Un prieten englez, care- culmea- a activat "cu misiuni speciale" în rezistența poloneză de la Solidaritatea- îmi spunea că simte- fiind prima oară în România- că oamenii sunt mai buni după 1989, mai încrezători unii în alții.Peste zece minute de la despărțirea de mine cădea în plasa unor borfași. Vrând să se apere a primit un cuțit în burtă. A stat cam o jumătate de oră în propriul sânge - în ziua mare- pe trotuar, în fața unui magazin de pâine- până ce vânzătoarea supărată că babalîcul acela îi murdărea trotuarul a chemat poliția.
Prietenul meu a avut zile și a scăpat. Cu toată infecția intraspitalicească cu care s-a procopsit în spital. Cu toată glucoza care i s-a administrat deși spusese clar că e diabetic. Cu toate că a fost lăsat de vineri până luni fără nici un tratament- să lupte organismul și să învingă boala- cum a spus un doctor cretin. A avut zile și a scăpat.
"Trebuie să fii încrezător în oameni" mi-a spus urcându-se plin de bandaje în avion. Trebuie să fii încrezător.