" NICHITA Marturisitorul, din pruncie iubindu-i pe oameni, nu s-a lepădat de lume și de toate cele ce sunt în lume, care sunt rele, dar făcea plăcere lui Dumnezeu prin viețuirea îmbunătățită cu fapte. Stând ca o făclie în sfeșnic, strălucea lumii și înfrumusețea sufletele tuturor, mai ales prin "Semnele" sale randuite si venite de la inceputuri "...mai intai a fost cuvantul si cuvantul era Dumnezeu". Și era foarte milostiv către săraci, hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi și pe cei străini primindu-i, si era tată sărmanilor și apărător văduvelor și mingâietor pentru cei scârbiți. S-a arătat fidel mărturisitor al lui Hristos, pentru că mult s-a luptat împotriva păgânătății, învățând și îndemnând pe toți cu bună-cinste sa iubeasca limba romana . Multe a pătimit de la acei rău-credinciosi, chiar si de la cei de un cuget cu dânsul: izgoniri, batjocuri și chinuri, și după mulți ani și după multe trudiri, după ce cu săvârșită plăcere dumnezeiască s-a mutat din acestea de aici, l-a preamărit pe el Dumnezeu în ceruri, înaintea îngerilor Săi, și pe pământ înaintea oamenilor."

Pentru că cinstitele lui cuvinte făceau, fac si vor face minuni in boli cum sunt cele ale rostirii, ziua de 28 Mai in care ortodocsii il pomenesc pe preacuviosul Nichita Marturisitorul ar trebui sa fie ziua in care sa-l pomenim si noi truditori intr-ale cuvintelor pe urma celui mai truditor dintre noi, NICHITA STANESCU !
Veti zice pe buna dreptate ca toate aceste CUVINTE, sau NECUVINTE asa cum ii placea lui sa pretuiasca semnele-ganduri, sunt naluciri...Spuneti-le cum vreti ! Chiar daca sunt literatura, si luate din context(Sinaxarul din 28 mai, al calendarului ortodox), hai sa ne aducem aminte de el, cel mai bun dintre noi, cel fara de asemanare intre poeti, hulit si iubit peste masura, si sa-i marturisim cat de mult il iubim ! Sa povestim despre el si, de ce nu cu el...NICHITA STANESCU !
Si...ca sa nu uit ceva ce v-am mai spus candva, Nichita Sergheevici Stănescu a plecat, dar ne-a lăsat nouă, nenorociți si nemernici, unii mai mult alții mai puțin, sufletul lui încăpător.
Să ne bucurăm in fiecare an pe 28 mai așadar pentru Nichita, sa ne rugam pentru sufletul lui, rostindu-i numele cu fața către cer si rugându-l să-i pese, măcar pe sfert cât i-a păsat atunci când rătăcea printre noi, nenorociții si nemernicii lui prieteni. Doamne ajuta !
Va iubesc