Cand soarele apune...apune lumina in sufletul meu......iar la primul rasarit sufletul meu se trezeste....si tresare cand gandul meu zboara catre tine....Incepe o noua zi departe de tine...o zi de cosmar....o zi in care nu vad nimik in jurul meu....parca o doar moarte...parca totul se sfarseste.....si fiecare zi e lafel...ies pe usa si ma uit in jurul meu.....doar natura moarta...doar cadavre....si parca as fi groparul tuturor....ma simt vinovat pt toate relele ce se intampla....Inca nu mi`am revenit...inca adormit incep sa pasesc pe drumul mortii....pe calea pe care o urmez zi de zi....si totul in jurul meu e negru..parca am adormit si m`am trezit in iad...si in fiecare zi... ma gandesc la urmatoarea cu speranta ca va fi ceva diferit...ca ma voi trezi si langa mine vei fi tu ...ca ma vei ocroti si ma vei apara de tot raul din aceasta lume...ce vb eu aici...doar aberatii..... Nimik din ce zic eu aici nu poate fi adevarate doar un cosmar un cosmar din care sper sa ma trezesc cat mai curand....un cosmar pe care nu il pot controla....un cosmar ce ma roade in interior....un cosmar care pare din ce in ce mai real....dorm ...vad acelasi lucru.....ma trezesc....tot lafel.....parca eu il provoc...parca nu ma pot gandi la altceva decat la faptul ca tu esti departe de mine si ca nimeni nu mi te poate apropia orice as face ...pasesc din ce in ce mai repede....incepe sa ploua.....si ploaia inca din antichitate este un element romantic...poate cel mai romantic....si acest romantism profund.....offff.....ma omor singur si nu ma pot controla ...parca exista undeva o forta malefica ce imi controleaza totul...de la miscari pana la creier...incep sa alerg...totul in jurul meu se invarte....ceva incepe sa se schimbe...nimik nu mai e ca ziua ce a trecut....undeva se vede schimbarea.......simt o putere care....incearca sa ma aduca pe drumul cel bun....o forta pozitiva.....imi impiedica miscarile gresite si ma indruma spre calea cea dreapta....spre calea ce ma aduce la tine... undeva in fatza e o raza de soare...alerg spre ea.....ploaia inceteaza...acea ploaie neagra.....si soarele isi face loc printre norii negri....si parca isi face loc si in sufletul meu......ajung sub acea raza care imi da forta pozitiva......si privesc cu o mana la ochi in lumina orbitoare si zaresc....o nimfa....ce sa fie..A inceput ma sperie....si pe cale ce ma apropii parca imi este familiara...parca a fost acolo dintotdeauna....deodata acea lumina calda dispare....dar in fatza mea apare altceva un trup firav.....si se apropie ...si eu ma sperii...ma feresc...imi spune incet..."stai...nu te speria..atinge`ma..sunt reala..."..atunci imi mai vine inima la loc si....ma apropii... si inima imi bate mai sa imi sara afara din piept...intind mana catre ea....o ating si simt savoarea pielii ei....se simte in jurul ei un parfum de trandafir......ceva nu se potriveste acestui scenariu..din nou ma gandesc ca e un cosmar...ca acus o sa dispara si o sa raman singur dar ea ma linisteste....se apropie de mine si ma saruta......atunci...totul se lumineaza....si in aer si in mintea mea....imi dau seama de ceva ce trebuia sa im dau seama cu mult timp inainte...un lucru sfant pe lumea asta..."sunt iubit"....ea ma iubeste...nu e doar un cosmar...e realitate....ma intorc si te vad....esti cea pe care am cautat`o o viatza si cea pe care o astept de o vesnicie....esti TU....cea pe care o iubesc...ii multumesc lui dumnezeu...ne imbratisam...ne sarutam...si usor pasim spre casa...spre "CASA" da spre casa...acolo unde ne este locul impreuna....TU si EU...cuplul perfect....! (Povestea mea...Bogdan...cu sfarsitul undeva in viitor!)