Imagine

Test
Privește în tine !
Și spune-mi ce vezi:
E alb?
E negru?
E gri?



Privesc în oglindă și prin aerul dens al realității
văd o imagine. Oare există într-adevăr? Sau e doar o iluzie?
Mă întreb dacă dincolo de această imagine se mai află ceva :
amintire, vis, singurătate, disperare, suflet … om. Ignorând
poate atmosfera haotică, greutatea unui sentiment de pierdere,
de absență, de dezgust, există ceva … un suflet ?!
Câteodată imaginea mă privește melancolic, câteodată
îmi surâde și uneori plânge. Plânge cu lacrimi adevărate ce par un nesfârșit izvor de solitudine și tristețe.
Și zâmbetul. Are un zâmbet pierdut, atât de intim și totuși rece. Nu pare niciodată radios. Poate pentru că imaginea nu e fericită. Fericită? Dar fericirea nu există. E o stare a existenței.Definind fericirea nu te simți oare neputincios, incapabil, nedemn în a trăi ? Un vis care nu te lasă să (de)cazi total în singurătate. Este un simbol al ignoranței. Compensează oarecum dezechilibrul formelor idealiste, reflectat într-o speranță providențială de a trăi … mai uman .
Imaginea mă privește din nou. Acum nu mai plânge, nu surâde, doar mă privește și, oricât de profundă îi este privirea, nu poate cuprinde decât iluzia necuprinsului …