Prima zăpadă se așterne în suflet și-nghețată inima-mi bate-n uitare. Frigul răzbate nămeții printre vise rătăcite în pustiu. Lumea trece grăbită pe strada întunecată. Pline de gânduri vorbe tăcute se aștern în uitare. Poate mâine, poate niciodată cineva își va aduce aminte de mine... Aștept cu nerăbdare ziua în care valuri de pescăruși vor zbura deasupra mea și marea va fi albastră de fericire.