PLEDOARIE PENTRU VIAÞÃ

Precizări inițiale:
1. Acest material este scris pe baza informațiilor medicale și conform cu rezulatele cercetărilor științifice.
2. Nu este vorba în acest material de avortul spontan, care se produce fără intenție, ci de avortul voluntar.
Întrebarea “la câte săptămâni sau luni de la concepție începe omul să fie om?” aparține trecutului. Dacă punem astăzi această întrebare celei mai avansate științe biologice, unul dintre reprezentanții ei de seamă, geneticianul Jérôme Lejeune ne răspunde prin afirmația pe care a făcut-o: “Omul este om din momentul concepției”. În zilele noastre s-a dovedit clar că viața umană începe în momentul concepției (concepție = fecundație) . Recentele progrese ale științelor biologice dovedesc clar că noua ființă, chiar de la concepție, posedă un cod genetic propriu, diferit de codul genetic al mamei și de cel al tatălui, deci chiar de la concepție este ființă umană. Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltării umane și conține: sexul copilului, culoarea părului și a ochilor, înățimea, nuanța tenului, forma feței, forma nasului etc., practic toate trăsăturile umane în formă incipientă. În momentul în care spermatozoidul pătrunde în ovul, cei doi gameți formează zigotul, care poartă în el un nou cod genetic, un nou program după care se va dezvolta. Zigotul, noua ființă umană minusculă, va cunoaște în continuare stadii de dezvoltare care vor primi diferite nume: embrion, făt. Însă nu există vreo discontinuitate, vreun salt calitativ sau vreo modificare revoluționară de la un stadiu la altul.
Sub aspect științific, faptul că avortul înseamnă uciderea unei ființe umane este un lucru atât de evident, încât ilustrul biolog Botella Llusia afirmă: “Pentru un biolog este imposibil să fie de acord cu avortul, ca și pentru un teolog”.
Ovulul fecundat și embrionul care se dezvoltă în uter, fiind o ființă umană cu un tipar genetic nou, diferit de al mamei și de al tatălui, nu este proprietatea mamei, nici a tatălui, nici a unui alt om, nici a statului, nici nu este un organ, o parte din corpul mamei. Nici mama, nici tatăl și nici un alt om nu au dreptul să dispună de viața acestei noi ființe umane, deci nu au nici un drept să hotărască dacă va trăi sau nu. Nici un om nu poate fi proprietatea altui om, chiar dacă acel om este copilul său. Avortul nu poate fi considerat un drept al femeii, după cum nu poate fi un drept al nimănui să ucidă un adult. O ucidere legalizată nu încetează de a fi ucidere. Dreptul la viață este dreptul fundamental al omului. Avortul este contrar moralei, contrar drepturilor omului, și datelor științei.
În 1967 s-a ținut la Whashington prestigioasa Conferință internațională asupra avortului la care au luat parte cei mai renumiți biochimiști, obstetricieni, ginecologi și geneticieni din lume. Concluzia acestei comisii a fost că omul este om în orice moment din dezvoltarea sa, începând de la concepție:
“Membrii acestei comisii nu au putut descoperi un moment situat între întâlnirea spermatozoidului cu ovulul și nașterea copilului în care să se poată afirma că ceea ce s-a conceput nu ar avea viață umană. Schimbările care intervin în momentul nidației, în momentul când embrionul are șase săptămâni, în momentul când fătul are șase luni și când noul-născut are o săptămână sau când ajunge la vârsta adultă nu sunt decât diferite faze ale unui singur proces de dezvoltare și maturizare al unei ființe umane”. Așadar ființa concepută în pântecele matern e o ființă umană complet nouă, diferită, unică, independentă, cu drepturi egale cu ale fiecăruia dintre noi. Nașterea înseamnă părăsirea uterului matern, tăierea cordonului ombilical, existența noului-născut în afara organismului mamei și separat de el. Dar nu este nici o diferență revoluționară între copilul din uter și copilul de după naștere. Singura schimbare se referă la metoda de alimentare cu hrană și oxigen: înainte de naștere, hrana și oxigenul erau preluate de la mamă prin cordonul ombilical; după naștere oxigenul este luat din atmosferă prin plămâni și hrana prin stomac, dacă noul născut este destul de matur pentru a fi hrănit în acest fel. Dacă este prematur, hrana continuă să-i fie administrată prin sisteme artificiale într-o formă asemănătoare cu cea pe care i-o acorda cordonul ombilical. După cum am văzut mai sus, ovulul fecundat are aceeași valoare de persoană umană ca și un copil după naștere sau ca și un om matur. Omul adult de astăzi e același cu cel din momentul concepției și are același cod genetic ca și în acel moment. De la concepție până la moarte codul genetic al omului rămâne același (nu este supus variațiilor). Ființa umană rămâne ființă umană indiferent de dimensiunile pe care le are și de mediul în care trăiește. Omul nu are nevoie de timp ca să devină om, ci are nevoie de timp ca să dezvolte ceea ce este deja din momentul concepției.
Geneticianul Lejeune, de care am amintit la început, mai afirmă: “Fecundația determină o nouă constituție personală, absolut tipică a acestei noi ființe umane, o constituție unică ce nu s-a întâlnit în trecut și nu se va repeta în viitor. E vorba de o noutate absolută.” Cantitatea de informații pe care le conține ovulul fecundat, ce nu poate fi văzut decât la microscop, e atât de mare încât nu poate intra în memoria nici unui computer făcut de mâna omului, nici în cel utilizat de NASA pentru programele zborurilor spațiale.
Nu poate fi adus ca motiv faptul că femeia are dreptul inviolabil la intimitatea propriului trup. Dacă un cetpățean ar auzi din stradă strigătele unui copil pe care mama sa îl maltratează și îl ucide în casă, ar respecta intimitatea casei acelei mame? Nu. Deschide și, dacă e cazul, sparge ușa casei spre a salva viața copilului. Datorită comportamentului agresiv și abuzului față de o altă ființă umană, o atare femeie pierde dreptul constituțional în virtutea căruia nimeni nu se poate amesteca în treburile ei personale. Același principiu e valabil în cazul avortului. Dreptul copilului la viață prevalează asupra dreptului femeii la intimitatea propriului trup.
Iată câteva din etapele dezvoltării copilului în uter (Aceste etape sunt o dezvoltare a ceea ce este conținut deja în codul genetic de la concepție):
- În momentul concepției spermatozoidul se unește cu ovulul în trompa uterină, aproape de ovar. Noua viață umană a moștenit 23 de cromozomi de la fiecare părinte, în total 46 de cromozomi și conține tiparul genetic complex al dezvoltării umane.
- Zilele 3-4 (după concepție): Ovulul fecundat ajunge prin trompe în uter, unde terenul este pregătit pentru implantare.
- Zilele 5-9: În acest timp, ovulul fecundat constând din 64 până la 128 de celule se implantează în peretele bogat al uterului și începe să se hrănească (această implantare se numește nidație).
- Zilele 10-14: Embrionul care se dezvoltă își semnalează prezența prin hormoni și substanțele placentare împiedicând menstruația mamei.
- Ziua 20: Baza creierului, măduva spinării și sistemul nervos sunt deja formate.
- Zilele 20-21: Inima începe să bată.
- Ziua 28: Se formează șira spinării și mușchii. Încep să se vadă brațele, picioarele, ochii și urechile.
- Ziua 30: La o lună, embrionul este de 10 000 de ori mai mare decât ovulul fecundat originar și se dezvoltă rapid. Inima pompează cantități tot mai mari de sânge prin sistemul circulator. Placenta formează o barieră unică păstrând sângele mamei separat și permițând în acelși timp oxigenului și hranei să ajungă la embrion.
- Ziua 35: Se pot deosebi cele cinci degete de la mâini. Ochii se închid la culoare pe măsură ce are loc pigmentarea.
- Ziua 40: Se pot detecta și înregistra undele creierului.
- Săptămâna 6: Ficatul preia producerea celulelor sângelui și creierul începe să controleze mișcarea mușchilor și a organelor. Mama pierde al doilea ciclu și probabil își dă seama că este însărcinată. Tot în această săptămână apar reflexele copilului. Când s-au atins cu un instrument fin buza și nasul copilului la șase săptămâni după concepție, s-a văzut că el și-a întors capul.
- Săptămâna 7: Embrionul începe să se miște spontan. Se formează maxilarele, inclusiv rădăcinile dinților în gingii. Curând se vor închide pleoapele pentru a proteja dezvoltarea ochilor sensibili la lumină și se vor redeschide în luna a șaptea.
- Săptămâna 8: Cu o lungime de peste doi centimetri, copilul care se dezvoltă se numește acum făt. Există deja tot ce vom găsi într-un adult pe deplin dezvoltat. Inima bate de mai bine de o lună, stomacul produce sucuri gastrice și rinichii au început să funcționeze. Patruzeci de grupuri de mușchi încep să funcționeze în legătură cu sistemul nervos. Fătul sughite, doarme și se trezește din somn. Organismul fătului răspunde la atingere, cu toate că mama nu va simți mișcările până în luna a patra sau a cincea.
- Săptămâna 9: Amprentele sunt deja evidente. Fătul își îndoaie degetele în jurul unui obiect pus în palma mâinii lui.
- Săptămâna 10: Uterul își dublează mărimea. Fătul se poate uita cu ochii întredeschiși, poate înghiți și își poate încrunta fruntea.
- Săptămâna 11: Acum fătul are aproape cinci centimetri lungime. Începe să urineze. Mișcările mușchilor sunt mai coordonate. Doctorul Liley a înregistrat pe casetă video cum fătul se zbate de durere dacă este înțepat cu un ac.
- Săptămâna 12: Fătul doarme, se trezește și își exersează energic mușchii: își întoarce capul, îndoaie degetele, își deschide și închide gura, își suge degetul. Când i se mângâie palma, își strânge pumnul. Fătul respiră lichidul amniotic pentru a-și dezvolta sistemul respirator.
- Săptămâna 13: A început să îi crească păr fin pe cap și încep să apară diferențele sexuale care erau conținute deja în codul genetic începând din momentul concepției.
- Luna 4: Pe la sfârșitul acestei luni lungimea fătului este între 20 și 25 de centimetri și greutatea depășește 200 de grame. Mama probabil că va începe să dea semne că este însărcinată. Fătului încep să îi funcționeze urechile și există dovezi că fătul aude vocea mamei și bătăile inimii, cât și zgomotele exterioare. Cordonul ombilical a devenit o minune tehnologică transportând 300 de litri de lichid pe zi și încheind un ciclu complet de transport de lichide în 30 de secunde.
- Luna 5: Jumătate din perioada de sarcină a trecut deja și fătul are aproximativ 30 de centimetri lungime. Mama a început deja să îi simtă mișcările. Fătul poate tresălta la auzul unui zgomot deosebit de puternic sau de neobișnuit.
- Luna 6: Funcționează glandele sebacee și sudoripare. Pielea delicată a fătului în creștere este protejată împotriva lichidului fetal de o grăsime specială numită “vernix”.
- Luna 7: Fătul își folosește acum cele patru simțuri: văzul, auzul, gustul și simțul tactil și poate recunoaște vocea mamei.
- Luna 8: Începe să i se îngroașe pielea apărând un strat inferior de grăsime pentru izolare și hrănire. Încep să i se dezvolte anticorpii. Fătul absoarbe zilnic cam patru litri de lichid amniotic, lichidul fiind complet înlocuit la fiecare trei ore.
- Luna 9: Spre sfârșitul acestei luni fătul este gata să se nască. Durata medie a perioadei de sarcină este de 280 de zile, fiind variabilă. Cei mai mulți bebeluși ( între 85% și 95%) se nasc între 266 și 294 de zile. În acest moment bebelușul cântărește între 2700 și 4000 de grame, inima lui pompând zilnic aproximativ 1000 de litri de sânge.
Din cele expuse până acum, se observă clar adevărul științific incontestabil că omul este om din momentul concepției.
În afară de dovezile biologiei, creștinismul și alte religii afirmă că Dumnezeu creează sufletul omului în momentul concepției. Deci și sub aspect religios omul este om de la concepție. Dumnezeu spune în una dintre cele zece porunci ale sale: ”Să nu ucizi !”. Iar psalmistul din Sfânta Scriptură (care este scrisă sub inspirația lui Dumnezeu), spune : ”(Doamne), Tu mi-ai întocmit rărunchii . Tu m-ai țesut în sânul mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta ! Trupul meu nu era ascuns de tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip minunat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip ( în textul ebraic - un embrion aflat în primele săptămâni ale dezvoltării sale, fără chip definit) ochii tăi mă vedeau “(Ps. 139, 13-16). În Didahé, o scriere a Bisericii din jurul anului 100, stă scris: „Să nu ucizi copilul prin avort!” Învățătura creștină, bazată pe revelația lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, a proclamat întotdeauna că viața umană trebuie protejată chiar de la început, în toate fazele ei de dezvltare și a condamnat avortul în nenumărate documente oficiale și concilii. Ar fi bine de amintit în acest context că actualul papă, în ziua de 8 septembrie 1985 a lansat acest apel: „Salvați omul care încă nu s-a născut, amenințat de omul care s-a născut!”
Există soluții alternative la avort, propuse de asociații pentru viață în decursul consilierii pre-avort (înainte de avort). Două astfel de asociații sunt în Iași:
Asociația “Primul Pas”, Bulevardul Tudor Vladimirescu nr. 89, bl.89, parter, ap.2; telefon 0232 / 277901; e-mail: [email protected] ; adresa web: www.primulpas.ro.org
Serviciile asociației sunt oferite de către specialiști în domeniu: asistenți sociali, medici, psihologi. Asociația „Primul Pas” oferă gratuit următoarele servicii:
- Teste de sarcină;
- Consiliere pre-avort și post-avort, direct sau prin e-mail;
- Informare cu privire la alternativele unui avort;
- Consultație ginecologică și ecografie (ecografie doar în caz de sarcină);
- Oferirea de ajutor material de urgență, înainte și după naștere;
- Informare despre alte servicii de îngrijire comunitară.
Iată unele dintre soluțiile alternative la avort:
- Centre maternale unde sunt primite femeile, tinerele și adolescentele însărcinate care au probleme familiale sau diferite alte probleme. Ele pot ramâne în aceste centre maternale cu masa și cazarea gratuite, până la un anumit timp după naștere, iar apoi sunt ajutate material pentru a-și putea crește mai ușor copilul. Un asemenea centru maternal este în Iași Casa “Estera” din Copou ;
- Plasament în regim de asistență maternală a copilului (încredințarea lui pentru un timp unei familii care nu poate avea copii sau care are deja și vrea să ia și un alt copil în îngrijire maternală). Aceasta înseamnă că mama naturală are dreptul să-și ia copilul înapoi după un anumit număr de luni sau ani, când reușește să-și facă o situație materială acceptabilă;
- Încredințarea copilului spre adopție unor familii care nu pot avea copii sau care au, dar vor să și adopte. Decât sa facă avort, e preferabil ca mama să-l așeze pe copil în brațele unor părinți adoptivi, care îl vor îngriji cu dragoste. Adopțiile, după cum se știe, se fac pe cale legală;
- Încredințarea copilului către un centru de plasament regional, temporar sau definitiv ; în comparație cu avortul, e preferabilă și această soluție ;
- Și alte soluții.
Deci, dacă există bunăvoință, există și soluții alternative la avort.
Tot în Iași există și Asociația „Slujirea vieții”, Str. Brateș, nr. 6, bl. 513, sc. B, parter, ap. 3; telefon 0232 / 456793; e-mail: [email protected]
Pentru femeile care au făcut deja avort și se confruntă cu diferite consecințe emoționale, există consilierea post-avort (după avort) care se poate face tot la Asociațiile „Primul Pas” și „Slujirea vieții” în Iași sau la alte asociații pentru viață în alte orașe.
Iată cam ce ar spune un copil nenăscut (Din „Jurnalul unui copil care nu s-a născut”):
„5 octombrie: Astăzi a început viața mea. Mămica și tăticul nu știu încă lucrul acesta. Sunt mai mică decât o gămălie de ac, cu toate acestea sunt o persoană. Un alt lucru s-a stabilit: voi fi fetiță. Voi avea părul blond și ochii albaștri.
19 octombrie: Apare primul meu sânge, primele mele vene. Unii susțin că eu nu sunt încă o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală. Mama există. La fel și eu.
25 octombrie: Azi a început să-mi bată inima. De acum încolo ea va bate încetișor pentru tot restul vieții.
2 noiembrie: Cresc câte puțin în fiecare zi. Mi se formează mâinile și picioarele. Dar trebuie să mai aștept un timp până când aceste piciorușe mă vor înălța spre brațele mamei și până când aceste mânuțe vor putea culege flori și îl vor putea îmbrățișa pe tata.
12 noiembrie: La mâini mi se formează degețelele. Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
20 noiembrie: Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici în pântecele ei. Oh, cât de bucuroasă trebuie să fie!
10 decembrie: Îmi crește părul. Este moale, strălucitor și mătăsos. Mă întreb: cum este oare părul mamei?
13 decembrie: Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare și flori. Dar, mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum arăți, mami?
28 decembrie: Astăzi mama mea m-a ucis.”
Pe lângă faptul că este uciderea unui copil fără apărare, avortul prezintă și numeroase consecințe pentru sănătatea și uneori chiar pentru viața femeii, chiar dacă este făcut pe cale medicală și chiar dacă este primul avort. După un avort, cele mai multe femei se confruntă cu una sau mai multe dintre următoarele consecințe (unele dintre ele sunt imediate, iar altele pot apărea și după câțiva ani):
a) Consecințe fizice:
- Hemoragii - complicații hemoragice - de multe ori atât de greu de stăpânit, încât necesită extirparea chirurgicală a uterului și permanentizarea unei infirmități serioase pentru orice femeie;
- Infecții pelviene acute și cronice;
- Perforații uterine însoțite uneori și de lezarea organelor din vecinătate: vezică, rect, intestin subțire, peritoneu. De cele mai multe ori, consecințele sunt catastrofale, chiar dacă nu sunt cunoscute de la început. Perforațiile mici, neobservate, evoluează lent și pot produce infecții grave, cangrenă uterină;
- Sterilitate;
- Complicații particulare legate de diverse manevre;
- Accidente neurologice datorate diverselor embolii (embolie = astuparea bruscă a unui vas sanguin cu un cheag de sânge);
- Tetanus post-avort încă prezent, în pofida profilaxiei;
- Frecvența crescută a avorturilor spontane;
- Creșterea frecvenței sarcinilor extrauterine (sarcini localizate în afara cavității uterine);
- Nașteri premature, nașteri de copii morți;
- Îndepărtarea incompletă a fătului sau a placentei;
- Sinechii uterine (alipirea cicatricială a pereților uterului după chiuretaj, cu reducerea posibilității de nidație ulterioară);
- Izoimunizarea Rh;
- Infectarea cu virus hepatic datorită transfuziei din cauza hemoragiei după avort;
- Cancer la sân;
- Dureri abdominale, amețeli, dureri de cap; dereglări menstruale;
- Febră mare, convulsii, șoc, comă;
- Moarte.
În special nimeni nu va ști exact numărul femeilor care mor din cauza avortului. Motivul tăcerii este “reputația” atât a medicului, cât și a familiei în care are loc decesul. În general, drept cauză a decesului nu se trece cea reală, adică avortul, ci complicațiile care rezultă din avort, de exemplu hemoragie, hepatită, etc. Se consideră că numărul real al deceselor provenite din avort este cel puțin de zece ori mai mare decât cel indicat oficial de statistici. În publicația “The Scotsman”, la 9 martie 1970, s-au scris următoarele cuvinte: “Putem să considerăm că avortul legal este cauza principală a morții femeilor tinere”.
b) Consecințe emoționale:
- Sentimente de vinovăție, mânie, teamă;
- Tristețe, mâhnire;
- Plâns frecvent;
- Tulburări ale somnului (insomnii, coșmaruri);
- Teama de sarcini viitoare;
- Pierderea respectului de sine;
- Dificultăți de relaționare cu ceilalți;
- Comportament agresiv față de propria persoană, față de tatăl copilului și față de cei implicați în avort;
- Incapacitatea / diminuarea implicării în activitatea sexuală;
- Abuz de alcool, droguri;
- Dorința de suicid.
Pentru femeile care au făcut deja avort și se confruntă cu a doua serie de consecințe prezentate (emoționale) există consilierea post-avort (după avort) care se poate face la asociațiile pentru viață și despre care s-a scris mai sus.
Despre consecințele emoționale, o femeie mărturisește: “Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor și tinerelor fete care se află în aceeași situație. Gândiți-vă foarte bine ce faceți, pentru că vă vor chinui visele și vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt. Veți simți o singurătate copleșitoare, durere și jale, când veți vedea o mamă cu copilul ei. Voi veți suporta consecințele acestei intervenții, nu partenerul vostru. El nu vă poate lua teama, regretul sau însingurarea. De aceea gândiți-vă bine înainte să alegeți avortul și nu permiteți nimănui să vă constrângă, pentru că viața voastră va fi distrusă. Există numeroase organizații de consiliere care vă pot ajuta. Nu faceți aceeași greșeală ca și mine!”
Clara
Avortul nu înlătură neliniștea, angoasa femeii în dificultate, ci i-o sporește și i-o prelungește. Deoarece sunt două forme de angoasă: una pe termen scurt care durează până la avort, alta pe termen lung, care începe la avort.
Totuși dacă și tatăl a fost de acord cu avortul, pot apărea și la el consecințe emoționale, precum și la alte persoane. Cei care au participat la avort, cum ar fi unii medici, asistente medicale, rude sau prieteni care au îndemnat la avort sau au fost de acord cu avortul cuiva, pot fi afectați de consecințe emoționale ca cele enumerate. De aceea consilierea post-avort se adresează într-o anumită măsură și bărbaților.
c) Consecințe asupra familiei: Datorită consecințelor fizice sau emoționale care apar la părinți, apar evident și dereglări ale relațiilor dintre membrii familiei. “Răceala” emoțională, dezamăgirile și alte stări emoționale cauzate de avort sunt simțite și de copiii născuți.
În documentarul intitulat “Strigătul mut” se prezintă un avort filmat prin intermediul ecografului. În acest documentar se observă cum copilul nu vrea să moară, se ferește de instrumentele pentru avort și când constată că nu mai are unde să se ferească, deschide gura larg, într-un strigăt mut; apoi este tăiat în bucăți și extras din uter bucată cu bucată. Documentarul este realizat de medicul american Bernard Nathanson. Acest medic fusese directorul celei mai mari clinici de avorturi din S.U.A. și președintele unei organizații pentru dreptul la avort, numită N.A.R.A. După ce și-a făcut un proces de conștiință, doctorul Nathanson a încetat să mai facă avorturi și a realizat acest documentar pentru conștientizarea oamenilor în privința avortului. Un tânăr medic care a contribuit la realizarea acestui documentar a fost atât de mișcat de ceea ce a văzut, încât a ieșit pentru câteva clipe din sală, s-a întors apoi pentru a termina documentarul, dar niciodată nu a mai făcut vreun avort. La realizarea documentarului a asistat și o feministă care la început era total de acord cu avorturile. Dar și ea a fost atât de emoționată de ceea ce a văzut, încât niciodată nu a mai fost de acord cu avorturile.
Analizând statisticile în privința avorturilor din 1994, observăm un record trist: pe primul loc în lume se situa România cu 172,4 avorturi la mia de femei având vârsta între 15 și 44 de ani, urmată de Rusia cu 119,6, Cuba cu 56,5, China cu 37,5, S.U.A. cu 26,4, pe ultimul loc fiind Polonia cu 3,6. S-a spus, pe bună dreptate, că poporul roman s-a născut creștin, spre deosebire de popoarele înconjurătoare care s-au încreștinat cu aproape o mie de ani în urma noastră. Și s-a mai spus că suntem un popor de oameni pașnici, blajini și de omenie, care n-au declarat niciodată în decursul istoriei altui popor vreun război de agresiune. Aș pune acum o întrebare: Cum poate fi creștin și pașnic un popor care n-a declarat niciodată vreun război altui popor, dar care a declarat cel mai sângeros război propriilor săi copii?
Nu trebuie să se recurgă la avort pentru nici un motiv. Că sunt unele cazuri dureroase, dramatice, este un lucru adevărat. Dar este tot adevărat că e nedrept să se recurgă la ucidere pentru a rezolva unele cazuri, oricât ar fi ele de dureroase și de dramatice. Oricum ar fi ea, viața trebuie acceptată și respectată cu cea mai mare strictețe.
Este falsă părerea că avortul ar fi de preferat mai degrabă decât abandonul sau decât viața trăită în mizerie. Omul nu are dreptul să hotărască valoarea sau non-valoarea vieții. Dumnezeu e stăpânul vieții, noi suntem doar administratorii ei. Viața nu trebuie privită doar în ipostaza ei pământească, ci și – sau mai bine zis în primul rând - în perspectiva ei veșnică. Dacă e permis să ucizi o ființă umană deoarece riscă să trăiască în sărăcie și, prin urmare, după concepția materialist-hedonistă, să trăiască o viață fără valoare, în acest caz ar însemna să fim de acord cu uciderea tuturor celor care trăiesc în mizerie sau sărăcie. Până acum nimeni nu a afirmat acest lucru deși, dacă se admite avortul, ar fi “logic”. Problema sărăciei nu poate fi rezolvată prin uciderea săracilor.
Nu au dreptate cei care invocă drept motiv în favoarea avortului faptul că s-a conceput un copil nedorit. Faptul de a fi un copil dorit sau nedorit este foarte relativ: un copil nedorit la început, poate deveni acceptat, apoi dorit și iubit, iar un copil dorit la început, poate deveni nedorit datorită comportamentului său negativ de mai târziu. Dacă cineva crede că nu are iubire pentru un nou copil, e bine să știe că această iubire poate fi dobândită cu timpul. Ginecologii sunt de acord asupra faptului că un număr foarte mare de sarcini nu sunt programate și deci, în primul moment nu sunt voite. Cu toate aceastea, mama depășește șocul inițial, acceptă copilul care crește în ea și sfârșește prin a aștepta cu nerăbdare venirea lui pe lume. După câteva luni de purtare a sarcinii, psihologia mamei aproape întotdeauna trece de la împotrivire la acceptare și de la acceptare la iubire.
Nu trebuie să se recurgă la avort nici dacă s-ar prevedea nașterea unui copil cu handicap sau malformații grave, pentru că, în acest caz, ar însemna să fim de acord și cu uciderea copiilor deja născuți care au handicap sau malformații grave sau cu uciderea adulților cu handicap sau cu boli incurabile; după cum am văzut, este același om începând de la concepție, indiferent că se află în interiorul organismului mamei sau în exteriorul acestuia. Orice viață, chiar și cea cu deficiențe, este sacră și inviolabilă. Studii bine documentate arată că persoanele cu malformații nu sunt mai puțin bucuroase de viață decât persoanele zise “normale”. Cea mai mare parte a părinților care au un copil mongoloid sau cu alt handicap, se declară fericiți că au copilul și aproape toți declară că ei, copiii mongoloizi, se simt fericiți. În toate țările este impresionant numărul părinților cu copii handicapați care luptă împotriva avortului.
Nu trebuie să se recurgă la avort nici dacă femeia a rămas însărcinată în urma unui viol sau al unui incest, pentru că nu trebuie să fie ucis copilul pentru delictul tatălui său. Există în morală un principiu foarte clar: nu se poate repara o nedreptate printr-o altă nedreptate și mai mare. Femeia care a fost victima unui viol sau incest, dacă a rămas gravidă și face avort, adaugă o traumă și mai mare la trauma psihică pe care o suferă în urma violului.
Ce e de făcut în cazul în care trebuie să se aleagă între viața mamei și viața copilului? În practică, în zilele noastre, o asemenea situație disperată este extrem de rară. Uneori medicii exagerează situația reală spre a o speria pe mamă și a o determina să-și elimine copilul. O fac din ignoranță profesională, din dorința de câștig sau din diferite alte motive. Dar chiar în cazul real că viața mamei este în pericol, tot nu trebuie făcut avortul, însă în acest caz e permis sub aspect moral un tratament sau o operație necesară pentru a salva viața mamei, deși se prevede că, indirect, va muri copilul: în acest caz, moartea copilului e un efect secundar dureros, dar nedorit. Dar nici într-un caz nu poate fi săvârșit un act care are în vedere în mod direct eliminarea copilului. Sunt și mame care se sacrifică pentru a putea trăi copilul. O astfel de mamă eroină a fost Gianna Beretta Molla, care a fost în același timp și medic. Ea a trăit între anii 1922 și 1962 în Italia. A acceptat să-și riște viața, la numai 39 de ani, refuzând să avorteze fetița. A decis să nu fie operată de cancer, care i-a cauzat moartea când era însărcinată cu a patra ei fiică, pentru a nu afecta viața copilului din pântecele ei. Înainte de nașterea grea îi repeta soțului ei: ”Dacă trebuie să alegeți între mine și copil, nici o ezitare: alegeți, o cer hotărât, alegeți copilul. Pe el să-l salvați.” A murit pentru viața copilului și a fost declarată fericită la 24 aprilie 1995 (fericit / fericită = o etapă premergătoare declarării de către Biserică a cuiva ca sfânt / sfântă); acum urmează să fie declarată sfântă. Multe mame în așteptarea nașterii se înderaptă către Gianna pentru a-i cere ajutorul sau curajul de a spune “nu” avortului. Biserca Catolică spune despre Gianna și despre alte mame ca ea: “Aceastea sunt mamele care, într-o lume atât de cufundată în întuneric, aprind lumini de speranță. Într-o lume în care prea ușor se poate ucide, aceste meme radical creștine, au curajul să primească și să apere viața. Cu orice preț, plătind chiar prețul vieții. Fiindcă viața vine de la Dumnezeu și trebuie primită ca un dar al Său”.
În Declarația drepturilor copilului, Adunarea Generală a O.N.U., se afirmă: “Datorită lipsei sale de maturitate fizică și mentală copilul are nevoie de îngrijiri și protecții speciale, inclusiv de o asistență juridică adecvată, atât înainte cât și după naștere”.
Curtea Supremă a statului Missouri din S.U.A., octombrie, 1972 afirmă: “Copiii nenăscuți au toate calitățile și toate atributele adulților, de care se deosebesc numai prin vârstă și maturitate; din punct de vedere medical, viața umană este un fenomen continuu de la concepție până la moarte.”
Vinovați de avort pot fi și soțul, prietenul, părinții, rudele sau cunoștințele femeii dacă o îndeamnă la acest lucru, dacă îi dau bani pentru avort sau dacă, știind că ea vrea să facă avort, nu fac tot posibilul s-o sprijine ca să păstreze copilul ori s-o oprească prin conștientizare și direcționare spre consiliere la asociații pentru viață sau la un preot. Vinovați de avort sunt și medicii și personalul sanitar care contribuie la avort; ei n-ar trebui să pună în slujba morții competența dobândită pentru promovarea vieții. Este bine de menționat că sunt și medici ginecologi care refuză să facă avorturi, precum și asistente medicale care refuză să asiste avorturi. Acceptând să facă avort, medicul, pe lângă faptul că își dă aportul la uciderea unui copil fără apărare, își trădează și propriul angajament exprimat în jurământul lui Hippocrate prin aceste cuvinte: “Nu voi accepta cererea de a administra otravă cuiva, nici nu voi da sfaturi de acest fel. De asemenea, nu-mi voi da aportul ca femeile să comită avort.” Iar formularea de la Geneva a jurământului lui Hippocrate conține următoarea expresie: “…voi respecta în mod absolut viața umană încă din momentul concepției sale…declar aceasta liber și în deplină cunoștință de cauză, făcând apel la onoarea mea!” Medicul nu trebuie să se înșele cu următorul pretext: decât să se facă avorturi clandestine, cu risc pentru viața femeilor, mai bine să se facă legal și sub supraveghere medicală. Crimele naziste nu sunt mai puțin odioase pentru faptul că s-au făcut legal și sub supraveghere medicală. Un act medical este act medical întrucât corespunde obiectivului său care este acela de salva viața sau de a vindeca și nu pentru că sunt folosite instrumente, medicamente, instalații medicale, tehnici avansate, nici pentru faptul că cel care îl săvârșește are o diplomă universitară. Un trecător care face respirație artificială unui înecat săvârșește un act medical; un medic care colaborează la moarte folosind metode și aparate avansate nu săvârșește un act medical. La fel avortul nu poate fi considerat un act medical pentru faptul că este săvârșit de un medic, cu aparatură medicală. În 1941, medicii SS de la Auschwitz, se felicitau pentru faptul că au “umanizat” exterminarea, înlocuind oxidul de carbon cu un gaz pe bază de cianură. Uciderile adulțior și tâlhăriile se săvârșesc întotdeauna în condiții proaste pentru victimele lor, dar nimeni nu se gândește să le legalizeze pentru a putea fi săvârșite sub control medical. Apoi, cum am văzut, avortul nu e lipsit de consecințe fizice sau emoționale, chiar dacă este făcut pe cale medicală.
Chiar și unele dintre metodele artificiale de contracepție sunt de fapt avortive, deoarece acționează după concepție: astfel este pilula de a doua zi, căci acționează după concepție; steriletul, pilulele anticoncepționale luate înainte, injecțiile hormonale (Depo-provera) și implanturile subdermice (Norplant) uneori împiedică fecundația, dar alteori acționează și după concepție, împiedicând nidația. Cine nu a știut acest lucru, să nu le mai folosească măcar de acum înainte. Aceste metode, precum și metodele contraceptive artificiale care împiedică efectiv concepția, prezintă consecințe negative asupra sănătății (efecte secundare) uneori grave. (Aceste consecințe sunt prezentate în continuarea acestui material). În acest sens, metodele naturale de planificare familială, care presupun abstinența de la actul sexual în perioada fertilă a ciclului menstrual, nu prezintă nici un efect negativ asupra corpului, iar din punct de vedere moral sunt conforme cu criteriile moralei catolice, bineînțeles dacă sunt utilizate în cadrul familiei, după căsătoria creștină și dacă evitarea concepției prin recurgerea la ele nu provine din egoism, ci există motive serioase care o impun. Metodele naturale de planificare familială:
- Nu au nici un efect negativ asupra sănătății;
- Presupun abstinența de la actul sexual în zilele de fertilitate sigură sau probabilă ale ciclului menstrual;
- Dacă sunt calculate corect, metodele naturale de planificare familială au un procentaj ridicat de siguranță, în condițiile în care femeia își cunoaște bine funcționarea corpului (de obicei un calcul mai exact se face pe o perioadă de 6-12 luni);
- Din punct de vedere moral, nu trebuie ca soții să le folosească din egoism, ci dacă au motive serioase să evite concepția ;
- Nu costă nimic ;
- În nici un caz nu trebuie făcut avort dacă s-ar concepe copilul în cazurile de excepție ale metodelor naturale sau în cazurile erorilor de calcul.
Aceste metode naturale diferă între ele după procedeele de calcul ale perioadelor fertilă și nefertilă din ciclul menstrual. Ele sunt următoarele: metoda calendarului, metoda temperaturii bazale, metoda Billings (ritmul mucusului cervical) și metoda simpto-termică.
Cine dorește detalii despre procedeele de calcul ale metodelor naturale de planificare familială, sau are întrebări despre cele scrise în acest material, poate să scrie la adresa de e-mail: [email protected] sau poate să sune oricând la numărul de telefon 0232 / 314782, pentru Vieru Augustin-Cezar.

CONSECINÞE NEGATIVE ASUPRA SÃNÃTÃÞII (EFECTE SECUNDARE) PROVOCATE DE METODELE ARTIFICIALE DE CONTRACEPÞIE.
IMPLICAÞIILE MORALE ALE ACESTOR METODE.
ALTERNATIVE LA METODELE ARTIFICIALE.

1. Metode ireversibile (sterilizare definitivă) :
- Sterilizarea masculină (vasectomie) constă în ligatura chirurgicală a canalelor deferente.
- Sterilizarea feminină constă în ligatura sau rezecția trompei (tubei) uterine.
Aceste metode sunt intervenții definitive și infirmități.
2. Metode reversibile :
- Pilula de a doua zi (sau așa-numita “contracepție de urgență”) este, de cele mai multe ori, o metodă cu efect avortiv, deoarece de obicei acționează după concepție, împiedicând nidația (modifică învelișul intern al uterului, care devine neprimitor pentru ovulul fecundat). Este și foarte toxică pentru organism. Poate provoaca amețeli, senzați neplăcute în sâni, dereglări ale ciclului menstrual, etc.
- Contracepția prin dispozitiv intrauterin (sterilet) utilizează dispozitive din material plastic, cu fir de argint sau de cupru, care se inseră în cavitatea uterină. Steriletul împiedică uneori concepția, dar alteori acționează după concepție, împiedicând nidația, deci uneori are efect contraceptiv, alteori efect avortiv. Ca urmare a folosirii steriletului pot apărea: sarcini extrauterine, crampe dureroase, contracții uterine în încercarea de a respinge corpul străin, hemoragii, infecții, expulzie spontană, sarcini pe sterilet (unii copii s-au născut cu steriletul în cap), obstrucție tubară și prin aceasta sterilitate, perforație uterină latentă, cancer cervical. Riscul sarcinii extrauterine este de zece ori mai mare decât la femeile care nu poartă sterilet. Datorită efectelor deosebit de dăunătoare, companiile care fabrică sterilete in S.U.A. au fost date în judecată de multe femei care s-au îmbolnăvit. Drept urmare, din anul 1986, aceste companii au încetat să le mai vândă pe piața americană. Ceea ce nu înseamnă că respectivele fabrici nu mai produc sterilete. Însă din 1986 ele sunt fabricate numai pentru export. Femeile din România au început să nu mai folosească sterilete.
- Contracepția hormonală :
Pilula anticoncepțională asociază substanțe hormonale estrogenice și progestative, existând foarte multe variante și nume comerciale, producția acestora devenind o afacere rentabilă, de unde și publicitatea deșănțată făcută „pilulei”. Afacerile rentabile și publicitatea există și în cazul altor metode artificiale de contracepție.
Pilulele anticoncepționale împiedică uneori concepția, dar alteori pot acționa și după concepție împiedicând nidația, deci pot avea și efect avortiv.
Consecințele folosirii contraceptivelor hormonale sunt extrem de variate și frecvente. Ele variază de la efecte ușoare: obezitate, creșterea apetitului, tensiuni și dureri mamare, senzații de greață, vomă, oboseală, iritabilitate, depresii acute, dureri de cap, sângerări genitale intermenstruale, amenoree (oprirea ciclului menstrual), frigiditate, pilozitate accentuată (apariția părului pe corpul femeii), până la efecte grave : hipercoagubilitate cu accidente tromboflebitice, accidente vasculare cerebrale, tromboze venoase profunde, tromboză cerebrală, embolie pulmonară, scăderea toleranței la glucoză cu riscul apariției diabetului zaharat, icter de tip colestatic, distrofii mamare și în special diferite forme de cancer hormonodependent : cancer mamar, cancer uterin și al colului uterin. Mai pot apărea accidente cardio-vasculare (în special la fumătoare și la femeile care au trecut de 35-40 de ani) : infarct, hipertensiune arterială, ateroscleroză, ischemie coronariană . Un studiu făcut între anii 1977-1981 în Anglia pe 200.000 de femei arată că la femeile care folosesc pilule procentajul deceselor cauzate de afecțiuni cardiace și vaso-cerebrale e cu 40% mai ridicat decât la femeile care nu folosesc. Riscul hemoragiei cerebrale este de 6,5 ori mai mare, iar la femeile care mai și fumează este de 22 de ori mai mare decât la femeile care nu folosesc pilule. Pericolul de infecții pelviene e de 7 ori mai mare la femeile care folosesc pilule decât la celelalte.
Este apoi riscul sterilității. În S.U.A. sunt circa un milion de femei devenite sterile din cauza pilulei și numărul lor crește cu circa 100.000 pe an.
Se mai poate aminti blocajul permanent al funcției hipotalamice, încetarea creșterii la persoanele care sunt încă în creștere.
Există și alte riscuri : accidente respiratorii, sarcini extrauterine, nașteri premature, tumori benigne.
La unele femei, aceste consecințe pot apărea mai repede, iar la altele pot apărea în timp.
Folosirea pilulelor poate avea și unele consecințe imediate și alarmante: edeme sau dureri la picioare, crize de respirație, dureri în abdomen, piept sau braț, dureri de cap acute, tulburarea vederii, îngălbenirea ochilor sau a pielii.
Contraceptive injectabile (injecția hormonală Depo-provera) la fel ca și pilula, împiedică uneori concepția, iar alteori acționează după concepție, impiedicând nidația, deci uneori au efect contraceptiv, alteori efect avortiv. Au aceleași consecințe negative asupra sănătății ca și pilulele. În plus, pot avea ca efect erupții cutanate, pigmentarea pielii, iar studii recente arată și o altă consecință a folosirii acestei metode: scăderea densității osoase care poate duce la apariția osteoporozei mai târziu. Și această metodă poate avea consecințe imediate și alarmante : sângerări vaginale care durează mai mult și sunt mai abundente, puternice dureri de cap, depresii majore, urinări frecvente, îngălbenirea pielii sau a ochilor.
Implanturi subdermice (Norplant) : presupun intervența chirurgicală. Acționează tot pe bază de hormoni. Uneori au efect contraceptiv, alteori acționează după concepție, deci au și efect avortiv. Consecințele negative asupra sănătății sunt aceleași ca și în cazul pilulelor și al injecțiilor hormonale. În plus, implanturile mai pot avea urmatoarele consecințe negative asupra sanatații: chiști ovarieni, căderea parului de pe cap, scurgeri vaginale și amețeli.
- Substanțele spermicide locale sub formă de creme, spumante, geluri, folii, ovule, tablete, care se introduc în vagin înainte de contactul sexual, au eficacitate slabă. Pot apărea fenomene inflamatorii și alergice locale și, foarte probabil, în cazul în care totuși a avut loc fecundarea, au efect avortiv: ucid ovulul fecundat sau împiedică nidația lui.
- Act sexual întrerupt (“coitus interruptus” sau “ejacularea afară”) este una dintre cele mai nesigure metode contraceptive, deoarece bărbatul poate elimina câteva picături de spermă chiar și în timpul actului sexual, nu numai la sfârșit, iar o singură picătură de spermă este suficientă pentru ca o femeie să rămână însărcinată (bineînțeles, dacă se află în perioada fertilă a ciclului menstrual). De asemenea, câțiva spermatozoizi se pot desprinde în timpul actului sexual și pot pătrunde în vagin. Determină o stare de anxietate și tensiune psihică și, pe termen lung, poate provoca impotența la bărbat și frigiditatea la femeie.
- Prezervativul masculin (condom) este rău tolerat. Nu asigură protecție totală nici împotriva infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Pe lângă faptul că se pot rupe sau pot aluneca, prezervativele pot avea defecte de fabricație, adică anumite fisuri foarte mici, invizibile cu ochiul liber, dar prin care virusul HIV poate trece cu mare ușurință, pentru că este mult mai mic. După unii cercetători, riscul infectării cu HIV în cazul folosirii prezervativului este de 15%, după alții este de 35%, iar după alți cercetători, poate fi chiar de 45-50%. Dar chiar luând în calcul riscul cel mai mic (de 15%), cine folosește prezervativul nu poate avea vreo garanție că mai devreme sau mai târziu nu se va infecta, după cum nu are nici o garanție cel care zboară cu un avion, deși știe că dintr-o sută, 15 se vor prăbuși. Acest virus are o perioadă de incubație de câțiva ani, uneori chiar opt sau zece ani, astfel încât o persoană care este infectată cu HIV pare perfect sănătoasă mai mulți ani, dar este seropozitivă și poate transmite altora virusul HIV. Cea mai sigură apărare față de virusul HIV este abstinența înainte de căsătoria creștină și fidelitatea între soț și soție după aceea. Virusul HIV distruge sistemul imunitar al organismului, care devine incapabil să se apere în lupta cu infecțiile. Abia după mai mulți ani de la infectarea cu HIV organismul dezvoltă o serie de boli, care în alte condiții ar fi fost stopate de sistemul imunitar. O persoană poate să afle dacă este seropozitivă doar în urma unui test HIV care se face gratuit la centrele de transfuzie sanguină și al cărui rezultat se obține în aproximativ șase luni. Virusul HIV se transmite prin: contact sexual, sânge infectat, instrumentar medical infectat, de la mama infectată la copil și uneori chiar prin sărut prelungit sau apăsat; se transmite și prin contact sexual oral sau anal. Virusul HIV nu se transmite prin: tuse sau strănut, deci prin aer; atingere, îmbrățișare, sărut obișnuit; trăind sau muncind în preajma unei persoane infectate; folosirea grupurilor sanitare în condiții igienice; înțepături de țânțari sau alte insecte; băi, bazine, adică prin apă.
- Prezervativul feminin (diafragma sau obturator cervical) este făcut de către medic pentru fiecare femeie, se pune cu câteva ore înainte de contactul sexual și se ține încă șase ore după contactul sexual. Are eficiență mediocră și este, de asemenea, rău tolerat.
Ca și actul sexual întrerupt, folosirea condomului și a diafragmei poate provoca anxietate și tensiune psihică, precum și alte efecte de ordin psihic.
Există și contraindicații ale folosirii uneia sau alteia dintre metodele contraceptive, de la caz la caz.
După cum se observă, nu există vreo metodă artificială de contracepție lipsită de urmări negative, mai mult sau mai puțin grave, pe plan fizic pentru femeie și pe plan psiho-fizic pentru amândoi soții, ba chiar unele dintre ele sunt și avortive. Cine nu a știut până acum aceste informații, să nu mai folosească metode artificiale de contracepție măcar de acum înainte. Deja filosofii de dinainte de creștinism ajunseseră la concluzia că ceea ce este imoral este întotdeauna vătămător. În acest sens, filosoful grec Platon afirma: „Nici un lucru nu este folositor dacă nu e conform moralei: nu pentru că ceea ce este folositor e moral, dar pentru că ceea ce este moral este folositor.”
Publicitatea care se face unor metode contraceptive artificiale este determinată de interese comerciale, în nici un caz de intenții benefice. Toată această propagandă se vrea umanistă și filantropică. Pretinde că vizează binele omenirii, în fond ascunde scopuri și interese negative: e vorba de dorința popoarelor bogate, amenințate cu dispariția datorită natalității foarte scăzute, de a deține controlul demografic al planetei, considerând că populațiile sărace în permanentă creștere constituie o amenințare pentru bogățiile lor. Și apoi mai sunt la mijloc marile interese financiare: sume imense de bani pe care le câștigă multinaționalele fabricând și comercializând produsele mecanice sau chimice de contraceptie. Cum acestea sunt din ce în ce mai puțin folosite în țările bogate, dovedindu-se a fi nocive sănătății, se caută noi piețe de desfacere, invadând în special țările africane și cele din fostul bloc comunist.
Este morală plăcerea actului sexual între soț și soție, cu condiția ca ei să respecte ordinea naturală. Ordinea naturală este lezată prin metodele artificiale de contracepție și prin perversiunile sexuale.
Metodele naturale de planificare a familiei bazate pe autoobservație și recurgerea la abstinență în perioadele fertile ale ciclului menstrual sunt conforme cu criteriile obiective ale moralității dacă sunt folosite între soț și soție după căsătoria creștină și dacă evitarea concepției prin recurgerea la ele nu provine din egoism, ci există motive serioase care o impun. Metodele naturale de planificare a familiei respectă trupul soților (nu prezintă nici un efect negativ asupra sănătății), încurajează afecțiunea dintre ei și favorizeză dăruirea lor totală.
În nici un caz nu trebuie făcut avort dacă s-ar concepe copilul în cazurile de excepție ale metodelor naturale sau în cazurile erorilor de calcul.
Față de limbajul care exprimă în mod firesc dăruirea reciprocă și totală dintre soți, contracepția (realizată prin metode artificiale) opune un limbaj în mod obiectiv contradictoriu, conform căruia nu mai este vorba de dăruire reciprocă totală. Urmează de aici nu numai refuzul deschiderii la viață, ci și o falsificare a adevărului lăuntric al iubirii conjugale, chemată să fie o dăruire a persoanei întregi. Această diferență antropologică și morală între contracepție și metodele naturale de planificare familială implică două moduri de gândire ireductibile unul la celălalt asupra persoanei și asupra sexualității umane. Astfel sunt imorale și deci păcate toate metodele artificiale de contracepție. Este permisă din punct de vedere moral (deci nu constituie păcat) folosirea metodelor terapeutice cu adevărat necesare pentru a vindeca bolile organismului, chiar dacă se prevede că din aceasta va rezulta o piedică pentru concepție, cu condiția ca această piedică să nu fie direct voită.
Uneori se face în favoarea folosirii metodelor contraceptive următoarea argumentație: decât să se facă avort, e preferabil să se recurgă la metode anticoncepționale. Acestă argumentație aparține unei mentalități care îi recunoaște lui Dumnezeu numai jumătate din drepturile de proprietate asupra vieții, dar nu și asupra mecanismelor delicate care stau la originea vieții. Atât avortul cât și contracepția fac parte, la nivele diferite, dintr-o cultură care refuză viața și refuză invitația de a fi simpli colaboratori ai lui Dumnezeu în transmiterea vieții. Ele au la bază orgoliul omului care își asumă drepturi pe care nu le are.
Biserica îi elogiază pe soții care, printr-o hotărâre bine gândită, luată în comun, primesc cu generozitate să crească în mod corespunzător chiar și un număr mai mare de copii. Soții înțelepți, bogați sau săraci, nu se îngrozesc niciodată de un numar mai mare de copii, știind că fiecare copil vine în lume cu un creier și două brațe, care în timpul vieții lor produc mai multă avere decât consumă. Apoi, frații mai mari îi ajută pe părinți în creșterea celor mai mici. S-au văzut deseori părinți numai cu un singur copil slujindu-i acestuia ca niște robi și alți părinți cu câte șase, zece, doisprezece sau mai mulți copii, care erau crescuți în frica lui Dumnezeu și disciplinați în așa fel încât părinții erau respectați și stimați ca niște domni. Străbunii noștri în înțelepciunea lor, privind loialitatea, optimismul și buna dispoziție în casele cu mulți copii, spuneau: „Casa fără multe vlăstare este o casă neîmplinită.” De multe ori ultimul copil dintr-o familie numeroasă a fost un om de seamă sau un sfânt: de exemplu, Franklin era al 14-lea copil din familie, Sfântul Ignațiu al 13-lea, Benedict Lobre al 15-lea, etc. Familia numeroasă este o desăvârșită societate minusculă, o miniatură perfectă a universalei familii perfecte. Copiii unei familii numeroase nu suspină după copiii vecinilor pentru a se juca cu ei, nu-i caută, căci fiind mulți, își pot îndeplini trebuințele lor copilărești, în casa părintească, sub supravegherea părinților: astfel, ei devin bine crescuți, fără a fi expuși la influențe negative. Asemenea cu o prisacă de albine și reginele sale, familia cu copii numeroși adună mierea vieții pentru fiecare prunc.
Explozia demografică (suprapopularea Pământului) este o sperietoare fără valoare. Statistici recente, furnizate de FAO arată următorul fapt: creșterea anuală a populației este de 1,60%, în timp ce creșterea anuală a produselor agricole este mai mare (4%). E adevărat că în ultimele decenii populația globului a cunoscut o creștere extraordinară. Aceasta se datorează progreselor medicinei care a redus mortalitatea infantilă și a prelungit vârsta medie de viață. Cât privește posibilitățile de alimentare pe care le deține planeta, ea poate hrăni mult mai mulți oameni decât în prezent. Astfel unii oameni de știință au calculat că Pământul poate hrăni: 8 miliarde de oameni după Penck, 13 miliarde după Hollstein, 22 miliarde după Ballod și peste 100 de miliarde de oameni după Clark. Or, noi in prezent suntem numai aproximativ 6 miliarde. Apoi trebuie ținut cont că 70% din suprafața globului o ocupă apele. Aceste pot deveni o sursă inepuizabilă pentru alimentarea populației Pamântului dacă vor fi exploatate cum trebuie. Și mai trebuie ținut cont că din suprafața uscată numai 30% e cultivată. Dacă o mare parte a omenirii suferă de foame, aceasta nu se datorează faptului că Pământul nu are resurse, ci ignoranței, egoismului, răutății, împărțirii nedrepte a bunurilor. Nimeni nu ar suferi de foame dacă s-ar investi în agricultură numai o mică parte din sumele care se investesc pentru distrugerea vieții oamenilor: pentru armament, anticoncepționale, tehnici de sterilizare și avort, etc.
Cei care sunt creștini știu că omenirea nu va dăinui veșnic pe fața Pământului. Credința ne vorbește de un sfârșit al timpurilor, iar providența lui Dumnezeu va avea grijă să asigure cele necesare vieții omenirii până în ultimul moment al existenței sale pe Pământ.
Tot imorale și deci păcate sunt și formele denaturate de raport sexual (perversiunile sexuale), cum ar fi: raportul sexual oral, anal sau alte perversiuni. Căsătoria creștină nu dă cuiva dreptul moral să recurgă la perversiuni sexuale. Diversele poziții ale unui act sexual nu sunt considerate perversiuni și deci sunt permise (bineînțeles, între soț și soție, după căsătoria creștină), cu condiția ca, pe toată durata sa, inclusiv la finalizare, actul sexual să fie făcut în locul firesc al corpului.