Pentru mine, “Europa de mâine” e, în primul rând “Europa porților deschise”, o zonă fără frontiere , unde visul poate deveni real.
Dacă până mai ieri gândeam la “fascinația Vestului” ca la ceva îndepărtat, azi am senzația că Occidentul se apropie. Parisul cu minunile lui, Roma, Veneția aparțin unei lumi la care și noi putem avea acces.
Europa de mâine este visul oricărui tânăr care speră că muncind, va putea vedea minunile lumii. Internetul și poșta electronică, parteneriatele școlare, programele tip Comenius, Socrates, Junior sunt deopotrivă porți către o Europă nouă cu toate componențele ei.
Visez la o Europă curată din care drogurile să dispară o dată cu mizeria orașelor, în care bolile altădată incurabile să-și găsească leacul, iar termenul de sărac să devină învechit.
Visez la o Europă plină de campusuri verzi, în care tineri albi și negri, estici și vestici, să studieze împreună, iar profesorii să le fie cei mai buni prieteni.
Europa viselor mele nu e o Europă desprinsă din basmele cu feți frumoși din copilărie, pentru că aceștia, practic, nu-și mai au locul într-o eră a computerelor. Aș vrea, însă, ca Europa să păstreze ceva din sensibilitatea și cultura părinților și bunicilor, adică... să nu se schimbe de tot!