De curand am fost in muntii Macin si am ramas placut uimit de maretia acestor munti, care au rezistat cu succes atat vitregiilor naturii cat si exploatarii impuse de om.In dum spre Macin, am schimbat trenul la Buzau un oras plin de tigani si cersetori, care-si faceau loc printre noi in cautarea celora pe care dorea sa-i pagubeasca.Nu fusesem niciodata in Buzau dar imaginea garii de aici mi-a facut o impresie asupra starii orasului.Aici o gramada de cersetori,tigani si oameni ai strazii traiesc intr-o permanenta concurenta pentru supravietuire avand ca teatru de desfasurare sala de asteptare. Odata intrati in aceasta sala asupra noastra s-au atintit ochii fixati, in niste chipuri ciudate,strambe si pline de cicatrici ale celor ce-si duc veacul sub aceste acoperisuri.Ne priveau suspect , exact ca niste animale al carui teritoriu fusese calcat si contaminat de catre niste indivizi pe care ei ii incadreaza in sfera celor ce au.Am vrut sa iesim, dar dat fiind faptul ca afara ploua si ca trenul pe care-l asteptam venea de abia peste 2 ore, ne-am luat inima in dinti si am pasit agale printre aceste lesuri in cautarea unui loc liber unde sa ne asezam.Incercarea noastra a fost zadarnica, deoarece scaunele erau lucioase si lipiciose datorita amestecului de flegme si murdarie ce se asternusera pe ele,precum zapada pe o suprafata orizontala.Stateam in picioare si urmaream cu privirea aceste creaturi, care stateau precum niste canibali ce-si studiaza viitoarea masa,si al caror principal scop e sfasierea prazii.Unul dintre noi,s-a hotarat sa poarte un fel de conversatie cu aceasta subspecie, desprinsa din rasa umana in urma cu un secol si propasita in locuri intunecate si umede, din cadrul oraselor.Cu toata ambitia lui Ciprian a renuntat usor, din cauza lipsei de replica de care acestia dadeau dovada.Dupa 2 minute sosete si trenul personal,ce ajungea la Braila.Ne-am prins repede rucsacii in spate si am urcat in acest sarpe metalic,cu satisfactia ca am scapat de acele ciudatenii si cu speranta ca vom prinde vreme buna la munte.Totusi desi trecuse 1 ora , mirosul,imaginea si senzatia de permanenta murdarie ne urmarea la tot pasul.Pana la Braila toata lumea a dormit mai putin Ion(ursu),care isi promisese ca pana la destinatie va termina de citit libertatea urii( a lui c t .popescu).Era 3 dimineata si ursu continua sa citeasca la lumina zgarcita de neon,la care de abia daca ne puteam vedea.Trenul inainta precum un melc ranit, spre disperarea mea care asteptam atat de mult sa-mi clatesc ochii in splendoarea acestor munti considerati de multi niste dealuri.In tren eram 9 indivizi,colegi de facultate,montagnarzi declarati dintre care 2 ardeleni,2 olteni si 3 munteni plecati la drum cu scopul declarat de recreere, inaintea marelui examen ce avea sa urmeze in speta licenta.Toti eram entuziasti mai putin ursu a carui figura incruntata rar putea sa dea nastere la vreun zambet.Parea tot timpul incruntat,tot timpul preocupat de ceva,parea ca ceva il nelinisteste.Pe langa asta era si un fixist inrait,tipul de om care gandeste de doua ori si spune odata si care s-ar lupta si cu morile de vant pentru a obtine ceea ce vrea.Un om in varsta care statuse cu noi in compartiment ne anunta ca peste 5 minute, trenul ajunge in Braila.Ne-am imbarcat rucsacii in spate si am inaintat prin culoarul ingust catre holul principal zambindu-ne reciproc si amuzandu-ne pe seama celor care refuzasera sa vina in aceasta expeditie.La prima vedere Braila parea un oras obisnuit,cu blocuri comuniste ca niste cutii de chibrite verticale,si constructii de prost gust in care etnia roma se lafaie.Am ajuns in Braila pe la orele5 dimineata,si ne-am indreptat catre apartamentul unui coleg care locuia in oras.Aici am fost intampinati de mama acestuia si de sora lui care ne-au sevvit cu o cafea si ne-au oferit gazduire.Am plecat de acolo placut impresionati si ne-am promis ca o sa mai revenim.Buimaci de somn, cu fetele umflate cu mainile grele si cu corpul alcatuit parca din plumb am plecat spre Macin.Am luat bacul pentru a putea trece Dunarea ,acest curs care curge de secole si umple ligheanul Marii Negre care pare ca nu mai da niciodata pe dinafara.Dupa 25 de minute de mers cu microbuzul ajungem in sfarsit in localitatea Macin un oras care si-a luat prea de timpuriu titulatura de mediu urban.De aici se vedea creasta Macinului ce semana parca cu Tian-Shanul chinezesc.Aceste aglomeratii de granit si bazalt suprapuse,strabatute de falii si rupturi schitau parca in miniatura relieful glaciar din muntii Fagaras.Acesti munti care parca se ridica din campie,nu prezinta o vegetatie variata fiind alcatuita din specii pe care eu nu le cunosc.Am inceput sa urcam molatec printre blocurile de granit ce imitau diferite figuri si colosi.Serpuind in continuu absorbeam cu placere absolut tot ce mi se ivea inaintea ochilor,exact ca un fat care exploreaza pantecul mamei sale,ferm convins ca este ultima oara ,cand il va vedea.La un moment dat am ajuns intr-un loc , considerat de MOuse mirific(o hoaga,o fantana si ceva verdeata).Aici toata lumea a inceput sa-si dea cu parerea asupra modului de formare al acelei adancituru,ursul bineinteles sustinandu-si punctul de vedere cu tarie,nelasand practic pe nimeni sa-i infirme ipoteza.Infometati ,dar adapati din fantana care aparuse in fata noastra precum o oaza continuam sa urcam,facand abstractie de rascolirile din zona abdominala.Ajunsi la locul de campare franti,cu muschii inerti si sfaramati ne-am adunat ultimele sclipiri de putere ca sa putem instala corturile.Acele bete din plastic ni se pareau din fier iar pamantul jilav parca era beton,in fata neputintei noastre.S-a hotarat ca instalarea cortului sa se faca inainte de caderea serii pentru a ne putea orienta,deoarece de mancat se putea manca si la lumina focului (am uitat sa precizez ca intre timp sosise Petrica cu mancare).Dupa campare am plecat cu totii dupa lemne,am adunat suficiente lemne cat sa intretinem focul toata noaptea.Spider care era mesterul grupului,a aruncat flacara asupra acestor lemne insufletindu-le intr-o flacara perpetua care arunca limbi de foc crescand temperatura corpurilor noastre.Dupa glume si barfe pe seama celor care nu sunt prezenti ,ne-am bagat in corturi sa ne odihnim pentru ca in ziua urmatoarea zi ne astepta marea incercare.Aici suotelile si incotele nu s-au oprit,de data asta se glumea pe seama celor prezenti,spre amuzamentul celora care nu erau in acele glume.A doua zi toata lumea s-a trezit la prima ora,pentru a cuceri cat mai repede varful deoarece in aceeasi zi trebuia sa ajungem la Tigan acasa in localitatea braileana Gemenele.Urcam manati parca de nerabdarea celuia care nu mai incercase niciodata asa ceva,si al carui scop principal era atingerea acelui lucru.Urcusul era destul de anevoios fiind ingreiat si de ceata care se asternea precum o perdea vopsita in gri,dar si de Fulga care se plangea la tot pasul impunand in acest fel ritmul grupului.Dupa 1 ora de mers eram cu totii insetosati si cautam cu disperare orce urma de lichid pastrata in vreun cant al rocii de la ploaia precedenta.In sfarsit ,dupa cca 2 ore de escaladat am ajuns in varf.Panorama era impresionanta,se puteau zarii clar Pod.Niculitelului care ni se infatisa sub forma unor umflaturi ale pamantului,de parca in locul respectiv pamantul ar fi avut cine stie ce infectie,Dunarea si satele din jurul muntelui ce pareau parca niste furnicare(imagine data de aglomerarea caselor si structura rectangulara a strazilor).La un moment dat am auzit un strigat emis de urs prin care ne instiinta de prezenta unei balti in imediata apropiere a varfului.Am alergat cu totii spre acel loc,fara sa mai tinem cont de obstacolele ce se asezeau infata noastra,acum chiar si colegul de langa noi ni se parea un obstacol,intrasem intr-o oarecare competitie in care cel mic era condamnat.Dupa ce ne-am adapat cu totii ,precum niste animale dintr-o baltoaca ce avea gust ciudat,Fulga-o fata grasa si sasaita- a inceput sa ne faca poze,baietii etalandu-si muscchii de parca varful era vreun podium al vreunui concurs de culturism.S-au facut poze in diferite ipostaze toata lumea vrand sa ramana cu o amintire care sa-l caracterize.La coborare am ramas cu Mouse,o fata destul de draguta,ce avea o bunatate care te facea sa urli.Ochii ei aveau o culoare nedefinita,nici acum nu stiu daca sunt verzi sau caprui,avea in jur de 170cm cu ajutorul carora isi castigase apelativul de fata inalta,avea atatea kg cate trebuiau sa poata sa faca un baiat sa spuna ca-i buna,asculta muzica buna.Era tipul de fata cu care puteai sa discuti orce,fara perdea sau subtilitati,dar care nu accepta glumele facute pe seama celor care-i erau apropiati.Ajungem in sat ,aici lumea ne privea cu simpatie si respect felicitandu-ne si urandu-ne succes pe mai departe.Dupa 1 ora de mers cu autobuzul ajungem in Braila,unde sorbim cu totii o bere,la o bodega de rachiasi unde mirosea a flegme si voma si haine nespalate ajunse la stadiul de mucegai.Colturile peretilor erau un loc propice habitarii unor familii de arahnide,iar pe sub mese si pe sub scaune locuiau familii de gandaci,ce-si gaseau sfarsitul sub bocancii celor care beau la acele mese.Astfel prezentandu-se situatia am hotarat sa bem afara,ne-am asezat turceste ne-am urat noroc,si am stabilit data urmatoarei iesiri,si am inceput din nou glumele imitand diferite persoane,cadre didactice sau colegi de-ai nostrii.Spre Gemenele aveam microbuz abia peste o ora asa ca ne-am indreptat catre apartamentul Tiganului,unde am savurat o ciorba de perisoare si o cafea,ne-am uitat la televizor,ne-am uitat unul la altul si ne-am jucat cu Maria nepoata de trei anisori a tiganului.Acum am descoperit instinctul patern al ursului care se atasase d acest copilas .Drumul spre Gemenele era destul de bun ,dar gropile din afalt ne faceau sa tresarim din cand in cand .Stateam cocosat,in aceasta inghesuiala in care putea atranspiratie,si asteptam nerabdator punctul dec destinatie numit Gemenele.Ajunsi in sat ,lihniti de foame primul lucru la care ne-am gandit a fost damigeana de vin a tiganului pe care o pusese la pastrat special pentru noi.Ospatul ce a urmat nu mai lasa loc de nici o prezentare.Bunica acestuia pregatise sarmale si ciorba de porc,toata lumea manca acum de parca era singur la masa fara sa scoata un cuvant pentru a anu ramanea in urma cu alimentarea.Fuga fire hulpava manca cu o pofta atat de mare incat si castronu se simtea amenintat de furia cu carev aceasta mesteca(cum dracu sa nu fie asa mare),repeta intr-una ce buna e mancarea si multumea bunicii tiganului.Eu bineanteles am terminat ultimul de mancat impunandu-mi un ritm mai ardelenesc,datorat in mare parte si lipsei maselelor.Bucuria Fulgai a fost si mai mare cand a auzit ca o sa facem gratar,ii venea sa ne pupe pe toti atat era de fericita(fericirea pentru ea se rezuma la o masa indestulatoare).Au urmaty litri de vin ce au fost aruncati in burtile noastre,acum se vorbea cursiv lucru datorat in mare parte vinului.Spider povestea de caracterul profesorilor din facultate,Ursu despre starea Romaniei(textele erau luate in mare parte din Cioran),eu stateam si ascultam si mai faceam uneori cate-o gluma buna pentru a binedispune mesenii,fetele erau responsabile cu rasul,iar ardelenii erau oarecum dezavantajati din cauza faptului ca vorbeau rar ei neputand deci sa-si expuna punctul de vedere.Pe la 23:00,am plecat la discoteca din sat(La SBANT)unde vin tineri din satele vecine,dar si zmardoii din Braila care vin sa agate tarancutele care sunt mai vulnerabile si care pleaca capul la haine de firma si orce are motor.Aici incultura era la ea acasa,pustoaice de 16-17 ani se frecauinsistent pe ritmuri de manele,pustanii stateau deoparte cu berea in mana si sorbeau amarnic ,uitandu-se cu invidie la cei mai mari care venisera si le agatasera femeile.Toata lumea din acea incapere era fericita mai putin noi care incepusem sa regretam ca am intrat in acea locatie.Ursu se uita de parca nu mai vazuse in viata lui asa ceva,ardelenii faceau glume pe seama celor care dansau.iar Mouse parea ca nu stie cum a aterizat acolo,vroia sa creada ca viseaza,ca asa ceva nu i se intampla ei.Totul a durat 10 minute adica exct timpul pe care l-am petrecut intre acei pereti.Ne-am intors acasa unde am mai zabovit la baut cateva ore,dupa care ne-am bagat la somn.Eu am dormit cu ardelenii in acelasi pat.Motanu un tip ursuz,suparacios si cu par pe fata nu prea gusta glumele facute de mine la adresa lui despre felul cum agata el matele sau cum da atacu la oalele cu smantana.In total am dormit 2 ore m-am trezit cu ochii bulbucati,mi-am facut rucsacul in stare de reverie si ne-am indreptat spre Braila.Ajunsi la gara ne-am luat bilete la personal pana in Bucuresti.Am schimbat trenul la Brazi unde ne-am jucat cu rotina un joc care s-a dovedit destul de greuy pentru Urs care avea miscari destul de greoaie.Reintorsi in capitala mult iubita,pentru aerul proaspat si starea de buna dispozitie pe care ti-o ofera ne-am promis ca la urmatoarea iesire o s-o facem lata.