Inca n-am omorat pe nimeni. Nu am dorit moartea nimanui (inca). Si sper ca nici nu o sa ajung sa o fac!
Insa astazi am hotarat ca Islamul a MURIT. Ca civilizatie in primul rand si ca religie in cel de al doilea.
Mi-am sters din memorie cifrele arabe, monumentele arhitecturii islamice, poezia si filozofia, precum si sute de ani de istorie in care Islamul a insemnat cultura si dezvoltare.

Recunosc. Este impotriva a tot ce propavaduieste religia crestina, este departe de orice mod rational de gandire, dar NU am de gand sa intorc si celalalt obraz.
V-am socat ? E bine.
Poate gasim o cale de comunicare pana nu e prea tarziu.

Descreierati au existat intotdeauna, in toate culturile, in toate perioadele istorice, si exista, normal, si in zilele noastre. Nici romanii nu au scapat de politicieni ce le promit ca vor face ordine cu ... mitraliera.
Din fericire, noi, zambim si realizam ca astfel de manifestari "verbale" vor disparea o data cu obstescul sfarsit al unei generatii de activisti analfabeti, de neadaptati ce se agata cu disperare de ultimile fosile politice ale "Epocii de Aur".

Daca situatia politico-economica din Romania este o sursa permanenta de enervare, ea este in acelasi timp izvorul unei "bascalii" reciproce intre guvernanti si populatie. Cum altfel ar putea fi taxata invitatia adresata in plin Parlament de Primul Ministru de a i se "numara ouale" sau trecerea de la ura la amor in "chestiunea evreiasca" a unui celebru sef de partid si notoriu antisemit.
La noi, totul se petrece conform clasicelor: "ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim" si "cainii latra caravana trece".

Daca circul politic din Romania se petrece in special la nivel mediatic, cu totul altfel evolueaza lucrurile in alte parti ale acestei lumi ce devine din ce in ce mai mica si mai neincapatoare pentru diverse ambitii politico-religioase.
Nonsalanta vecina cu tembelismul cu care conducatorii politici ai marilor puteri au ciopartit si impartit (in propriul interes) lumea araba, dupa fiecare conflict major in care au fost implicate si pe care l-au castigat, isi arata acum roadele otravite.
Dupa un secol in care tot ce inseamna democratie, respect, educatie crestina a fost dat deoparte atunci cand a fost vorba de lumea islamica, de sferele de influenta si de "aurul negru", occidentul constata acum cu stupoare ca orice moneda are doua fete.

Interesul politic si economic meschin i-a facut pe acesti corifei ai politicii occidentale sa uite datoria de onoare pe care civilizatia europeana o are fata de cea islamica. Daca cultura acestor domni nu cuprinde referinte la lucrarile lui Avicena (Ibn-Sina) ar fi trebuit macar sa realizeze ca zilnic scriu cu cifre ARABE.

Mai mult. Acesti farisei ai politici Euro-Atlantice pe de o parte se bateau cu pumnii in piept ca aduc civilizatia pe acele taramuri uitate de lume si Dumnezeu, iar pe de alta induceau in mintea europeanului de rand ideea ca lumea araba nu inseamna decat "desert, camila si basma".

Relaxati si increzatori in puterea civilizatiei occidentale actualii lideri mondiali au uitat ca "buturuga mica rastoarna carul mare" si au ajuns sa se convinga chiar pe ei insusi ca au redus definitiv Islamul la starea de decor holliwoodian.
Incapacitatea, dovedita, a serviciilor secrete occidentale de a penetra structurile teroriste islamice nu face decat sa aduca un argument in plus acestei afirmatii.

Tot de mai bine de un secol musulmanul de rand priveste resemnat la bogatiile noilor "califi", la raurile de petrol ce curg linistite catre civilizatia europeana sau alte colturi ale lumii si constata cu obida ca a fost realmente redus la conditia de locuitor al desertului, dar fara camila, si fara basma.
In aceste conditii nu este de mirare ca visurile despre gloria apusa si in special viitoare a Islamului, despre renasterea unei civilizatii ce a fost esentiala in dezvoltarea omenirii, s-au copt incet, greu, dar bine sub soarele "desertului".

Dorinta legitima a Islamului de reintegrare in civilizatia mondiala actuala este nu numai normala ci este obligatorie pentru supravietuirea culturala a aceste importante parti a umanitatii.
Din pacate insa, tot in ultimul secol, cu un substantial "ajutor" occidental, frumosul pom al islamului a rodit si foarte multe poame otravite.

Ceea ce se intampla de o buna perioada, in unele cercuri extremiste, nu mai este nici revolta palestinianului dezradacinat de ocupatia israeliana, nici revolta musulmanului de rand in fata opulentei noilor "califi" si a necredinciosilor ce le calca in picioare cultura si traditiile ci o totala pervertire a insasi esentei religiei si culturii islamice.

Grupuri de islamisti fundamentalisti dezaxati si avizi de putere, avand in spate si reprezentand importante cercuri financiare arabe, au dezlantuit o campanie mondiala de distrugere si asasinate in masa sub stindardul unui Coran si al unui Islam ce nu mai au nimic de a face cu ceea ce inseamna cultura musulmana.

Daca analizam biografia acestor noi "lideri" fundamentalisti vom constata cu surprindere ca ei nu sunt nici niste paria, nici niste infometati ce aleg intre a muri de foame sau cu arma in mana, ci sunt absolventi de facultati si provin din randul micii sau marii burghezii locale. Aceste persoane nu ar fi avut insa, in mod normal, nici o sansa de a accede la varful puterii.
Constienti ca o societate Islamica moderna si democratica nu le o sa le permita niciodata acesul la putere sunt dispusi sa distruga tot ce inseamna civilizatie pentru a se putea rentoarce la vremurile in care Imanii aveau puterea absoluta asupra 10 corturi, 5 camile si 3 capre.

Stabilindu-si bazele in cele mai sarace si izolate zone musulmane, recrutand adepti din paturile sociale defavorizate, pervertind mesajul religios traditional si folosind o propaganda de tipul numai "necredinciosii" sunt de vina, au reusit ca in cateva decenii sa se erijeze in SINGURII apostoli si aparatori ai Islamului.

Folosind cele mai avansate tehnici de intoxicare informationala si de spalare de creiere (imprumutate de stim noi unde) au reusit sa creeze, din oameni simpli ce nu au vazut sau citit in viata lor alta carte decat Coranul, armate de fundamentalisti fanatici dispusi sa moara cu dinamita de gat pentru a deveni martiri si a ajunge in raiul musulman. De ce familia "martirului" primeste mii de dolari "compensatie" pentru fiul sau fica ce s-a aruncat in aer intr-un autobuz izraelian este alta discutie. Despre martiri cu iz de mercenari.

TOT din pacate, diplomatia americana a suferit si sufera inca de sindromul vacarului ce intra calare in carciuma si cu cizmele in pat, langa nevasta.
EA, diplomatia americana, este in mare parte vinovata de exacerbarea fundamentalismului Islamic intrucat .... l-a FINANTAT !
L-a finantat si ajutat pe SADDAM atunci cand i-a convenit si apoi s-a lepadat de el.
In acelasi stil inconfundabil, Guvernul american a fost interesat de Afganistan numai pentru ca, si numai atata timp cat URSS si-a trimis glorioasa Armata Rosie unde si-a intarcat dracul copiii.
Confruntata cu expansiunea rosie, America a furnizat bani si a dotat cu armament de ultima ora cele mai radicale grupari fundamentaliste dispuse sa lupte impotriva comunismului si a URSS.
Din pacate, dupa ce rusii au plecat cu coada intre picioare din Afganistan, SUA au uitat cu buna stiinta de existenta si de problemele respectivei tari. Uitati si de "prietenii americani" si de dusmanul rus, ajunsi stapani absoluti pe un "desert muntos", conducatorii talibanilor au reusit performanta de a transforma in realitate toate refularile de o viata si a transforma Afganistanul intr-un cosmar.

America nu s-a trezit din beatitudinea visurilor sale de "jandarm mondial" decat in momentul 11 septembrie.
O tara, un petic de pamant despre care nu se poate spune ca face parte nici din "lumea a 4-a", dar transformata integral in lagar de antrenament pentru terorismul islamic, a lovit America in cele mai dragi simboluri ale suprematiei sale economice si militare.
Cativa teroristi au reusit sa demonstreze nu numai cat de gaunos este "sistemul defesiv" american, nu numai sa omoare cateva mii de oameni, ci sa si injoseasca SUA in ultimul hal, lovind nu cu bombe si rachete ci cu avioane civile americane.

In amandoua cazurile, americanii (si aliatii lor) au dat dovada de acelasi istoric mitocanism militar. Operatiunile au avut un singur concept de baza: "aratatul muschilor". Au fost anuntate cu luni de zile inainte, au implicat imense desfasurari de forte, bombardamente cu cele mai "mari si mai tari" arme din dotare si luni, ani, pana cand au prins cate un sef al adversarilor. Pe unii bineinteles ca nu i-au prins pana acum si nici nu o sa ii prinda vreo data.

Politica bocancului, masura 47 si 5 kile greutate, aruncat catre gura adversarului, fara a calcula daca isi atinge sau nu tinta, a dus nu la eradicarea terorismului ci la starnirea "musuroiului". Atentatele ce au urmat zilei de 11 septembrie demonstreaza ca extremistii islamisti au inteles foarte bine ce, unde si cum trebuie sa faca ca America sa ajunga sa se dea cu capul de pereti ca un barzaune intre doua geamuri.
Concomitent, "aliatii" au declansat in mod voit o reala isterie mondiala legata de fenomenul terorist si de terorismul islamic in special. Din pacate nu au consultat inainte nici macar pe cel mai "modest" istoric. Ar fi aflat ca inocularea in mase a isteriei si a ideilor fixe duce intotdeauna la intoleranta religioasa, interetnica si la confruntari sangeroase.

La subtilitatea diplomatiei americane, a aparut bineinteles si reactia unor curve politice franceze care inca mai viseaza la Europa cucerita de Napoleon. Ca sa nu ramana mai prejos decat confratii lor de peste ocean, s-au gasit si ei sa intarate milioanele de emigrantii musulmani din toata Europa dand cea mai tembela lege de la Revolutia Franceza si aberatiile dictaturii iacobine incoace:
Se interzice portul insemnelor religioase LA VEDERE !

Daca eu nu am voie sa port un lant cu cruce pe pieptul meu viril si paros iar musulmanii nu au voie sa poarte turban sau basma, de ce sa nu radem si evreii ortodocsi de barba si perciuni, sa le luam caftanele si tikiile. Si mai ales sa DAM JOS crucile de pe biserici, semilunile de pe moschei si steaua lui David de pe sinagogi si sa strigam cu toti, cu cea mai apriga manie proletara si in cel mai pur spirit COMUNIST: MOARTE RELIGIEI !
(Unde esti tu Orwell, Doamne, sa vezi cum ti se adeveresc romanele.)

Intrucat de la Hristos incoace nici un crestin nu mai umbla cu crucea in spinare, chiar daca multora le-ar prinde bine o astfel de experienta religioasa, intrucat de mult crestinii poarta in primul rand o BIJUTERIE, si in al doilea rand aceasta este o cruce, a fost clar si pentru cel mai tembel cetatean al UE ca legea a fost conceputa si data de niste rasisti si bigoti imputiti impotriva milioanelor de musulmani primiti si naturalizati in Franta ca sa faca muncile la care au ajuns sa strambe din nas pana si somerii francezi.
Bravos natiune franceza, halal sa iti fie ! Ce ai fost si in ce mizerie morala ai ajuns !

Nu trebuie insa sa uitam nici cealalta fata a monedei. "Reactiile" oficiale, sau nu, ale tarilor sau guvernelor preponderent musulmane au fost, in functie de dependenta de capitalul american, de la condamnare ferma la o expectativa ... "diplomatica", de la implicare cu trupe in primul razboi impotriva lui Saddam la a pune, cu reticente, la dispozitie teritoriul national pentru desfasurarea fortelor armate ale aliatilor, in cel de al doilea.

Datorita "diplomatiei" americane, in toate tarile de religie musulmana sau ce au segmente importante din populatie de aceasta religie, s-a dezvoltat incet dar sigur un cert sentiment anti-american si anti-crestin.
Cel mai rational musulman a ajuns ca dupa ce infiereaza, cu citate din Coran, uciderea unor civili nevinovati, dar "necredinciosi", la Madrid sau aiurea, ca o data ajuns acasa, la nevasta si puradei, sa isi rada in barba "regulamentara" si sa zica: "Mai ! Da ce bine le-a tras-o!"
Prostia guvernelor musulmane care nu au reactionat promt si "definitiv" la aparitia extremismului fundamentalist are insa alte radacini si motivatii. In acele tari NU a disparut ideea de "UNS al Domnului".

Ajunsi prin descendenta sau "alegeri" la carma statelor respective, toti acesti conducatori descopera sau etaleaza imediat descendenta divina. Cel mai important lucru este sa comunice "supusilor" din a cata "coasta" a lui Mahomed descind ei si apoi brusc sa devina exponentii si rencarnarea Mesianismului Islamic. Ei, si numai ei sunt IMANUL "ce asteapta de secole in desert" pentru a dezlantui Jihadul Sfant.
Peste noapte Coranul incepe si se termina cu ei!
Fiind "Unsii Domnului", nu cred si nu inteleg ca extremismul Islamic este indreptat in primul rand impotriva LOR.
Impotriva tarii lor.
Impotriva supusilor peste care guverneaza.
Impotriva civilizatiei si culturii islamice.
Ca sa nu mai spunem ca multi dintre acesti "unsi" chiar COCHETEAZA cu diverse organizatii teroriste.

Sunt atat de convinsi de menirea lor divina incat nici unul nu a inteles nimic nici cand "Nizari Isma'ilis" -Secta Asasinilor- le-a curmat domnia. Si viata. Asa cum au facut-o in Egipt si incercat-o in Pakistan.
Dementa teroristilor islamici si "indolenta" guvernantilor din aceste tari o sa aibe un singur rezultat.
Cu cat mai multe atentate sinucigase, cu cat mai multi civili nevinovati ucisi de bombe puse in trenuri si avioane cu atat mai mare o sa fie intoleranta si ura religioasa.
Vom ajunge sa fugarim musulmanii si arabii din Romania si sa le dam foc precum vrajitoarelor din Evul Mediu ?
Este posibil.
Inca patru, cinci atentate ca cel de la Madrid (tot intr-o zi de 11) in capitalele europene si unul in Gara de Nord pot fi suficiente.
Nu mai vorbesc ca toti "cunoastem" sistemul sanitar din Romania. Cifrele vor fi cu siguranta pe invers. Adica 1500 de morti pana ajung salvarile si 200 de raniti.

Continuand "cursa atentatelor" si a intolerantei religioase, fundamentalistii islamici vor fi piatra de temelie a distrugerii definitive si irevocabile a civilizatiei musulmane.
Nu lipseste mult ca istoria sa vorbeasca de ULTIMA CRUCIADA.
Cea in care Islamul a fost ras de pe fata pamantului.
Cea in care necredinciosii au fost bagati "sub brazda" si cuvantul lui Hristos a triumfat pretutindeni.
Pentru ca si noi, crestinii, avem intolerantii, habotnicii si fanaticii nostri.

Cunoscand natura umana nu m-ar mira deloc sa aflu ca visul "erotic" ce bantuie noptile domnului Bush este sa conduca ULTIMA CRUCIADA.

Tragic pentru omenire este faptul ca domnul Bush are resursele politice si militare sa o faca si ca noua, omenirii, nu ne ramne decat sa speram ca nu are si vointa.
Pentru ca Islamul nu ar avea nici o sansa intr-o astfel de confruntare definitiva si totala, disparand definitiv din istoria omenirii.