La început am avut visul, pe urmă restul geniilor s-au retras în pietre și în munți; totul s-a sfărâmat în natură - de la flori plânse, până la copaci dezveliți de tăcere...
Nu s-au încununat cu roade veștede nici poverile omenești, nici poverile...Picura a veșnicie și totuși eternitatea nu se măsoară în infint; s-au sfărâmat pietrele înțelepților - de-aceea au plâns florile, de-aceea am tăcut. Meterezele visului sunt departe de ironia bobului de nisip apocaliptic și unic - departe, departe...
Prima stâlcire de cuvânt și totul o ia de la capăt, totul revine la natură, totul aprobă reîntoarcerea, căci din pământ încununat cu cer ne-am trezit visători...

Copacii tac
numai în pământ,
iar frunzele căzute
tac pretutindeni.
Florile tac
numai în pământ
iar petalele căzute
tac pretutindeni
Apele tac
numai în pământ
iar pietrele lor
tac pretudindeni
Gândurile tac
numai în pământ
iar adevărul
tace pretutindeni
Oamenii tac
numai în pământ

iar visurile lor...