Uneori când tot aerul dintre noi se încinge
îmi imaginez că în pământ râmele sărbătoresc ființele
penetrându-le somnul ca niște vise umede postume și târâtoare

știu că vom deveni teferi într-o zi
îmbrățișați atât de profund încât din restul lumii va rămâne doar isteria unei clipe rupte

îmi imaginez toate acestea în timp ce tu strigi și eu plâng
în timpul dintre noi care se cațără inutil pe zidurile unei existențe restante