imi simt inima batand in ochi..

mi-am simtit sufletul iesind din mine pe gura atunci cand lacrimile ma invaluiau si se uscau subit pe fata mea...

pasii mai degraba robotici sau mai degraba precum cei ai unei papusi cu ata... a unei marionete lipsita de suflet... suflet ce nu-i apartine... ma impingeau tot inainte... impins de ceva ce nu are nume... nici nu exista... si inspre care ma indreptam... si totusi oamenii ii spun neant...

simt un gol... un gol plin in mine... plin de tot si de toate, plin de tine... un gol ce urla, zbiara si se zbate... dar care nu ajunge departe... pentru ca... "el nu face nimic"...

in rest... durere... dragoste... nimic si totusi totul...

trambitzand asurzitor in cavernele neantului... vesnicul si eternul ecou in doi... te iubesc...