Agonimea voastra,

subsemnatul, un pârât de poet nebun, cu domiciliul forțat pe care mi l-ați stabilit în Siberia celor care au gura mare şi limba mică, născut într-o zodie păcătoasa din constelația Leului, imi fac autocritica turnâdu-mi cenuşă în cap şi promițând că am să mă fac servitor cuminte şi am să vă slujesc umil la curtea voastră boierească, tocmai împrejmuita de curând de un agon mărinimos. Aici, în Siberia revoltaților şi exilaților, este foarte frig, -20 de grade agonice, şi mă simt izolat şi încarcerat. Apropo, sentința pe care mi-ați dat-o, fără drept la apărare, este pe viață? Dacă este aşa, nobilimea măriilor voastre, nu mi-ați putea comuta pedeapsa într-una mai acceptabilă şi potrivită?
Fie-vă milă de un umil supus la curtea voastră boierească!
Sunt convins că nobilismul din sângele dumneavoastră albastru îmi va analiza şi aviza favorabil cererea mea scrisă într-um miez de noapte albă!

Trăiască marea boierime agonă!
Luptăm pentru pace între oameni, fie ei agoni sau plebei!

Cu umilință şi plecăciune, Mihail Buricea (mihneamihai)

PS: Fiți boieri mari!

Agonului general al Agoniei Române!