Acum nu știu de ce am luat pixul în mână, acum nu știu de ce am început să mai scriu, poate o muză mai leneșă îmi dă târcoale, poate un moft, nu știu de ce scriu.

Nu înțeleg nici un sens al vieții acum, poate doar (așa cum citisem pe o cruce) călătoria noastră să fie la sfârșit în această vale a plâgerii numită, nu știu de ce, Pământ, când e 80 la sută apă...

Mă întreb, de unde ?

Mă întreb, încotro ?

Mă întreb, când și cum ?

Întrebări la care nici un pământean nu le-a dat răspuns, dar totuși sunt om, de aceea mă întreb.

O fi poate muza cea aiurită, o fi poate crucea de pe acel mormânt, o fi repetata mea întrebare, răspuns bun la tot ceea ce simt, dar tot mai întreb de ce bate vântul, de ce plouă, de ce-i cald, de ce-i frig, de ce ?
Aștept un răspuns, dar fi-va răspuns la întrebarea mea?