În afară de existența sa fizică, omul mai are și o existență energetică, inaccesibilă în mod normal celor cinci simțuri, dar percepută de clarvăzători, cărora realitatea înconjurătoare li se înfățișează sub o formă mult mai complexă decât accea cu care suntem obișnuiți. Astfel, întregul Univers este străbătut de o energie vitală, numită prana în tradiția indiană, pe care clarvăzătorii o percep sub forma unor „fluvii“ de lumină. Această energie este absorbită de corpul uman prin șapte centre energetice numite în sanscrită chakre (roți, discuri, vârtejuri). De asemenea, personalitatea individului este percepută de clarvăzători prin câmpuri de natură energetică (de fapt vibrații superioare), care înconjoară corpul fizic, având o formă aproximativ ovoidală numită aură. Deci, corpul fizic preia energia din cosmos prin cele șapte chakre, iar modul în care o prelucrează este reflectat în aură. Corpul fizic este străbătut de anumite meridiane energetice, cunoscute de anticii orientali, care le-au utilizat în acupunctură și presopunctură. Dezechilibrul unui anumit punct, de pe un anumit meridian, produce o anumită boală. Acupunctura și presopunctura nu fac decât să restabilească echilibrul energetic al acestor puncte.
Dacă asupra aurei, chakrelor și a meridianelor energetice, clarvăzătorii au început să cadă de acord în ceea ce privește forma și amplasamentul acestora, referitor la energiile subtile care străbat corpul uman există păreri diverse, controversele dăinuind de mii de ani.
Astfel, cea mai simplă alcătuire a ființei umane este considerată aceea cuprinzând trei elemente: corpul, sufletul și spiritul. Sufletul este cel care întreține viața corpului fizic, iar spiritul este esența divină dăruită de Dumnezeu prin actul Creației. Marii inițiați susțin diverse amplasamente ale sufletului și spiritului (de exemplu în creier, în inimă, în ficat, în glandele endocrine, etc.), pe această temă ivindu-se nenumărate polemici. De asemnea, există clasificări mai detaliate ale energiiilor subtile, pe care unii din ezoteriști le numesc corpuri subtile. Astfel, ei consideră că ființa umană este alcătuită din corp fizic, corp eteric, corp mental, corp astral, corp cauzal, corp buddhic și corp atmic. Denumirile ni se par improprii și eclectice. Astfel, nouă, denumirea de corp ne sugerează ceva de natură tridimensională și nu ceva de natură energetică. De asemenea, denumirea de corp astral ni se pare improprie pentru a desemna sentimentele și trăirile emoționale (astral vine de la astru și sugerează cosmosul). Noțiunile de corp buddhic și corp atmic provin din tradiția indiană și par anacronice. Considerăm că este mai important să înțelegem rolul energiilor subtile și mai puțin important să le dăm denumiri sofisticate și să le plasăm în diferite puncte ale corpului fizic. De aceea vom încerca niște clasificări care țin în primul rând de bunul simț, căutând să numim energiile subtile într-un mod accesibil tuturor.
Pornim de la ideea că personalitatea unei entități umane este dată în primul rând de gândurile și sentimentele sale, acestea determinând acțiunile ulterioare. Deci personalitea sau Ego-ul poate fi considerată ca vehiculând două tipuri de energii subtile pe care le vom numi afect (totalitatea sentimentelor și a trăirilor emoționale) și mental (totalitatea gândurilor și a deducțiilor raționale). Mai considerăm că omul posedă și o conștiință extinsă, spiritul, adică un mental superior, în care sunt înmagazinate date importante despre viețile noastre anterioare și cu ajutorul căruia devenim conștienți de esența noastră divină. Această conștiință reprezintă adevărata noastră identitate, de aceea o vom numi simplu Eu. Esența divină, care nu este o aglomerare energetică (o „sămânță“ cum spun unii ezoteriști), ci o vibrație continuă care străbate viul și neviul, o vom numi SupraEu. Obținem, astfel, o primă clasificare a energiilor umane în Ego (afect + mental), Eu și SupraEu. Scopul vieții este eliminarea autorității exagerate a Ego-ului asupra corpului fizic, dezvăluirea conștiinței extinse prin care devenim conștienți de esența noastră divină, sustragerea din ciclul de reîncarnări (samsara) în care ne angrenează Ego-ul și obținerea eliberării finale (nirvana, cufundarea în Vacuitate, Odihna Supremă).
Să nu uităm însă că există un tipar energetic al corpului fizic, pe care-l vom numi dublu eteric, deoarece este o dublură energetică a corpului fizic, urmărind fidel conturul acestuia și având o grosime de câțiva centimetri. Spermatozoidul care fecundează ovulul are înscris în el acest tipar ce determină dezvoltarea ulterioară a fătului. Corpul energetic este perceput de clarvăzători, împreună cu efectele reflectate în aură ale afectului, mentalului și conștiinței extinse.
Deci, pentru a fi riguroși, vom oferi următoarea clasificare a componentelor ființei umane: corp fizic, dublu eteric, afect, mental, Eu și SupraEu. Vom vedea, mai târziu, că, în momentul morții, dublul eteric, afectul, mentalul, Eul și SupraEul continuă să existe independent de corpul fizic, sub forma unei entități luminoase proiectată într-o Lume Spirituală dată de personalitatea celui decedat. Același lucru se întâmplă și în călătoriile astrale sau în accesul la Lumile Spirituale prin porți energetice, corpul fizic și dublul eteric rămânând imobile.
Îndrăznim să identificăm sufletul cu dublul eteric (vitalitatea), spiritul cu conștiința extinsă (Eul) și să comentăm câteva expresii foarte des întâlnite. Astfel, prin exprimarea „și-a dat sufletul“ oamenii se referă de fapt la desprinderea energiilor subtile (dublu eteric, afect, mental, Eu, SupraEu) de corpul fizic și nu doar la dublul eteric (aici sufletul are o accepție mai largă). Când spunem că „și-a vândut sufletul diavolului“, de fapt spunem că, prin afectul și mentalul său de natură negativă, acel om și-a asigurat o existență chinuitoare după moarte, într-o Lume dominată de vibrații grosiere. Când vorbim despre „nemurirea sufletului“, ne referim, de fapt, la nemurirea spiritului (a Eului), căci vom vedea mai târziu că dublul eteric, mentalul și afectul mor, la rândul lor, după o existență de o anumită durată în Lumile Spirituale. „Un om fără suflet“ desemnează, de fapt, un om cu afect negativ, iar „a avea suflet bun“ înseamnă a gândi pozitiv, a avea un mental sănătos.
În final, atragem atenția că dacă explorarea Lumilor Spirituale se face prin intermediul Ego-ului (afect + mental) și nu prin intermediul conștiinței extinse, perceperea acestor Lumi va fi deformată, departe de Adevărata Realitate. Acesta este motivul pentru care, în extazurile religioase, misticii „văd“ zei, Iisuși sau Fecioare, pentru că „văd“ ceea ce dorește Ego-ul lor să vadă, nu ceea ce există în realitate, cu alte cuvinte își creează propriile lor Lumi Spirituale iluzorii. De fapt, Dumnezeu, pentru a încuraja căutările spirituale ale acestora, li se înfățișează sub forma pe care ei o doresc. Greșeala în care persistă acești mistici este că absolutizează aceste viziuni, considerându-le drept Adevărata Realitate. V-ați întrebat vreodată de ce în viziunile unui buddhist apar zeități și nu Iisus Hristos? Rămakrishna, unul dintre puținii oameni care au experimentat mai multe religii, și-a dat seama că aceste viziuni sunt specifice fiecărui mistic religios.

„Prin propria mea forță, sunt la fel de orb ca oricare altul și nu sunt în stare de nimic, dar prin Spiritul divin, spiritul meu înnăscut poate pătrunde orice.“ (Jakob Böhme)
„Temelia tuturor lucrurilor, ceea ce veghează la ordinea cosmică, ceea ce predomină în toate, este spiritul.“ (Dhammapada)
„Fiți mica reflexie a unei mari lumini.“ (Grigorie de Nazianz)
„Adam, în egală măsură Dumnezeu și creație (...) este Sufletul unic, din care a fost creată specia umană.“ (Ibn 'Arabi)
„Ceea ce se află în mine este mai mare decât lumea; dacă Divinitatea nu este acolo, însemană că nu se află nicăieri.“ (Lavater)
„Cel pe care voiam să-l caut a venit în întâmpinarea mea. Și acela a devenit ego-ul meu, pe care-l numeam Altul.“ (Kabir)
„Noi înșine, prin etalarea naturii noastre prezente (...), merităm să fim numiți un joc al lui Dumnezeu.“ (Maxim Mărturisitorul)
„În orice suflet se regăsește sensul spiritual și imaginea lui Dumnezeu.“ (Origene)
„Natura noastră spirituală este după chipul Creatorului, ea seamănă cu ceea ce este deasupra ei; fiind incapabilă să se cunoască pe ea însăși, ea reflectă caracterul inaccesibil al lui Dumnezeu.“ (Grigorie de Nyssa)
„Omul a fost creat din nimic. De aceea el urmărește acest nimic, care nu se află nicăieri și, în timpul acestei urmăriri, el se îndepărtează atât de mult de el însuși, încât își pierde propria urmă: cufundat în simpla esență a Divinității, ca în propria sa interioritate, el se duce să moară în Dumnezeu.“ (Jan Van Ruybroeck)
„Trebuie să explici lucrurile prin intermediul omului, nu omul prin intermediul lucrurilor.“ (Saint-Martin)