Cuba

De Adrian Onicescu


Fenomenul sud-american e un mister impenetrabil pentru un european. E o altă lume, cu alți zei și cu alți demoni.
Toate legile firii funcționează altfel acolo. Un prieten cubanez îmi spunea odată că noi, europenii dansăm ca și cum am fi surzi. Ritmul pleacă într-o parte și noi într-alta. Și e adevărat pentru că acolo se dansează fiecare lovitură a tobei și nu fiecare a doua sau a patra ca la noi. Acolo bătrânii nu impersoneaza trecutul ci întregul aproape perfect al timpurilor, sfera.
Pentru că în America de Sud totul e muzică, e salsa ori samba ori merengue iar bătrânii sunt atotștiutori.
La radio în Cuba, în Chile, în Colombia, în Peru, în Ecuador sunt posturi care transmit 24 de ore tango. În Europa triumfa manelele.
Cea mai mare surpriză mi-a fost furnizată de prietenul meu, obez și sublim mincinos fără prihana, un cubanez din Pinar del Rio, (Un fel de Moldova pentru Ardeal), unde și lor li s-a întâmplat să termine construcția și să realizeze că macaraua gigantică a rămas în mijloc. De s-au căznit zile întregi cu discursuri anti-americane la televiziune și elicoptere să scoată macaraua pe bucăți .
Prietenul acesta al meu se numea Alberto Valdez Gonzales. Avea două nume de familie ca toți sud americanii, unul al mamei și celălalt al tatălui. Câtă scindare! Omul ăsta suferea cumplit când trebuia să coboare scările la careul ofițeri al navei pe care era ambarcat. Un chin zilnic zeci de minute înainte și după fiecare masă. Picioarele lui erau doar cu o idee mai subțiri decât cele ale podului de la Cernavoda. Am intrat odată într-o discotecă în Havana și m-am străduit protector să-i ofer scaunul cel mai confortabil. M-am înșelat amarnic. A dansat ca un zeu patru ore fix, fără întrerupere. "Asere", aici cine nu dansează nu "procreaza", mi-a spus el în jargonul cubanez unic desemnând fiesta sălbatică a simțurilor. "Quien no baila no singa". Să nu mai vorbesc de acrobațiile extreme pe care actul agonic le implică. "Știu că femeile noastre ne înșeală.Eu am niște coarne de cerb de-al vostru carpatin. Dar uite ce ceafă groasă am; nici nu le simt" imi spunea hohotind.
America de sud e un fenomen care nu poate fi înțeles pe deplin ci doar trăit și neuitat. Am urmărit discursurile lui Castro cu caietul de note în mână. E un vrăjitor, un carismatic, un actor, un poet și un cinic diavol blestemat.
Vorbește cu ușurință șase ore fără încetare, copiii și femeile mai slabi de înger izbucnesc în lacrimi iar adulții fanatizați de poezia ireală a discursului lui politic duc mana instinctiv la macheta - sabia aceea cu care comunismul vencedor încă retează trestia de zahăr și pe care jură din tot sufletul să sfărâme într-un viitor ipotetic până și sateliții de pe Marte ai imperialismului yankeu.
America de sud e un dezastru social. Oamenii nu se mai căsătoresc, perechea devine ceva mai stabilă pe la 60 de ani când fiecare combatant are la activ câte șapte-opt căsătorii anulate legal și mii de concubinaje episodice.
Trecutul romantic al femeilor și bărbaților nu se poate stabili cu ajutorul unui calculator cu opt cifre.
Se cunosc în autobuz, "camello", cum li se spune în Cuba . Este un vagon lung , agățat de un cap de tractor rusesc și purtat astfel prin tot orașul ca pe un răufăcător. Ajunge în stație la fiecare două ore cu întârziere de maximum o oră. Oricînd ar veni e întotdeauna o surpriză venirea lui. Chiar și pentru cei ce au avut timp să-și crească mari copii între două sosiri ale monstrului. Bărbații urca și aruncă privirea cercetașului în jur. Își reperează prada chiar si la capătul celălalt al "Cămilei". "Con permiso, con permiso" își fac loc cu coatele, ajung până în spatele alesei și o sprijină tandru într-un singur punct cu un pedant spirit cavaleresc de luptă și onoare. Ea întoarce cu un aer puțin plictisit capul, ușor, de parcă i-ar fi teamă să nu amețească. Dacă îi place ceea ce vede, se asigură încă și mai mult de eficiența sprijinului. De obicei chiar dacă urcă separați și anonimi, coboară mâna în mână, îndrăgostiți nebunește, ca și în prima zi și se îndreaptă spre una din plajele consacrate chiar dacă umbra vreunui copac îi împiedică să mai ajungă vreodată la ocean. Seara fiecare se întoarce în sânul familiei compuse din câteva generații de copii, de proveniențe diferite și bătrâni care locuiesc toți laolalta într-o singură cameră despărțită corespunzător prin paravane de pânză. In singura cameră pot functiona simultan multe dormitoare de pânză.Dormitor pentru părinti, dormitor pentru mai multi copiii , fiice si fii ,copii de fiice si fii, ori dormitor pentru bunici. Astfel, firesc și nestăpânit, familia sporește la număr, în nopțile cu lună plină bunicii incurajază lupta pentru supraviețuire de pe cealaltă parte a baricadei de panză cu strigăte de moarte lui Batista, iar cei mici repeta la grădiniță a doua zi jocurile și strigătele adulților deprinse la paravan.
Orice femeie cinstită poate fi înduplecată să te inițieze în erosul cubanez cu o atenție de 20-50 de dolari plătibilă chiar și la sfârșit. Sensibilitatea artistică a unei stele populare de la televiziune sau cinematograf poate fi stimulată cu 100 de dolari, ba chiar mai puțin în vreme ce un salariu mediu e de 10 dolari iar un pui oriunde costa doi dolari gata preparat. Multe din profesoarele de etică socialistă pleacă de la școală direct la hotelurile pentru străini la cea de-a doua slujbă. Într-o țară ateistă, ele sunt preotesele templului unei iubiri eterne al cărei continuum e fragmentat vag perceptibil doar de venirile si plecarile noilor iubiți.
Orice femeie în Cuba a primit în viata cadouri de 20-50 de dolari după norocul fiecăreia dar sigur de mult mai multe ori decât frecvența salariului de la stat. Bunicele povestesc celor tineri surâzând ca prin vis cu ochii pierduți într-un colț al tavanului despre un marinar american, un pilot columbian, un pastor. Mă rog frânturi de amintiri dintr-un întreg greu de restituit printr-o memorie neasistata de computer.Amicul meu mi-a spus intr-o zi:"Voi, europenii, sunteti niște lași. Femeile voastre stau cu voi pentru că n-au incotro. A mea pentru ca sunt cel mai bun! Am înlemnit! Blestematul părea să aibă dreptate. Abia când mi-a arătat casa am înteles. "Ãsta e frigiderul meu. Asta e canapeaua soției, masa e a noastră.Soția era plecată la serviciu. Se putea oricand întoarce doar pentru a-și lua lucrurile și copilul.Fiecare știe exact ce-i al lui. Oricând, în autobuz, pe stradă,la muncă, la intrarea sau ieșirea dintr-un magazin putea găsi unul mai bun. Intr-o zi fetița i s-a întors plângînd de la grădiniță."Papi, dar voi când divorțați? Fusese definitiv umilită de ironiile copiilor, toți , dar absolut toți în afară de ea provenind din familii provizorii.Abia atunci am înteles că nu poți trăi fiecare zi ca pe o competiție cu altcineva, necunoscut dar oricînd posibil, a cărui iminență simți la capătul fiecărei respirații.
În celelalte țări de pe continentul sud-american nu se petrec lucruri mai ortodoxe, doar prețul e mai elaborat,și ritualul.
În plus, La Buenos Aires, Bogota, Caracas ori Brasilia, plecarea la cumpărături nu exclude la întoarcere drumul definitiv al cimitirului. Se ataca în plină stradă, copii, femei, adulți, bogați și săraci, cu pistolul, cuțitul, cu mitraliera, cu grenada, în pușcării se doarme câte patru într-un singur pat, de-a latul și se evadează doar pentru a mai da o spargere, pentru a mai viola un copil, pentru a scoate măruntaiele unui turnător ipotetic.
Havana e singura capitală în care poți ieși noaptea la plimbare fără nici un risc în afară de hiv.
Cine poate promite ceva Americii Latine? Cum poate rezolva democrația probleme ale stomacului , orgoliului și ale supraviețuirii? E mai importantă libertatea decât viața? Pentru că stomacul oricum rămâne aproape gol, din Panama și până la Punta Arenas. Scriitorul Garcia Marquez știe asta când îl vizitează pe dictator. Blestematul de Castro, prietenul lui știe și el prea bine că minte atunci când își îmbărbătează supușii Aînfometați felicitându-i pentru că încă supraviețuiesc încleștării de zeci de ani cu prosperul dușman capitalist și american. Tragedia e însă că mințind, chiar dacă nu are dreptate, are cel puțin carismă și iluzii palpabile pentru toți.