O adiere blanda de toamna legana usor crengile copacilor.
Cea de-a treia fiica a batranului an trece ca o zeita prin padurile intunecoase, iar copacii se apleaca in urma ei. Fosnetul de matase al aripilor pasarilor care zboara in tarile calde, trezesc in sufletul oamenilor un sentiment de tristete provocat de schimbarea naturii, in fata careia ei sunt neputinciosi. Norii cenusii acopera soarele auriu de pe bolta.Un vant puternic ia cu el si putinele frunze ruginii ale copacilor lasandu-i goi. Cu crengile la pamant , sarmanii pomi asteapta ca o raza fierbinte a batranului soare sa-i mangaie usor.

Zilele trec si iarna se apropie tot mai mult. Oamenii si toate celelalte vietuitoare sunt triste datorita aparitiei Babei Iarna, care-si va face aparitia cu tot arsenalul ei: vant aspru care frige obrajii ca un briceag foarte ascutit; ploi manioase si dusmanoase si seri furtunoase si razvratite.
Crivatul vine in zbor cu aripi de puf, lasand in urma lui flori , care mai acum cateva saptamani stateau gratioase si zambitoare, jucandu-se cu firele calde si blende ale ghemului de aur, iar acum stau cazute la pamant.