Suntem nascuti intr-o lume pasiva, intr-un univers in totalitate uman care reactioneaza greu la propriile sale explozii interioare... Traim cumva intr-un timp batran, deposedat de puterile sale mitice si incapabil sa renasca din nimicul initial!
E anul Blaga, e timpul sa ne aducem aminte de acel barbat bine cu ochii mari ce modela oamenii de cultura ai secolului trecut cu acel "je ne peut dis que" filozofic...Ar fi stupid sa spun ca sunt un tip original, ca opera mea abea inceputa este virgina altor influente, ca sunt unic: fiecare dintre noi se face ca nu vede caramizile pe care se zideste! Sunt orb ca oricare altul, dar, din cand in cand, imi cobor bratele spre pamant si neajutat de ochiul inchis, ating aceste caramizi parca prea reci, parca prea fierbinti - sunt clipe de extaz...imagineaza-ti numai cat de fericit ar fi muntele si cat de inalti copacii seculari cant il ating pe frunte pe Eminescu, Bacovia, Blaga, Arghezi...
Eu nu pot sa-mi traiesc timpul caci timpul este supus continuu eroziunii, dar ei, dar el, Blaga, al carui tata "nu a ucis niciodata un porc.Tata era un intelectual.Tata il citea pe Kant" , Blaga din mormantul caruia izvoraste inca "sentimentul romanesc al fiintei" si acel "a fi intru" noician de care sta mereu lipita cu banda adeziva constiinta nationala, "spatiul mioritic", el, Blaga, el e nemuritor!
E ciudat cum oamenii refuza evolutia sau , cel putin, sunt fericiti ca sunt si-atat, fara pasi in fata, fara cautari in incertitudine.Dar eu, si cei ca mine, aceia care gasesc in cuvinte semintele ce vor sa nasca o noua padure, cu copaci tineri si indreptati exclusiv spre frumosul albastru al cerului, cautam sa-i impingem in timp, in viitor caci lipsa viitorului e sinonima cu abundenta fluturilor deposedati de aripi!
Eu vreau sa construiesc aripi fluturilor, nici sa-i disec cum fac altii, cautand astfel sa-i cunoasca! Eu gasesc aproape de mine necunoscutul si el imi este cu atat mai rasarit din sange cu cat imi pun umarul la constructia misterului sau... Mie chiar imi place Blaga, sprancenele sale care nu spun nimic, tacerea sa care spune totul...El avea dreptate: un filosof nu cauta intr-o padure de brazi conuri de brazi, ace de brazi sau rasina cea frumos mirositoare - un filosof cauta intotdeauna radacinile brazilor si numarul lor il renasc.