Mi-e dor și doare lacrima albastră ce-mi curge în venele amorțite. Pașii se topesc de dorul diminețelor de primăvară târzie. Adulmec tristețea zăpezii topite și a pădurilor înghețate în noapte. Aș vrea...dar ce mai contează?! Zilele se scurg în trepte și vine iar iarna în inima-mi rănită.