră”?
viceriga de caro cum își clinchețește oțelul
doar stai și vezi ultima carte
am plecat de la mine m-am dus
un vânt mic și singur scăpat la întâmplare
cine-l paște pe fergus
și-a adus hârtie și cuțit