Tradiția din moși strămoși


Azi, când apele se tulbură și mai mult în Ardeal și Basarabia, parcă strămoșii, ascunși în inima fiecărui copac, ca în "Călin (file din poveste)" sau "Mușatin și codru" de Mihai Eminescu, așteaptă să ne ajute. Așa se face că fiecare strop de rouă spirituală adunată în cupa timpului ne poate ajuta să reclădim lumea strămoșilor noștri dintr-un trecut atât de îndepărtat, încât nu avem cuvinte pentru a-l rosti. Antropologia și geologia au creat ipoteza unor catastrofe planetare care acum șaizeci de milioane de ani au dus la dispariția dinozaurilor, apoi au fost erele glaciare urmate de topirea calotelor glaciare - și astfel o succesiune de potopuri.

Ecoul acestor evenimente se regăsește în mitologia ariană (hindusă și persană) cât și în cea chineză, prin ziua când soarele a răsărit de la apus. Mitologia noastră consemnează, prin imaginea lui Moș Nicolae, acele vremuri de început ale lumii noastre, și fără modestie o spun, înaintea altor civilizații pe care le considerăm repere.

Astfel Nicolae este primul copil născut la începutul lumii, început care n-a fost al ignoraței, căci exista scrisul, el învățând repede să citească și astfel a devenit un învățător de oameni.

Așa cum spunea J. D. Michaelis în 1759 "Limbajul este un fel de arhivă unde descoperirile sînt la adăpost de cele mai supărătoare accidente; arhivă pe care flăcările n-ar putea s-o mistuie și care nu ar putea să piară decît o dată cu năruirea totală a națiunii." Astfel în lucrarea "Sărbători la români", publicată în perioada 1910-1914, Tudor Pamfile, menționează: "Iată ce scrie George Coșbuc sprijinindu-se pe credințele poporului nostru: Dumnezeu... a pus străjer la miazănoapte pe Sân-Nicoară și la miazăzi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui". Și comentează: "De bună seamă că este o greșeală. Nu Sf. Neculai aține calea soarelui pe la miazănoapte ci Sf. Toader. Sf. Neculai stă la miazăzi, deoarece pe la 6 decemvrie soarele răsare de către amiază, iar de la această zi, după credința poporului, soarele începe să răsară tot mai spre miazănoapte."

Eu cred că nu este nici o greșeală; în memoria colectivă a rămas imaginea acelor vremuri dinaintea unui mare cataclism, care a schimbat poziția axei Pământului și chiar data solstițiului de iarnă - căci după cum știm soarele de abia pe 22 decembrie "schimbă" direcția spre nord. De asemenea specialiști au demonstrat că la intervale mari de timp polul magnetic nordic se schimbă cu cel sudic.

Pentru a rămâne în acele ere a catastrofelor în care au apărut și glaciațiile urmate de topiri devastatoare voi cita pe Ion Taloș, profesor din 1986 la Universitatea din Köln: "Prin unele din însușirile lui (Sf. Nicolae), el continuă activitatea lui Poseidon, a lui Neptun și Hermes... Domeniul lui cel mai important este apa. El a pus capăt potopului".

Din toate acestea se poate înțelege vechimea sa și rolul jucat în istoria înaintașilor de la începutul lumii până azi. Alături de Moș Nicolae în data de 6 dec. se sărbătorește arhiepiscopul cetății Mira, Sfântul Ierarh Nicolae, care a trăit în sec. IV dHr.

În 1574 un călugăr din Spania descifra pe Columna lui Traian imaginea palatului lui Decebal străjuit de trei tineri Lar(i)s. Explicația călugărului era că aceștia sunt zeii protectori ai casei la daci; pentru a întări această informație amintesc că în dicționarul Larousse, referindu-se la civilizația romană, Jean-Claude Fredouille precizează că Laris au o etimologie necunoscută și în timp au devenit spirite protectoare ale cetății, casei și familiei. Moș Nicolae este protectorul copiilor, cărora le aduce daruri (inclusiv spirituale), fiind el însuși primul copil din lume - foarte silitor și inteligent.

Moș Niculae este protectorul familiei, ajutând fetele să se mărite. A cinsti imaginea Moșului înseamnă a ne cinsti neamul și trecutul, chiar dacă anumite lucruri par de neînțeles sau de basm. Ele sunt încă vii, așa cum vie este și limba noastră - atât cât nația noastră va exista și va păstra tradiția din moși strămoși.