Aceleasi sunete imi suna fals,acelasi refren,banalul in forma sa pura,ideala.Titani ai spirtului , ai frumosului isi plang mortalitatea si uscaciunea glasurior candva atat de clare sufletului simplu s curat.Iar noi radem ,ramasi undeva intre flux si reflux , in uitare de sine cautand vesnicul efemer .Sarmane suflete pierdte in neantul propriilor amagiri !Dar de vom fi candva treziti vom muri in adevarul crud... al disperarii .