Am scris cândva ceva despre Victor Grebenșcikov. Apoi și despre Omul cu steaua lui pe cer –- Eugeniu Grebenicov !!!
Pe acești doi oameni, foarte diferiți și născuți pe meridiane diferite, deseori unii oameni îi încurcă. Victor Grebenșcikov este născut la Omsk, în Siberia, Federației Ruse, iar Eugeniu Grebenicov s-a născut la Slobozia Mare, pe malul Prutului, aproape de orașul dunărean Galați, de unde am urmărit una dintre eclipsele totale de soare, când fenomenul dat s-a văzut și de pe teritoriile noastre.

Victor s-a afirmat nu la el acasă, ci în Republica Moldova ca un bun cunoscător al limbii române, el fiind hispanist angajat în calitate de consilier la primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, apoi la Mircea Druc, primul ministru de pe atunci, când podurile de flori înfloreau pe Prut, iar potopul abia urma să vină peste ani de zile pentru ca să le măture din drum, ca să facă ravagii. Drept plată pentru numeroasele greșeli umane ale oamenilor din valea Prutului, dar și a Nistrului, Timocului și Dâmboviței...

Iar omul cu numele Grebenicov s-a afirmat la Moscova. În mândra capitală rusă...
Adică, în URSS și apoi în Federația Rusă. Dacă pentru portretul lui Victor Grebenșcokov mi-au ajuns câteva mișcări cu creionul, apoi pentru a reda chipul lui Eugeniu Grebenicov, nu-mi ajung nici două cutii cu vopsele în 19 sau 24 de nuanțe ale culorilor. Fiindcă există oameni la care – atunci când e să le faci portretul nu știi exact, chiar din prima clipă, la ce să te referi mai întâi. Tot astfel se întâmplă și la cazul concret al marelui savant și profesor cu nume de notorietate mondială Eugeniu Gerbenicov, devenit Stea în lume, Stea în ceruri, dar străin în Þara sa, din care-și trage seva pământească și spirituală, întrucât în Republica Moldova nu a fost agreat și n-a fost admis nici la una din funcțiile academice onorabile pe care le merita din plin.
Să ne amintim că numele Eugeniu și Eugenia reproduc numele personale grecești, care la origine sunt compuse din eu „bine” și gen „a zămisli, a naște”, semnificația inițială a numelor fiind „de neam bun, nobil”.
Bunul nostru pământean, care a devenit deja o legendă ce înnobilează știința matematică și cosmică, într-adevăr pare să fie din neam bun, chiar foarte bun în comparație cu una dintre femei cu numele Eugenia Ostapciuc, care ne-a făcut de râs pe tot mapamondul cu unele afirmații și acțiuni ale dumisale.
Savantul Grebenicov a deschis noi căi în galaxia matematică. Din adâncuri de ani, dânsul a intuit că înainte se merge învățând, deprinzându-i și pe alții să asimileze cunoștințe profunde și vaste în domeniu, matematica devenind cerul vieții sale. A creat „Școala Grebenicov”, cunoscută în toată lumea. Evocarea personalității enciclopedice a lui Eugeniu Grebenicov presupune o amplă incursiune în istoria unei vieți închinate științei și catedrei și constituie o operă dificilă cu mari responsabilități și rezonanțe, noi venind doar cu un modest florilegiu de amintiri, crochiuri, eseuri, interviuri și secvențe foto, notează scriitorul și filozoful Dumitru Păsat în cuvântul său de deschidere la volumul Omul și asteroidul Grebenicov, despre celebrul savant și profesor, care a înscris pe orbitainteresului universal geniul și realitățile plaiului natal, ajungând a fi un magician al formulelor matematice, un Copernic al nostru, care a înțeles că slujirea de neam este adevărata virtute a celui consacrat idealului uman, prin care poporul român viețuiește creator și viguros, deopotrivă cu marile culturi ale lumii.
Acestea fiind spuse, țin să adaog, că în curând, la Chișinău va fi lansat volumul ”Omul și asteroidul Grebenicov”, conceput și realizat de către scriitorul, filosoful Dumitru Păsat la editura "Pontos".
Am aștept la începutul lui septembrie cu multă nerăbdare lansarea cărții despre un Ceahlău al gândirii matematice în cadrul saloanelor de carte de la BNRM. Mai aștept încă o lansare a cărții despre Domnia sa și la Universitatea Tehnică, dar cu prezența la manifestare a omului nostru cu asteroidul său pe cer și sper, că și lumea, lumea bună de la Chișinău tot o așteaptă!
Dar, tot așteptând și așteptând, între timp savantul Eugeniu Grebenicov pleacă la Domnul, în eternitate, iar noi, cei cu merite mai mici, mai îmbătrânim puțin și vremea noastră trece. Ca o cometă!