Prin karma înțelegem totalitatea gândurilor, dorințelor și acțiunilor, pozitive sau negative, din viețile anterioare (karma veche) și din această viață (karma nouă). Deducem, de aici, o clasificare a karmei, în primul rînd, în karma pozitivă (aptitudini, talente) și karma negativă (boli, traume) și, în al doilea rînd, în karma veche și karma nouă. Aceasta înseamnă că, în orice moment, karma noastră depinde, mai întâi, de gândurile, dorințele și acțiunile noastre din viețile anterioare, apoi, de cele din această viață și chiar de cele din momentul morții (ne putem mântui în ultima clipă, pozitivându-ne karma).
După moarte, așa cum am văzut anterior, dublul eteric, afectul, mentalul, Eu și SupraEul își continuă existența într-o Lume Spirituală, ca o entitate de sine stătătoare, care devine conștientă de faptele bune și rele săvârșite în viața terestră. Pe parcursul acelei existențe, mentalul și afectul sunt reevaluate de către conștiința extinsă (Eu), alcătuind karma veche. Această karma constituie ceea ce noi numim în mod obișnuit destin. Nu suntem de acord cu ideea că omul este supus destinului. Dumnezeu ne-a înzestrat și cu liberul arbitru, așa că putem lupta împotriva karmei vechi, negative, formându-ne o karma nouă, pozitivă.
Karma veche poate fi evidențiată astrologic prin astrogramă, care studiază poziția planetelor în momentul nașterii, adică a acelui moment foarte important, în care entitatea dintr-o Lume Spirituală se reîncarnează într-un corp fizic. Astrologia karmică pornește de la ideea că există trei tipuri fundamentale de karma negativă: de agresivitate (specifică oamenilor violenți, care caută să se impună prin orice mijloace, criminalilor, etc.), de posesivitate (specifică geloșilor, celor care doresc să acapareze bunuri materiale, hoților, etc.) și de ignoranță (cei care refuză să se instruiască sau își utilizează cunoștințele pentru a-i manevra pe ceilalți). Dacă această karma este utilizată pozitiv și este sublimată (dharma), atunci cea de agresivitate devine utilă sportivilor, cea de posesivitate poate fi exploatată de către mistici, iar cea de ignoranță de către savanți.
Iată, deci, că liberul arbitru ne permite să ne transformăm complet karma, să ne mântuim. O karma bună ne asigură o existentă liniștită și în viața de după moarte (ne ducem în Rai, conform concepției creștine) și în următoarea reîncarnare. Diferențele intelectuale și sociale dintre oameni, suferințele sau bunăstarea acestora se datorează, în primul rând, acțiunilor pe care le-au săvârșit în viețile lor anterioare. Raiul și Iadul există nu numai în Cer, ci și pe Pământ. Depinde de fiecare dintre noi în care din ele vrem să ne ducem existența. Un individ cu mentalul dezvoltat își asigură o existență rezonabilă în această viață și în cele viitoare.
Karmele de agresivitate și posesivitate sunt date în mod predominant de către energiile afective (afect - am împrumutat acest termen din psihologie), iar karma de ignoranță este dată de energiile mentale (mental). În consecință, putem face o clasificare a karmei în karma afectivă și karma mentală. Părerea noastră este că, în stadiul actual de evoluție a omenirii, karma, atât individuală, cât și colectivă, este predominant afectivă (de aceea se face afirmația că omul este robul simțurilor). Pe măsură ce omenirea va evolua, karma se va mentaliza și se va pozitiva. Îndrăznim să afirmăm că este posibilă, în viitorul îndepărtat, o existență pur energetică a entităților umane, așa cum este, probabil, aceea a vizitatorilor din O.Z.N.-uri.
Considerăm că, în momentul creării Omului de către Dumnezeu (Spiritul Suprem), acesta a fost înzestrat cu un mental și un afect inferioare, i s-a impus o karma pozitivă inițială minimală, pe care trebuia cel puțin s-o realizeze, dacă nu chiar s-o depășească și a fost lăsat să evolueze liber. Prin Adam și Eva noi înțelegem Omul (Bărbatul și Femeia) în general și nu două persoane anume. În momentul în care omul a interacționat cu mediul și cu ceilalți oameni, el a început să acumuleze karma, pozitivă sau negativă, în funcție de gândurile, dorințele și acțiunile sale. Aceasta este, în accepția noastră, căderea în păcat de care ne vorbește Biblia. Ispitit de propriile sale gânduri (șarpele biblic, urcarea șarpelui kundalini prin chakre), omul a acces la cunoaștere (a mușcat din fructul oprit), a început să se creadă din ce în ce mai deștept (karma de ignoranță), mai puternic (karma de agresivitate) și a început să adune bogății (karma de posesivitate), karma lui generală devenind, în mare măsură, negativă. Izgonirea din Rai ne sugerează ideea că, după moartea fizică, omul urma să ducă o existență chinuitoare, care se reflecta și în următoarea viață terestră, după reîncarnare.
Astfel, pe Pământ a început să se manifeste Răul, care nu este o creație a lui Dumnezeu, sau a vreunui înger decăzut (Satana), ci este chiar creația omului, este manifestarea legii universale a karmei surprinsă în mod excepțional, în câteva cuvinte, de înțelepciunea populară: „Bine faci, bine găsești; rău faci, rău găsești“. Răul este o provocare a Binelui, fără de care acesta nu se poate manifesta. Un concept este perceput, în primul rând, prin dualul său (de exemplu caldul ca opus frigului). Dacă ar exista numai Bine, credem că pe Pământ ar fi o plictiseală imensă, pentru că n-am mai putea, în actualul stadiu de evoluție, să mai percepem Binele la valoarea sa. Binele Absolut există numai în Dumnezeu, Răul există numai în entitățile inferioare.
La reîncarnarea într-o nouă existență, karma inițială pozitivă crește, deoarece indiferent de acțiunile anterioare, bune sau rele, ale unui individ, el a evoluat într-un anume fel, deoarece a trăit o experiență de viață conștientă. Nu suntem de acord cu anumite concepții orientale, conform cărora entitățile umane negative se pot reîncarna în plante sau animale. Părerea noastră este că regnul animal și vegetal au fost create de Dumnezeu pentru a susține evoluția Omului, pentru a-i îmbogăți experiența și nu pentru a-l pedepsi printr-o reîncarnare într-un regn inferior.
În varianta unui scenariu negativ al viitorului, datorită perpetuării Răului pe Pâmânt, omenirea se poate autodistruge, ducând la dispariția tuturor regnurilor. Oamenii cu o karma pozitivă, chiar dacă vor muri, vor duce o existență liniștită în Lumile Superioare (vor ajunge în Rai), sau chiar vor fi promovați în planurile înalte ale acestora (vor găsi Împărăția lui Dumnezeu), iar cei cu o karma negativă vor suferi cumplit, deoarece nu va mai exista posibilitatea reîncarnării pentru a-și satisface poftele (vor ajunge în Iad), devenind un fel de animale puse la dispoziția entităților superioare. În varianta unui scenariu pozitiv, așa cum am afirmat mai sus, este posibilă o transformare radicală a corpului fizic, care va deveni, din ce în ce mai evident, un corp energetic. Acest lucru va fi posibil numai atunci când mentalul uman va atinge trepte superioare de dezvoltare.

„Dobândește cunoștințe despre tine însuți și-l vei cunoaște astfel pe Autorul tău.“ (Avicenna)
„Cu toată ființa ta găsește-ți refugiul în Domnul, care sălășluiește în inima ta; prin mila lui, tu vei dobândi pacea supremă și starea de eternitate.“ (Bhagavad-Gită)
„A vrea este propriu omului. A vrea răul este propriu naturii corupte. A vrea binele este dovada grației divine.“ (Jean Calvin)
„Nu căutați calea prea departe, la ceilalți; calea este sub pașii voștri.“ (Tung-chan)
„Dharma este suveranitatea suveranității. De aceea nu există nimic care să fie superior Dharmei.“ (Brihadăranyaha upanishad)
„Nu s-a obținut nimic, atâta vreme cât individul nu s-a transformat, în forul său interior.“ (Carl Gustav Jung)
„De aceea trebuie neapărat să cunoaștem existența unui alt principiu, cel al Răului, care devine dăunător adevăratului Dumnezeu și creaturii sale, căci acest principiu pare a-l incita pe Dumnezeu împotriva creaturii sale și pe cel creat împotriva lui Dumnezeu.“ (Z. Oldenbourg, Cartea celor două principii)
„Dumnezeul meu mă mână, Dumnezeul meu mă obligă, dar asta nu înseamnă că mă conduce. Eu nu sunt însă liber să fac ce vreau.“ (Martin Luther)
„De fapt, orice om are posibilitatea de a fi bun... sau rău, înțelept sau prost... Nu există nimeni care să-l constrângă sau să-i determine, aprioric, purtarea, nimeni care să-l împingă pe calea binelui sau răului. El însuși, de bună voie și pe deplin conștient, apucă pe calea pe care o dorește.“ (Maimonide)
„Este de-ajuns ca să iubești ceva cu pasiune, muzica, soarele sau un prunc, pentru a auzi chemarea divină, pentru ca harul să se coboare asupra ta.“ (Rămakrishna)
„Un om ar trebui să fie într-o revoltă continuă contra lui însuși, căci ego-ul se micșorează și se deformează, ca o oglindă concavă. Acesta este cel mai cumplit tiran, căci el vă domină complet.“ (Nisargadatta Maharaj)
„Două iubiri au zidit două cetăți. Iubirea de sine, mergând până la disprețul față de Dumnezeu, cetatea terestră. Iubirea de Dumnezeu, mergând până la disprețul de sine, cetatea celestă. Una este glorificată în sine însuși, cealaltă în Domnul Dumnezeu.“ (Sfântul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu)