Se spune ca generațiile care nu au idealuri, care nu cred în nimeni și în nimic sunt simple grupări irosite, pagini moarte-n registrul de supraviețuire al unei națiuni. Mircea Eliade considera generația Criterion-ului drept prima și ultima fericită din istoria poporului român. A trebuit sa treacă șase decenii pentru a se ivi următoarea. Generația născută în “Piața Univesității” e una împlinită. Oamenii formați acolo sunt astăzi realizați. Sunt niște învingători, chiar dacă nu recunosc. Au biruit fără a lua prizonieri sau pradă de război. Toate idealurile lor compun azi agenda guvernamentală, ca supremă revanșă a unei elite bătute pentru că a prevăzut drumul drept. Dușmanii de ieri cântă azi pe portativul din Piață. Manifestanții, stigmatizați atunci, considerați fie cârduri de utopici, căzuți în stradă, grupări de visători reacționari, fie – malițios spus - adunături de sofiști, neadaptați vremurilor de acalmie care au urmat căderii “ancien regime”-ului, își văd azi ideile puse să guverneze țara.
Pentru o lume costelivă și neinstruită, păreau a fi de pe altă lume. Propovăduiau noțiuni abstracte pentru un neam proaspăt descarcerat din carapace. Ironizați, bătuți, batjocoriți, au continuat să întrețină flacăra speranței. Atunci nu și-au dat seama că sunt prea naivi pentru o luptă atât de mare. Se simțeau puternici în universul lor de încredere. “Golanii” se grupau zilnic în centrul Bucureștiului de unde își luau “rația de libertate”. Gânditorii din agora, asemeni lui Socrate, erau condamnați de o mulțime neinstruită, pentru vina de a fi promotorii “idealismului obiectiv” și căutători ai adevărului născut în oameni.
Supraviețuitorii “Pieței Universității” sunt primii oameni normali. Ei au învățat cel dintâi cum e “să începi să trăiești în istorie”, vorba poetului național. Unii dintre ei au rămas utopici. Vorbesc mult și în afara subiectului. Mulți sunt pragmatici și constituie pilonul central de susținere a capitalismului. O parte reprezentativă formează curentul “workaholic”, muncind din greu și eficient, pe bani mulți. Alții au luat drumul exilului, ne mai având răbdare să aștepte realizarea idealurilor. Toți sunt însă împliniți spiritual. Cauza lor s-a dovedit, în cele din urmă, cea dreaptă. Dacă azi se vorbește despre circulație liberă, despre NATO, Europa - stat de drept, este pentru că frumoșii nebuni din primăvara democrației românești au avut tăria să folosească simbolurile ca unice arme de luptă contra unui aparat năimit de privilegii, grade și armuri.
În timp ce Piața cânta numele solidarității, “bravii” împărțeau cașcavalul. Atunci când frumoșii nebuni făceau revoluții, pragmaticii reconstruiau structurile de putere. Când idealiștii lansau viziuni despre lume, oamenii regimului dădeau basca pe pălărie și învățau, în taina, cum e sa devii european în variantă carpatină.
P.S. Atenție, se închid ușile, urmează stația “Piața Universității”, cu peron pe partea dreaptă!