1.Mulțumirea de sine biciuiește blazarea și neîncrederea și face din deliciile mici ale existenței un țel ușor de atins.

2.Dizolv cu laserul cugetării învălmășirea gândurilor, iar degringolada senzațiilor artificiale le organizez în jurul meticulozității eului.

3.Invidia este un eufemism al defăimării, căci pizma umilește de la distanță, fără ca cel care este obiectul bârfei să știe.

4.Încerc să cunosc psihologia omului dezamăgit pentru a-l încărca cu energia optimismului.

5.Pentru a aplica legea societății, trebuie ca ea să fie un melanj de dreptate, cinste, adevăr și severitate.

6.Să descoperi ceea ce este ascuns în tine însuți, să scoți plasma tainelor și să o împrăștii în atmosferă, ca o materie a misterelor ontologice multiplicată în masa imaterială a atomilor, înseamnă să ai curajul de a-ți cere iertare planetei pentru ambiția de a te așeza pe tronul lumii ca un rege impus de orgoliul personal și pentru faptul că ai desconsiderat omul.

7.Cauzele pierdute prin defetism pot fi combătute prin optimismul ce-și duce alaiul de pozitivități spre citadela încrederii în sine, cucerind oastea sleită a negativităților.

8.Îmi chem cu autoritate maximele care coexistă cu reflecțiile în forul judecății, iar acestea îmi ascultă supuse intransigența spiritului și se expun într-o atitudine genuină în fraze gnomice.

9.Omul prost își siluiește demența și pervertește inteligența în ateismul impulsurilor troglodite.

10.Omul deștept își face din viață o religie a înțelegerii sinelui și a celorlalți, convertind raționamentul intuitiv la catehismul răspunsurilor raționale.