2000


1.01
Am realizat că bucuria înseamnă, de fapt, fericirea celorlalți. Mă dărui! – mă nărui? Se luptă în mine două spirite: unul aprig și unul monden. Sunt, poate, talerele balanței mele. Ajută mi, Doamne, cumpenele minții! Lumina nu mi a împresurat întru totul ființa în noaptea albă a anului. Poate nostalgia rotundului viitor, așteptările speciale. Clipe negre, inima plânsă cere să vă uite. Începe un nou început.

2.01
Duminică alunecoasă. Să crezi că ai de jucat un rol pentru lume, să te simți împlinit în misiunea pe care, ca om, prin naștere, o ai. Există o lege a vârstelor și una a sentimentelor.

3.01
Drum printr o ninsoare proaspătă și pufoasă. Am citit câteva rugăciuni de seară, cu toată dragostea și apropierea de cei dragi. Nu mi aș fi dorit decât veșnicia să împresoare starea de înalt a sufletului. Doamne, ce ninsoare bogată picură din Cuvântul tău.
4.01
Nu am forța lucrului fără de capăt, ard prea repede pentru a face lumină. Îmi place să știu începutul și sfârșitul. În rest, îmi creez prezentul prin gânduri. Scriu pentru a imortaliza sentimentul. Ore de liniște (sau prea liniște) la tăcerea cuvintelor. Trăind, învățăm să fim.

5.01
Răsfoind un început de jurnal, te simți azvârlit (și nu transportat!) în trecut. Te recunoști greu, scormonind printre clipe trăite. E vraja vârstei redescoperite. Uneori ai nevoie de sălbăticie, de a fi numai tu, față în față cu viața.

6.01
Uneori cuvintele înăbușă sentimentele. La intrarea în inimă trebuie să fie curat; nu se primesc orgolii și false imagini.

7.01
Târziu pentru a sorbi viața. Dacă femeia e chipul și asemănarea... altcuiva?! Oricum, numai împre-ună putem să fim Oameni!

8.01
La teatru există un moment când se petrece fuziunea sufletului meu cu cel al actorului. Simt rolul și deslușesc trăirea. E un moment 0 al lumii, când toate sufletele erau într unul. Dumnezeu a scăpat (sau mai bine a aruncat) cristalul pe pământ și a făcut omul. Raiul trebuie să fie o lojă regală, în care stăm și ne hrănim sufletele cu frumos. Totul a pornit de la cuvânt. A însufleți prin cuvânt! Ești liber, dar există niște principii obligatoriu de respectat. Moartea nu face altceva decât să spargă zidurile. Din lupta cu viața nu câștigă decât sufletul.

9.01
Duminică fără gând (fără faptă, mai corect) întru Dumnezeu. Știu că pot mai mult, dar uneori sunt prea comod, iar asta ucide voința și vigilența. Puterea iubirii poate muta munții, pentru că n are a face cu dimensiunea umană a materialului. Să ai un vis măreț și să lupți o viață întru împlinire. Menirea sufletului de a se întoarce acasă. Spre seară, rugăciunea inimii. De fapt, e bine trecut de miezul nopții. Fie ne pace sufletului! Oameni, descărnați sentimentele!

10.01
Vârcolacul creației roade din zi pentru noapte. În final noaptea se ridică și încep alți zori. Diminețile creierelor curate caută începutul.

11.01
Sunt tras pe roata timpului! Bucăți din mine se împart între voi, cei care ați mai rămas pe baricada Cuvântului.

12.01
Să fi intrat oare în criza viețuirii? Unde s visele de altădată? Unde s poveștile pe care aș vrea să le trăiesc? Mă strecor printre clipe, fără să le gust seva. Câte culori nu poate oare ochiul meu să vadă? Câte inimi nu poate auzi sufletul meu când bat și cheamă la lumină? Florile gândului mai înfloresc spre sensul adevărului.

13.01
Mi se face de odihnă și durere creatoare. Forfotă circulară. Se mișcă în mine imagini și nu vor să iasă, să se încuvânteze.

14.01
Facere și desfacere. Poate mâine refacere. Timpul este un reper al trupului și un dezintegrator al sufletului. Mintea colorează și intoxică, bucură și subjugă. Ador mirosul cărților proaspete și al celor foarte vechi. Gustul culturii împărtășite, al luminii traduse, pentru noi, în cuvânt, în libertate. Clipele mele, roua cerului albastru. Risipă de gând pe pământ; sămânță?!

15.01
EMINESCU – floare de gând. Sufletul omului de la sat e aerisit. Va ști să ți spună de ce moare omul și pentru ce se naște... Și toate cu un răspuns conclusiv: DUMNEZEU, marele miracol, minunea, lumina sufletului și noi înșine!

16.01
Un jurnal are valoare dacă este unul spiritual, consemnând stări și mai puțin întâmplări. Aș vrea să cred că sufletul nu doarme niciodată, pentru că asta ar însemna letargia gândirii. O împlinire e totală atunci când vine cu directa și activa contribuție a fericitului. Mi e frică doar de „fără sentimente”.

17.01
Cuvintele sunt nadă de suflete. Gândul unei piese cu două personaje, cu o discuție paralelă, pentru ca, la sfârșit, să se dezvăluie locul acțiunii (închisoare, sanatoriu). Normalul nu trebuie să devină monoton. Vrem mereu altceva!

18.01
Morala e oglinda sufletului. Omul e un depozitar de sentimente, ce folosește ca armă cuvântul. Ancorarea în realitate se face prin vibrare.

19.01
A fugi de și spre... A ceda și a visa. Poveștile sunt nesecate în înțelepciune. Făt frumos care pleacă să și caute inima și o găsește sub o frunză (idee!). Există tradițional și prezent continuu. Secretul vieții este să trăiești în inimă (nu în sens egoist!) și prin inimă. Călătorie spre centrul ființei.

20.01
Lucrurile apar prietenoase atunci când sunt integrate ființei. Scopul depinde numai și numai de capacitatea înțelegerii sensului viețuirii. Moartea e mai mult decât o trecere, este o ascendență, a cărei rampă de lansare este însăși viața. Lumina are mai mult de șapte culori.



21.01
Pleoapa timpului și geana de lumină, văzul dinlăuntru spre afară. Să privim din noi spre ceilalți, cu înțelepciunea toleranței față de perisabilul pământean. În rai se repară suflete. Cu cât e mai puțin de peticit, ai șanse să te ntorci mai repede. Sau să nu te mai întorci!

22.01
Să ți urmezi visul până acolo unde floarea nu mai are puterea să înflorească, să ți fii tu însuți sămânță de noi mistere.

23.01
Cum poți cuprinde imensitatea lui Dumnezeu, când tremuri, te minunezi, te fericești printre, cu și de oameni?! Câte sentimente tac oare ascunse în noi și când se vor lăsa pradă luminii? Iubirea, miez de speranță întru veșnicie. Paharul sufletului adună banii bunătății; la fiecare monedă revarsă în afară volumul dezlocuit... Legea fluidelor spiri-tuale.

24.01
Puterea sacrificiului în iubire ține de bunătate și răbdare. Să iubești un om până la a l face să simtă iubirea, acolo, în adâncul dorului de rădăcina cunoașterii. Am păcătuit prea de demult, pentru a mai simți dojana divină. Gustul păcatului începe să ne fie cunoscut; asimilarea otrăvii pentru a deveni imun. Conștiința păcatului e pavăza împotriva lui.

25.01
Mă plimbam prin grădina Raiului, cu gândul în pământ. Mi a venit amintire de păcat și am rămas afară. Visul s a împlinit. Eram muritor, cu sufletul la purtător.



26.01
Visele sunt gândurile lui Dumnezeu, rătăcite prin umanitate. Trăim alături și întru spirit sfânt. E dualitatea materiei. Mirajul vieții stă în forța de a depăși timpul, cea mai avară capcană umană. De fapt, mărul cunoașterii a fost timpul!

27.01
Nevoia de frumos este la fel de acută pentru spirit, cum este apa pentru trup. Viața nu se pierde, se înapoiază!

28.01
Sunt clipe în care, pur și simplu, ai refuza să mori, să te transformi. Când prinzi în mână un fulg, o clipă ești tentat să desfaci palmele și să l lași să zboare. Când prinzi în inimă un suflet, ești tentat să închizi porțile realității și să l faci copărtaș ființei tale. Poți să zbori peste azi, dar mult mai greu treci peste ieri.

29.01
Prețuiești un lucru atâta timp cât nu l ai. Posesiunea înseamnă saturație. Gândul la moarte nu trebuie să domine, altfel viața devine inutilă. Nu poți prețui viața, dacă nu iubești oamenii, substanța însăși a ființării.

30.01
Dragostea există în noi, putere a vieții asupra morții. Fructele cresc din floare prin dragoste, oamenii se înalță și perpetuează prin dragoste. Uneori pare așa de fad să vorbești despre însăși făptura ta, ca atunci când ai retrăi alte vieți. Suntem oare niște figuri pe o peliculă care rulează întru veșnicie?! Ceva – misterul nostru fundamental.

31.01
Dumnezeu nu plânge; el suspină prin glas de clopot. Diminețile se revarsă uniform pe umerii bătrâni ai citadelei. Oamenii n au văzut că e un alt răsărit, că ei înșiși sunt alți oameni. Sita timpului se rărește din ce în ce... Golurile ființei se umplu de neant. Lumină, tainică și curată, împrăștie rază pe suflete!

1.02
Să crezi în puterea ta de a schimba lucrurile. Lumea ta face parte din lumea tuturor, la rându i parte din tine. Gândul e cel mai peren produs uman, singurul pe care nu l doboară, nu l usucă, nu l moare timpul. Sunt petele de culoare de pe filmul vieții.

2.02
Să ieșim din când în când la plimbare pe culoarele firii noastre. Împăcarea este legea iubirii și a trăirii în liniște. Echilibrul naturii umane – nu natura mamă – se cere întru spirit. Căzând în efemer, devenim efemeride, simpli trecători.

3.02
Îngerii își trec aripile prin ploaie și le apretează cu lacrimi de îndrăgostiți. Zâmbetul lor de faptă bună naște curcubee peste munți. Copilăria și jocul sunt darurile îngerilor pentru oameni.

4.02
Râul mușca setos din malul bolovănos. Vrerea de contopire a apei cu pământul, în adiere de vânt. Dorința naturii de a și reface unitatea de dinaintea luminii. Să fie o formă de protest, un act de „ateism”?

5.02
Frunza se leapădă în vânt, covor multicolor de rouă. Tăcerea cerbului rămas trist, fără boncăluitul de primăvară. Toate pleacă, numai rața a făcut boboci! Atâta substanță de ars, că uneori nu încape în tiparele strâmte ale unei ființe.
6.02
Tradiții sau tipare? Ce vă separă pe voi și până unde omul trebuie să și sape la rădăcină? Fascinația începuturilor întru deslușirea sfârșitului?!

7.02
Să orientezi lucrurile spre un țel. Lipsa contro-lului duce la rătăciri în hățișurile vieții. Lanterna e cunoașterea. A ști înseamnă a avea, dar și a dori. Un curent e bun, atâta timp cât ghidează, dar să nu devină posesie. Rotunjimea ideilor este direct proporțională cu bucata ei de veșnicie.

8.02
O zi fără suflet gândit e ca o zi fără apă în deșert. Te absoarbe în nisipul timpului, cu povara anilor și gândul morții întunecându te!!!

9.02
Copiii trebuie instruiți, în egală măsură, estetic și etic. Să crești frumos, întru și pentru împăcare, să dorești utopia raiului pământean. Refugiul în suflet! Urlă lumescul din noi, acoperind muzica stelară.

10.02
Nu poți să naști în fiecare zi idei noi, dar poți să trăiești în ele. A avea principii e simplu, a le urma e mai greu. Sufletul tremură în fața naturii. Vis ce doarme s a trezit în lumină, sunetul vieții mi a inundat ochii. Atâta viață în mine, că nu mi ajung aripile să mă ocrotească; atâția oameni port în suflet, că mi e greu uneori, și nu pot să mă nalț. M am hotărât să le dau trupurile afară, pentru a mi ușura ființa. Să fie oare inutile?!

11.02
Gândurile, ca esențe ale naturii umane, au culoare și sunete interioare. Poți să vezi lumea în roz sau negru, poți s auzi vuiet de arme, șuier de vânt sau șopot de izvoare. Care înainte de noi au fost vechi?!

12.02
Fiecare ființă are dreptul la înzeire, în măsura în care umanul dă dreptul la nemurire. Cât ne mai ierți, Doamne?

13.02
Există o moarte a spiritului în timpul vieții, precum există o nemurire a lui de după despărțirea letargică. Cu cât ne e mai teamă pentru moartea trupului, ne apropiem și moartea sufletului.

14.02
Fruntea atârnă plină de gânduri, dorul străpunge suflete mii... Dragostea cimentează ființa divină în uman.
15.02
Gândurile răsună în noi, ecouri ale eului. Se lovesc de pereții reci ai lumii și ricoșează spre inimi. Deschideți sufletele să primim înțelegerea de a ne avea unii pe alții aproape.
16.02
Însuși mirosul cărții îți poate deschide sufletul spre lumină (cum pentru unii tutunul și alcoolul dezbină trupul). Poftele ființei cer prime pentru ființare. Firele se torc monoton și uniform, timpul crește în noi rod sau poamă, obeliscul visului scrutează cerul...
17.02
Oamenii își fac cuiburi în inimă. Luna se crapă în mii de stele. Diminețile ne deschid ochii pentru viață. Tragem în piept energie pentru încă o zi.

18.02
Planurile paralele sunt, de cele mai multe ori, hățișuri ale pierzaniei, cărări întortocheate. Una e calea, dar noi suntem drumeți fără busolă...
19.02
Exercițiul gândirii e terapia sufletului în înălțare. A te face pe tine înseamnă a lupta cu propriu ți destin. Gândurile sunt unduiri de spirit implan-tate în timp, străpungându l.

20.02
Florile minții răsar în grădina cunoașterii, cu rădăcini adânci în înțelepciune. Să sapi spre a ți hrăni ființa cu frumos...

21.02
Viitorul își are originea în azi. Mâine e prea târziu, dacă prezentul ne depășește. Diminețile își cern lumina peste chipurile noastre prea triste. Fiecare început trebuie să nască un zâmbet. Așteptarea e dulce amară. „Abia aștept” exprimă o nerăbdare greoaie. E un entuziasm umbrit de limba ascuțită a timpului. Și, uneori, macină într atât, încât emoția evenimentului poate deveni fadă și lipsită de înțelesul lui „Carpe diem!”

22.02
Copilăria ne încarcă cu povești pe care le confruntăm cu realitatea. Dacă dramul tinereții sufletești rămâne, realitatea crudă poate fi îmblânzită.

23.02
Viața tremură în sângele nostru, gata să erupă. Numai vulcanul minții ne poate îmbălsăma în iubire.

24.02
Firea lucrurilor e aproape de oameni! De ce n ar fi și firea oamenilor întru lucruri? Prelinge luna căldură nocturnă cu vise rotunde, sculptate n adâncurile speranței. Primăverile ni se bat în inimi, devenind, încet încet, toamne!

25.02
Zorii existenței încep în fiecare dimineață. Nimic nu e nou, dar totul poate fi înfrumusețat sau schimbat ca esență.

26.02
Iubesc ființa și ființez iubirea. Mă identific cu zâmbetul naturii umane față de ceilalți. Noi, universul infinit al dragostei. Ne suntem puncte de sprijin prin labirintul pământului. Supunem și suntem supuși!

27.02
Oamenii sunt tentați să vadă aproape, în raza de cuprindere a privirii. În viață există un „dincolo” mai aproape de esență.

28.02
Literele emană lumina de curcubeu al cunoașterii. Artele se întrepătrund în om: muzica e plină de înțelepciune și culoare, poezia are o muzică interioară și o spoială cu gust, iar pictura redă murmurul unui suflet. Toate prin, cu și pentru OM. Nu rămâne decât cârma inimii...
29.02
Din patru n patru... ca norocul din trifoi! Simbo-lurile nu trebuie să ne subjuge, ci să ne îmbune. Căutați echilibrul trăirii în lume.

1.03
În tine se găsesc toate întrebările și răspunsurile, forța și lașitatea, dragostea și ura. Raza de lumină sau șocul de întuneric nu fac decât să le pună în valoare.

2.03
Prea simpli pentru a înțelege lumina, dar mult prea complecși pentru a descoperi focul. Suntem între două borne: viața și moartea; în rest parcursul între a fi, a exista, a deveni. Momentele de criză pot fi depășite prin autoconstrângere.

3.03
Funia gândului... Încolăcită în jurul sufletului, perdea ori scut, închisoare ori aripă. Palme bătătorite de nou.

4.03
Moare bunica. Sentimentul frunzei care se desprinde și trebuie să îngrașe pământul. Durere surdă cu ecouri interioare.

5.03
Îngerii făceau horă în jurul trupului gol. Unul, obosit, a poposit pe chipul ei. Lumina veghea veșnicia ce urma să vină. Apusul cobora încet peste lume. Ceilalți strângeau din inimă și priveau spre bulgării de pământ. În rest, totul e frumusețe.

6.03
Nu forța gândul la a ți depăși conturul. Nu căuta să spui vorbe care nu sunt de spus ori sunt de prisos. Măsoară lucrurile cu propria ți inimă.

7.03
Moartea face parte din viață. Nu rămâne decât să învățăm a o primi în picioare. Verticalitatea trupului e dată de înălțimea spiritului (și nu invers!).

8.03
Ieri e un timp al amintirii, azi e un timp al acțiunii, mâine e un pre timp, ce se toarce din veșnicie. Nu știu dacă mâine o să mai am timp (dacă nu l părăsesc), dar, trupește, știu că o să mai am încă spațiu. Trupul are, așadar, două dimensiuni: timpul (îmbătrânirea) și spațiul (volum, masă). Sufletul are și el două: credința (în plan divin) și iubirea (în plan uman). Purtarea trupului, prin spațiu și timp, dirijat de spiritul întru credință și iubire înseamnă refacerea drumului spre raiul din care am pogorât. În stânga avem obstacolele trupului, în dreapta binecuvântarea spiritului ce ne viețuiește.

9.03
Pete de îngeri fulguie sau răsar în grădini. Florile sunt semnul împăcării noastre cu Dumnezeu. Mirosul lor aduce aromă de rai.
10.03
Soarele dădea ocol trupului întins pe nisipul fierbinte. Căldura intra în trup, lumina hrănea sufletul. Soarele e fiecare din noi, cu nepătata fire. Să știi să ți alegi culorile vieții pentru a ți face curcubeu, scară de idealuri rotunde. Să poți să ți faci soare ce nu va topi ceara aripilor tale.
11.03
Seara ne chemăm sufletele acasă, să ne țină viața până dimineață, când ne vom ridica să o purtăm prin lume.
12.03
Doamne, învață mă smerenia, să pot să mi clădesc alt trup în jurul efortului de a fi om. Știu că exiști, dar nu te văd prin ceața din om.
13.03
În jurul omului gravitează toate; pescuim senti-mente la copca destinului, a dreptului de a fi. Plămădim pământul, îl consumăm în cenușă.

14.03
Florile sunt pilda pământului la a crește frumos și drept, prin lumină și căldură. Care e, oare, pilda noastră pentru flori, dacă nu arta?

15.03
Monotonia – cea mai adâncă plagă a sufletului. Scrisul ne eliberează de spațiu și timp, imaginația e mobilul libertății!

16.03
Prețul libertății spirituale este, uneori, privarea libertăților umane. Doar gândul ne poate dezlipi de timp, pentru a ne bălăci în nemărginiri adânci și înalte.

17.03
Mi am împachetat visele și le am pus în somn. Mâine o să am nevoie de gânduri proaspete, să nu mi îmbătrânesc sufletul. Gândul e acel tot care se naște din nimicuri.

18.03
Punctualitatea e semnul respectului pentru tine, prin celălalt. Începe prin a ți da zilnic întâlniri (chiar și, sau mai ales, cu tine!) de la care să nu întârzii.

19.03
Intervenția divină în viața umană a unora înaintea momentului dintru începuturi stabilit ar însemna încălcarea principiului sacru al ADEVÃRULUI și al DREPTÃÞII. Aparițiile miraculoase sunt zâmbete ale lui Dumnezeu pentru sufletele curate, devenite, în arderea rugăciuni, combustie a universului.

20.03
Suntem agățați de viață cu ajutorul gândului morții. Accesul la veșnicie începe cu azi. Fără moarte am fi lași, cu moartea suntem înspăi-mântați. Poarta inimii e calea întâlnirii cu spiritul vieții și cu stâlpii universului.

21.03
Inspirația e starea în care conștiința se îmbracă în haina de gală a sentimentelor înălțătoare. Începe balul creației. Să intre regina, Poezia!

22.03
Uneori prețuim lucrurile mai mult decât pe oameni. Întotdeauna prețuim banul mai mult decât pe prieteni. Ce mai înseamnă astăzi, oare, a nu păcătui?! Suntem sufocați de altele, decât cele trebuincioase liniștii noastre.

23.03
Numai prin oameni putem ajunge la Dumnezeu. Chip și asemănare, omul e parte a divinității, parte a libertății greșit înțelese; celălalt nu trebuie să fie niciodată un inamic, chiar dacă nu ți vrea binele.

24.03
Să auzi inima pământului cum bate pentru noi, oamenii; să ajungi să vezi limpezimea cerului cum ne acoperă; să simți lucrurile din interior, spre a le da sens.

25.03
Nopțile – pavăza zilei pentru mizeriile noastre. Nu fura visul nimănui, pentru că ție nu ți s ar potrivi.

26.03
Cu timpul, unele simțuri se atrofiază sau chiar dispar. Oare cuvântul înlocuiește puterea de percepție a nevăzutului? Ne a fost dat oare ca armă?




27.03
Plin de mistere, cerul își plouă mila pentru sufletele care i înțeleg cântul. Printre nori de viață, soarele trimite rază ca funie pentru îngerii păzitori.

28.03
Hrana gândului e o foame curioasă de necunoscut: cu cât „mănânci” mai mult, cu atât ești mai flămând.

29.03
Mărul Evei și sărutul lui Iuda... Atingerea buzelor de rău și de bine... Începutul sfârșitului și reînceputul credinței...

30.03
Singurătatea este elixirul. Zădărnicia căutării identității de sine în hățișurile existenței se sfârșește cu moartea. Măreția încercării identității divine prin cotloanele visului începe prin viață.

31.03
Nu poți să ți vezi sufletul decât de departe. Dacă intri în el, riști să te prăbușești. Visul tău de ceară nu te poate ține prea mult.

1.04
Adevărata libertate ți o dă numai conștiința. La început a fost cuvântul tăcerii. Apoi picurii, susurul, trilul...

2.04
Dorind să cunosc, nu atentez cumva la mister? Unde trebuie să ne oprim setea? Care răspunsuri sunt greșite și ce întrebări încă nu s au pus?

3.04
Destinul e însăși personalitatea noastră. A ne vrea înseamnă a ne fi. Ne purtăm pe cărări de vis, fără sens, dar cu țel.
4.04
Omul? Graalul lui Iisus! Umplut de păcate, este băut până la ultima picătură, pentru curățarea luminii și pentru iertare.

5.04
Sufletul e groapa de gunoi a vieții. Îngropăm în noi toate câte ne ating ființa, veghea și liniștea. Am uitat să zâmbim începutului.

6.04
Sisif a obosit să și dureze veșnicia. Îmbătrânit sub povara aceleiași clipe, s a așezat la un răgaz pe bolovan. Începea drumul invers. Oboseala monotoniei l a ucis cu însăși armele sale.

7.04
Știu că timpul trebuie scuturat de toate clipele goale. Dar unde să le punem pe cele rămase? Doamne, învăță mă secretul de a ți fi cirac. Unde s oare astrele noastre pe timpul zilei? După ce să ne ghidăm?

8.04
Drumul stâncos și abrupt spre adâncul inimii umane – drumul Golgotei! E ușor să iubești; încearcă să te faci iubit!

9.04
Un bătrân mângâie pământul când pășește. E pactul cu moartea, pentru a i fi mai îngăduitoare. Tânărul, dimpotrivă, calcă în picioare... O înviere?! Fantezia completează sau se opune Adevărului? Femeia trăiește prin copii. Din acest punct de vedere, bărbatul apare ca prototip al egoistului. În viață e necesar să știi când și la ce să renunți. Cu toții suntem înghițiți de șarpe, fii de Laocoon. În calea timpului stă amintirea. În calea morții stă rugăciunea. Cuvântul nu trebuie să fie decât ecou în culoarea sufletului. Să știi să stai drept când nu te rogi Dumnezeului tău.
10.04
A fost, demult, un înger care s a apropiat prea mult de Dumnezeu. I s au topit aripile și a coborât pe pământ, întrupându se. Fiecare moarte ne redă aripa pierdută.

11.04
Clipele singurătății noastre – ecouri de suflet. Adam era mai curând singur, decât singurul (vezi zicerile lui Cioran). Cu fiecare din noi, Dumnezeu se împuținează în suflete. Dorind o pe Eva, Adam a pierdut jumătate de Dumnezeu.

12.04
Timpul e proiecția speranțelor noastre în eter-nitate. Fiecare avem bucățica noastră de veșnicie. Ce drum stâncos și plin de păcate!

13.04
Mi se golea menajeria de îngeri. Visele cântau zorii de zi, timpul închidea porțile sufletului. De vreme... devreme...

14.04
Orgoliile nasc invidii. Invidia dospește ură. Ura omoară viața... Pacea celorlalți și liniștea ta, călăuze să ți fie pe drumu nainte.

15.04
Cărțile sunt inimi împachetate în cuvinte. Trec dintr o minte în alta, dar din inimă în inimă, se îmbibă fără să și piardă culoarea din înce-put.

16.04
Întotdeauna când vrem să schimbăm ceva, să începem cu noi. Să faci ceea ce gândești înseamnă libertate. Să gândești ceea ce faci înseamnă inteligență.

17.04
Curajos e cel care se teme de Dumnezeu. Dincolo sunt oamenii și moartea. Să te temi de oameni înseamnă, de multe ori, să l uiți pe Dumnezeu!

18.04
Caută spre firul de iarbă în primăvară; câtă viață! Caută spre frunză în toamnă; câtă moarte! Caută speranța în viață; cât Dumnezeu!

19.04
Rapsodia vieții în ritmul gândului, pulbere de vreme. S a trezit natura și și face deșteptarea prin inimile noastre. Dați drumul la verde!

20.04
Cireșii în floare. Primăvara își caută mire... Lăutarii se întorc, minuscule deltaplane, în adierea trilului cald.

21.04
Dumnezeu este acasa sufletului nostru. Odaie curată, cu rugăciuni și sfinți, în așteptarea pogorârii spiritului peste locatari.

22.04
Prin mușcătură, Adam a deschis o ușă spre păcat. Moartea e drumul invers: se deschide o poartă în sufletul nostru.

23.04
Crengile inimii umbresc uneori gândurile. Sub vremuri, omul își crește pădure de sentimente. Soarele minții strălucească prin rămurosul impuls.

24.04
Poezia e ancora sufletului la debarcarea în trup. Fiecare din noi un mus pe valurile viețuirii. Învățăm, din mers, înotul.
25.04
Mi am luat destinul în spate și am pornit prin lume. La răspântii îl las jos și mi e să nu l uit. Sau îmi va fi mai bine fără?

26.04
Creierii munților gândesc natura pentru oameni. Aerul tare pătrunde plămânii fără de păcat ai ființei destrupate.

27.04
Căutând, adâncim misterul! Viața devine simplă trăind în canoanele credinței; banul încurcă, fără de folos, căile...

28.04
Vinerea mare, ora 16: Începe viața! Dumnezeu își cheamă fiul acasă și nicidecum nu l părăsește. Îi dă în mână frâiele lumii. Strașnici armăsari, oa-menii!!!

29.04
Plăcerea de a te ruga – setea de libertate a sufletului. Clopotul de liniște învăluie ființa, adâncind o în misterul întâlnirii cu unic Creatorul.

30.04
Doamne, ajută mă să nu vreau ceea ce nu pot dobândi. Lasă mi gândul liber, mărginit doar de iubirea Ta!

1.05
Învierea Ta, Doamne, grânarul sufletului meu. Tu îmi dai viață, eu îți dau moarte. Cruță mă întru nemărginirea bunătății tale!

2.05
Fiecare om începe cu «A fost odată...». Istoria continuă... Până când, cineva, căutând printre lucruri și fapte, va zice «A fost cândva...». Împlinire!?
3.05
Încerc să fiu ceea ce pot, vreau să fiu ceea ce trebuie. Mă rog să nu trebuiască să fiu altcineva. Asta nu pot schimba.

4.05
Bobocul s a spart, iar în curând și floarea se va scutura; răsări va fructul. Copilăria s a spulberat; mă ncarc de cunoașterea mărului. Mă vor mânca viermii sau Dumnezeu?

5.05
Surâsul pământului răspunde gândului nostru bun. Germenii ființei sunt materie de aripi ceruite cu lumină. Părtași unui univers necunoscut, ne suntem nouă înșine străini.

6.05
Ducem mereu cu noi dorul de «undeva». Suntem un popor legat de locuri, de pământuri, un popor iobag.

7.05
Iartă mi, Doamne, viața, c odată lepădat de timp, o să mi găsesc, poate, mai repede cărarea. Taie mi din aripile răspândirii aiurea...

8.05
Păcatul atârnă de ochi, precum carnea de os. Numai moartea le poate despărți. Fără ochi, cum oare aș putea privi frumosul? Imaginația să hrănească oare sufletul? Dumnezeu, dezvăluit, ar fi oare prea mult pentru noi?

9.05
Măsor spațiul dintre cuvinte cu limba mea și l proporționez cu ființa mea. Tăcerea e respirația gândului.


10.05
Tot ce deschide o poartă spre mister, spre necunoscut e o capcană pentru suflet. Intelectul e setos de a participa activ la creația ce i este hrană.

11.05
Licuricii minții trebuie să și unească lumina spre povara frumosului. Zdrăngănit de lume printre picuri albi de primăvară. Visele explodează din fiecare, în culori și acorduri ample. Uneori vezi viața deformat, atunci ai nevoie de lentila credinței.

12.05
Cerul – oglinda transparentă a sufletelor bune. Stele veghează somnul soarelui până căldura luminii lui se răsfrânge din îngeri.

13.05
Dacă Eva știa că n pântecele ei zace omenirea, nu mai mușca din mărul fatal. Dumnezeu a cedat în fața operei sale, creând femeia.

14.05
Sufletul – adăpost pentru îngeri. Duminica își fac curățenie. Deretică de nimicurile săptămânii și aruncă nefolosul.

15.05
A scrie înseamnă, în primul rând, a da cititorului de gândit. Gândul e cea mai scurtă cale spre viitor și spre noi.

16.05
Nimeni nu te mai ajută dezinteresat; rămâne să decizi dacă, într adevăr, merită efortul, pentru că oricând vor fi nemulțumiți. Înțeleptul își face timpul aliat și vede viitorul prin trecut.

17.05
Fericirea te face stăpânul lumii; nenorocirea te coboară la sclavie. Beția bucuriei înlătură stressul și ți împlinește dragostea. Mâhnit fiind, te simți încolțit din toate părțile, totul se năruie și nimic nu pare a mai avea sens. S avem înțelepciunea de a naviga printre stările omenești fără a cădea victime exceselor.

18.05
Ce mai face Dumnezeu? De ce a nceput așa de repede timpul? Libertatea e capcana sufletului? Dumnezeu e întrebarea și ne răspunsul.

19.05
Scheletul fericirii este succesul, iar carnea ei caracterul. Poți să fii sărac, dar din sărăcia ta să faci palate de nisip pentru alții. A te dărui înseamnă mai mult decât a avea.

20.05
Reglați vă inimile la pulsul zilei. Timpul pândește un rid al sufletului să găurească viața. Să nu fie prea târziu la întâlnirea de taină.

21.05
Seninul cerului, adierea vântului și muzica pădurii să le nfășurăm în sufletul nostru cald, pentru verticalitatea ființei. Natura e ochiul lui Dumnezeu.

22.05
Gelozia e lașitatea în dragoste. Cerul iubirii limpede este când zâmbetul alungă orice îndoială. Sinceritatea e fundamentul oricărei căsnicii.

23.05
Brațele tale – poartă a fericirii mele. Intensitatea iubirii se măsoară în balanță cu cea a credinței. De fapt, curata iubirea e calea spre adevărata credință.

24.05
Fobia se naște în absența credinței. Înarmat cu Dumnezeu, sufletul nu se poate topi. Asemănarea omului cu Divinitatea constă în puterea noastră de a separa binele de rău. Și totuși, acesta e păcatul originar...

25.05
Porțile sufletului se deschid în fața luminii. Cheile lor sunt puterea noastră de a zâmbi. Seamănă omenie și culegi fericirea.

26.05
Poetul hărăzit cu har e prietenul lui Dumnezeu. Poezia e darul lui Dumnezeu în lume aleșilor lui, o umbră de inimă.

27.05
Îngerii nu știu să vorbească, iar tăcerea lor nu e întotdeauna meditație. Numai cântecul aripilor protectoare îmi dă liniște.

28.05
Ce mic e pământul pentru gândul uman! Și totuși, ce puțin cunoaștem. Misterul divin e prețul păcatului originar. Imaginea lui Dumnezeu e tot frumosul ce a rămas să ne aline și să ne mplinească existența.

29.05
Prețul libertății este curajul. Lașii vor fi mereu măcinați de angoase, iar spaima lor le va îngrădi acțiunea.

30.05
Până unde avem dreptul la libertate? Avem dreptul să deschidem porțile minții până dincolo de pricepere? În ființa noastră sălășluiește dorința de a evada din libertate.
31.05
Binele e starea de împăcare cu ființa, interior și exterior, în armonie cu natura. Frumosul e binele sufletului. Fericirea e aproapele divin. Omul – cărare pierdută de paradis.
1.06
Stelele ocrotesc visele noastre, iar îngerii le colorează. Copilăria e setea de neant, rămasă în noi din drumul spre lumină. Dumnezeu zugrăvește viața în culorile inimii.
2.06
Câtă lumină risipită în umbră! Învață să crești de la iarbă; crudul ei nu nseamnă duritate! Tăcerea e învățătura simțurilor!
3.06
Toate lacrimile pământului se preling în mare, și apoi se evaporă ca să ajungă la Dumnezeu. Durerea trebuie să ne cimenteze în credință.
4.06
Dincolo de lume e sufletul lui Dumnezeu. Să răzbatem cu gândul în afara ființelor noastre efemere. Să spargem chingile determinării.
5.06
Misterul ce ar trebui să ne frământe nu e cine l a creat pe om, ci de ce? Care sunt obligațiile noastre față de creator? Toată energia noastră trebuie să devină lumină, ca sufletele morților buni.

6.06
Bătaia inimii e ecoul cântecului de înger, parte din muzica stelară. Ecourile ei se pierd însă în hățișurile cărărilor omenești.


7.06
Prețul iubirii e, uneori, însăși iubirea, așa cum cel al adevărului e, uneori, libertatea. Rămâne omul, să și judece singur pătrunsul adânc.

8.06
Privirea e poarta luminii spre suflet. Ferice de orbii ce cunosc iubirea fără de soare. Ei își creează lumina din dragoste.

9.06
Mirarea de a fi, uimirea de a exista, curiozitatea de a trăi. Nu pot să mi opresc bucuria de a vedea cum viața crește din floare, dând rod.

10.06
Mintea eliberează, dar și constrânge. Te face mai bun, mai înțelept, mai frumos, dar te poate și arunca în iadul nebuniei. Mileniul III stă sub semnul puterii minții de a descoperi divinitatea în natura tuturor.
11.06
Surâsul copiilor e chipul lui Dumnezeu, e asemănarea lui în lume. Nouă nu ne rămâne decât puterea trupurilor cât mai departe de păcate.
12.06
Teatru – menajerie de suflete; arta – școală de îngeri. Odată pătruns nu mai ai decât a ți căuta, în liniște, aripile neceruite.
13.06
Vară de foc – seceta pământului cere lacrimi... Să învățăm umilința! Genunchii au făcut rotule puternice și nu mai cad sub greutatea vremurilor.

14.06
Gândurile – greierii timpului prin suflet, strălumi-nare de inimă în belșug spiritual. Ne întoarcem mereu la matricea originară, gravitând în jurul ideii.
15.06
Fericirea se atinge gândindu te la cei mai năpăs-tuiți și la jertfele creștinilor, nu rugându te la gândul unor iluzorii neajunsuri, ce odată dobân-dite dispar cu viața.

16.06
Scriu pentru oameni, dar oare cât va mai fi tolerată omenirea?! N ar fi mai bine să mi curăț viața, s o spiritualizez? Gândind în viitor, s ar putea să scapi esența prezentului.

17.06
Izvoarele cresc și sfârșesc în mări sărate. Fiecare vine dintr un munte, se amestecă cu celelalte și și pierde individualitatea. Drumul fiecăruia e săpat în piatră.

18.06
Ajunge oare că l gândesc pe Dumnezeu? A trăi pe Dumnezeu îmi depășește gândul, chiar și pe acela întru divin. Jertfa numai duce la iubire.

19.06
Ce puțin îi trebuie sufletului curat să fie bucuros: nu mai mult decât o rază. Ce frumoasă e lumea văzută din inimă!

20.06
Când ți se face greu, ridică privirea și vezi ce departe e cerul: fiecare dezamăgire ne apropie de el! La capătul lui (poate chiar ceva mai încolo!) ne așteaptă veșnicia.


21.06
Contabilizăm sentimente în fuga noastră spre veșnicie. Economia înseamnă timp în exces. Să clădim pe el nu fericirea mădularelor, ci pe cea a culorii.

22.06
Prea devreme ne îngropăm în viață. Să nu uităm că timpul e ireversibil și că viața, poate, e unică. Cineva ne a oferit o și n ar fi cinstit să L dezamăgim.

23.06
Þara e limbă și gând. Exilul – antibotezul crești-nului. Am rădăcini aici, dar nu știu câtă apă voi primi ca să pot să rodesc. Mi e frică să ajung ateu; mă tem că aș pierde totul.

24.06
Clemența îngerilor nu înlătură plata păcatului. Norii sunt pături plutitoare de regrete... Lumea văzută din cer e parcă mai rotundă. Îngerii șlefuiesc prea multele i colțuri.

25. 06
Mirajul de a fi creat odată cu natura, ce răspunde bunăvoinței cu care merită să o răsplătim. Într o peșteră veche, arta a prins aripi de piatră.

26.06
Iubirea e curajul de a pune semnul identității între 1 și 2. Împărțirea și împărtășirea ființei întru naștere și re naștere de viață.

27.06
Ne vrem sinceri și încrezători, fericiți și plini de speranță. Poate e prea greu pentru o biată conștiință bolnavă de timp.

28.06
Am luptat și am primit libertatea. Cine oare ne a privat de modul ei de utilizare? Ne am furat singuri liniștea, căutând altceva față de ce am avut dintotdeauna.

29.06
Omul e contemporan cu Dumnezeu?!! Mai este, oare, Dumnezeu om? Cât pot poftele trupului să ți schimbe culoarea și frumusețea sufletului?

30.06
Gândul ne dă dreptul de a fi și obligația de a exista. Goi în străfunduri! Sufletul, o cameră izolată fonic, răsună la fiecare pas domol, la fiecare respirație caldă. E ceva care trece prin suflet ori de câte ori trăim. Simțim trecând fiorul (și, Doamne, nu l putem opri!) prin atâta gol! Dar ecoul rămâne!!! Copacii cresc spre cer pentru că au credință!

1.07
Cărările mele m au rătăcit uneori fără voie. Labirinturi spre enigma ființei. Ariadna, firul tău nu mai ajunge până la mine!

2.07
Un jurnal te subjugă și te eliberează. La fel și un prieten. Lipsa sufletului să fie oare un atu? Să ne căutăm refugiul în fața (sau în umbra!) propriei conștiințe.

3.07
Singurii singuri sunt egoiștii. Nu pot să se bucure de bucuria altora, care le împiedică propria bucurie să se înalțe.


4.07
Omul intră în istorie pe poarta viitorului prin ușa prezentului, clădind în peșteră șeminee. Nu știm cine le va folosi, dar mergem înainte! Dacă înapoi e soluția, e salvarea?!

5.07
Rolul scriitorului este acela de a face cititorul să vadă, să audă și să miroase sufletul dindărătul literei.

6.07
Înțelepciunea este starea de împăcare cu lucrurile pe care nu le poți schimba și forța de a mișca, în sens constructiv, pe cele metamorfozabile.

7.07
Lipsa acțiunii fie stimulează imaginația, fie încurajează trândăvia. E dreptul nostru de a alege. Lupta între binele și răul nostru personal.

8.07
Dacă acționezi, vei fi capabil de un viitor și numai așa îți permiți un trecut ce impulsionează. Purtarea ta îți dă dreptul la oameni, iar oamenii îți dau dezlegarea la bunuri. Și bunurile?!
9.07
Îngerul nostru e însuși sufletul. Aripă să i fie poezia? Trebuie să știm la ce să renunțăm pentru a face din timp un aliat.

10.07
Pillat s a spălat pe mâini. Evreii au fugit din fața lui la înviere. Vinovat n a rămas decât Adam! Nu avem cenușă pentru atâtea capete!


11.07
Visele sunt îngerii noștri! Mi ar place să mă înțeleg cu cocoșul asiatic în limba florilor! Bariera dintre spirite e cheia enigmei.

12.07
Să știi să ți asumi Cuvântul! Lectura determină covârșitor personalitatea. E tiparul ființei! Pătrunde în sucul verbului, lasă te pradă muzicii adjectivelor, însoțește te de inspirația și locul potrivit al substantivelor, să descoperi o altă lume.

13.07
Poezia e struguri și grâne! Se îngălbenește, parcă, totul a toamnă. Ruine de suflet suspinând. Vă las să faceți vinul și să coaceți pâinea.

14.07
Suntem prea vii ca să nu zâmbim! Teatrul e viața în stare pură. Legătura dintre pictură și sculptură este similară celei dintre teatru și poezie. Formă și stil. Simplitate și gravitate: esența artei!

15.07
Viziunea lui Iisus zâmbind pe cruce, simbol al supremei înțelegeri: „Iartă i, Doamne, că nu știu ce fac!” Frumusețea omului asemuită doar măreției florii ce și dă rodul prin miere.

16.07
Obosiți de trupuri, căutăm adăpost în vise. Lumea se agață de calmul primăverii vii. Ce calm e acolo unde omul nu poate pătrunde.


17.07
Cunoașterea de azi înseamnă sinteză. Fericirea vine ca urmare a împăcării spiritului cu natura. Cântecul ființei în simfonia pădurii ce vrea acasă.

18.07
Fericit cel ce crede în valorile eterne, că acela va fi și el veșnic. Pragul dintre inimă și suflet este gândul. Adevărul nu este ascuns decât de lași și impostori.

19.07
Dumnezeu ordonează sau ordonă haosul? Sufletul e funia clopotului gândirii. Cântecul lui răzbate universul până la muzica stelelor.

20.07
Sufletul pământului trudește în noi să nască răsărituri. Dincolo de nori, Dumnezeu e și în țărână, și în apă. Așteaptă să ți clădești ființarea.

21.07
Drumul în viață nu se face, se descoperă. Există în fiecare cărare de început, cu miros de iarbă. Să ajungi la sufletul cuiva e nevoie să treci granița personalității.

22.07
Crucea lui Iisus e scara spre Rai. E pustiu în suflete și ploaia roade parcă din morminte. Printre oasele lor, scara coboară...

23.07
Ia un cuvânt și dă i aripi, învață l să zboare. S ar putea să ajungă poezie. Ia un om și ajută l, învață l. S ar putea să ți ajungă înger. Sau, cel puțin, martor la Judecata cea dreaptă.


24.07
Șiruri de clipe, agățate de suflet, poartă lumina din noi în afară. Fără de oamenii buni, întunericul ar măcina cerul în bulgări sterpi. Dumnezeu lucrează în noi, până ajungem la starea de grație. Azi e o stare a ființei; aici e un simplu loc al spiritului. Să clădim împreună veșnicia.

25.07
Noaptea strălucesc ochii îngerilor, veghindu ne somnul. Fiecare stea căzătoare – un înger ce aduce vise.
26.07
Locul sufletului e în floare. Înmugurește și bru-mează. Coboară, din când în când, îngerul să i adune polenul.
27.07
O țară e în tine în măsura în care îi cunoști trecutul, încerci să i construiești viitorul și i respecți valorile. Mândria apartenenței la un neam este o bucurie a limbii și a felului de a fi.
28.07
Încearcă să ți afli și să ți controlezi limitele înainte s o facă alții; vei ști să ți respecți personalitatea și să ți ceri, cu discernământ, drepturile.
29.07
Viața călătorește printre oameni și dă puls inimii. Ajunge să ți deschizi fereastra sufletului și s o lași să intre. Își va săpa conturul în adâncurile tale. Dă i dreptul tău la fericire, ca să poată căpăta sens.
30.07
Viața înseamnă iubire, libertate și celelalte care dau lumii farmecul diversității, iar omului o unică personalitate. Dar ceea ce ne unește e mai curând divin.

31.07
Ura este sinuciderea spiritului. Ca să cunoști lumina, trebuie să fi văzut întunericul. Drumul spre libertate trece prin sclavie.

1.08
Moartea e rezultatul vieții, nu și scopul ei. În cimitir trebuie să intri ca ntr o biserică: totul e numai spirit.

2.08
Rugăciunea e izvor de pace și de împăcare. Dumnezeu e izvor de lumină și de cunoaștere. Lumina ne aparține în măsura în care o cunoaștem.

3.08
Mai repede pot să înțeleg de ce trebuie să mor, decât de ce trebuie să trăiesc. Moartea – urmarea păcatului; viața – izvor de păcate?

4.08
Ambiția este forța de a merge împotriva vântului sorții. Dorul este ecoul amintirii prin hăurile sufletului. Credința în propriile forțe e un dar divin, nelimitat în gând.

5.08
Onoarea de a trăi și demnitatea de a muri. Dacă i îngrădești unui om libertățile poate deveni animal. Conștiința e stăpâna bucuriei.

6.08
Viitorul e un trecut neconsumat. Îl simțim ca pe o proiecție în visul amintirii. Nu ne dorim decât să repetăm ceea ce a fost frumos.


7.08
Moartea se învăță în viață. Cu cât o pătrunzi mai repede, cu atât drumul va fi mai ușor și, poate în primul rând, mai înțelept.

8.08
Sufletul mi e volbură curată ce mi spală timpul de pe fruntea gândului. Astfel descătușat și proaspăt, pot făuri aripi.

9.08
Zâmbetul tocește sabia; iubirea se calculează după consumul de sentimente. Străduim ființa la viață, așteptând răsplata de la Dumnezeu?! Există un destin, dar trebuie ajutat pentru a se împlini. E atunci când sufletul deschide poarta luminii.

10.08
Căutăm o altă stare, fără a ști dacă e sau nu aproape de noi. Dăm alte nume lucrurilor simple pentru a înălța din nou Turnul Babel.

11.08
Sufletul trebuie îmbibat și nu stors de frumos. În fața măreției înclină te, dar nu dispera și nu cădea în neputință. Fiecare are o coloană spirituală.
12.08
Acceptarea unei culturi se poate face din rațiuni financiare, dar asimilarea ei nu este posibilă decât spiritual.

13.08
Aș înlocui banii cu flori, dar nu i păcat de atâta frumusețe? Credite pe viață, fără dobândă, pentru poeți! Ofertă de rai.


14.08
Intuiesc în mine dorința, dar sufăr de neputința ce mă înconjoară. Oglinzile uneori sperie. Să fie momentul adevărului!

15.08
Femeia e purtătoarea pământului și sursa bucuriei vieții. Femeia naște fericirea. Să însemne oare că păcatul a învins?! Sufletul să nu fie atins de femeie, ci numai de sufletul ei.

16.08
Liniștea nu te determină la singurătate, ci la izolare. Învață să iubești tot ce e viu spre a te pune la adăpostul cuvântului și al cântecului.

17.08
Veșnicia e timpul subtil al sufletului. Când te apleci spre oglinda apei, te cufunzi în dorul de nemăr-ginire.

18.08
Sufletul are două dimensiuni: ochii – care pătrund în adâncime, și gândul – care măsoară întinderea spre cunoaștere.

19.08
Idealul uman are diferite conotații și aspecte, ce rezidă din personalitatea fiecăruia. Privirea spiritului ar trebui îndreptată în primul rând spre propria persoană, decât spre realizările altora. Distanța de la ambiție la egoism și invidie e, uneori, insignifiantă.

20.08
Pleacă ți fruntea până la nivelul verticalității coloanei vertebrale. Dincolo începe umilința, care nu se mai măsoară în vertebre, ci numai în coloane, spirituale.


21.08
Inteligența e forma supremației umane, dar nu trebuie fluturată față de semeni. A ști e țelul și mobilul puterii. Credinciosului îi e destulă iubirea de Dumnezeu și, totuși, câtă putere are!

22.08
Fiecare e filtrul lumii, prin rigorile minții proprii. Niciodată n o să aflăm din viață dacă sufletul ia forma pământului sau pământul capătă contururi și umbre de suflet.

23.08
Înțelepciunea e cel mai de preț, dar și cea mai tăioasă armă a omului. Dacă o însoțește norocul, se poate ajunge la fericire.

24.08
Mi e frică să trăiesc fără să cunosc viața. A înțelege viața e începutul înțelegerii și acceptării de sine și de aproape.

25.08
Ploaie de stele în visele noastre, pentru ca mâine soarele să ne ofere un surogat de viață. Pesimism creator sau dărâmător? Optimism delăsător sau clăditor?!

26.08
Pleoapele gândului n au dreptul să închidă lumina cunoașterii, pentru că sufletul ce trebuie adăpat nu doarme niciodată.

27.08
Toamna, tristețe împachetată în căderea frunzelor și n plecarea de cocori. Viii au dreptul la aripi, dar au și obligația la viață.


28.08
Florile – ruga pământului la (spre) îndurare. Sfinții își întind zâmbetele peste petale. Grădinile raiului pudrează demnitatea cu frumusețe.

29.08
Drumul e partea plecării din fiecare. Călătoria e o școală deschisă, unde pietrele vorbesc despre istorie, păsările despre muzică, apele și munții despre geografie... Numai limba maternă nu știe nimeni s o predea. Sufletul nu are naționalitate.

30.08
A inventa un cuvânt înseamnă, înainte de toate, a l trăi. În comunicare nu e suficient limbajul, ci e nevoie de participarea ființei, de cointeresare, pentru ca mesajul să și păstreze neștirbit sensul.

31.08
Patul – loc al domesticiei noastre, cuib de păcate și leagăn de vise. Procust a vrut să arate că numai spiritul ne face diferiți.

1.09
Pot să văd atât de departe nu cât mă duce gândul, ci cât mă încarcă inima. Puterea dragostei topește neliniștea și dezleagă mistere. Fiecare haină îmbracă și sufletul în enigme murdare.

2.09
Tot ce vreau e scris sub pleoapa ta, nu trebuie decât să închizi ochii și să mă lași să mi citesc bucata de fericire. Nu văd mai departe de tine!
3.09
Neliniștea pământului ce se rotește îmi frământă gândul spre moarte. Dospește pâinea creației, cu miros de jertfă.

4.09
Câtă ignoranță față de tot ce ne înconjoară! Câtă înțelepciune în lumea creată să ne dea un sens vieții. Cheia fericirii stă în armonia cu sinele și universul.

5.09
Lumea își schimbă mereu fețele, iar noi trebuie să devenim „lumești” cu fiecare modificare. Misterul om depinde oare de civilizație? Cât va mai dura până l vom inventa pe Dumnezeu?

6.09
Secretul omului stă în puterea minții lui de a și mula pe suflet natura. Credință, lumină, înțelegere.

7.09
Capătul cerului îmi cere oasele din sânge. Adâncul pământului îmi vrea sângele din oase. Fac negoț cu ființa mea până la moarte. Creierul aș vrea, totuși, să l păstrez.

8.09
Nu cerul se limitează la privirea noastră, ci ochii ne sunt mărginiți de cer. Indeciși între noi și Noi ne alegem, din egoism, tot pe cei vechi.
9.09
Viața nu trebuie să devină nici mai mult, nici mai puțin altceva decât este. După cum îți însușești ideea de viețuire, trăiești! Fericiți cei care învață belșugul lumii pentru oameni.

10.09
În fața lui Dumnezeu se poate sta doar în genunchi. Oasele sufletului îți cer să te eliberezi de trufia verticalității.


11.09
Să ți faci un fel de a trăi care să ți dea dreptul la fericire. Să nu râvnești ceea ce știi că n o să poți obține. Toți suntem diferiți, dar purtăm în noi dumnezeirea.

12.09
Fiecare celulă vrea să respire suflet, dar oare unde să mi ascund lutul murdar? Avem nevoie de lumina neștearsă!

13.09
Prețul inimii e dragostea de oameni. Poți să câștigi, iubind deplin. E singurul scop al vieții. Și, totuși, nu e vorba de puțin egoism? Nu iubim spre a ne încălzi ființa?

14.09
Boala omului e banul. Nimic nu l face mai egoist, mai rece, mai îngrijorat. Sclavia aurului e orbirea luminii. Diavolul și a găsit culoarea sufletului murdar.

15.09
Dimineața își rotește fața spre o nouă zi. Încă un tur al pământului trecându mi peste suflet. Ce putere poate să miște aștrii, să i răsară, să i apună, să le spună cuvântul înțelept al drumului!?

16.09
Ce mici suntem în fața naturii și, totuși, stăpâni. Varietatea modulează sufletul prin timpuri și spații diferite, individualizează și integrează, eliberează ființa umană.

17.09
Să nu devii sclavul plăcerilor mărunte! Să ți rotești lumea în jurul pământului roditor. Tentația banului și a lucrurilor dezirabile – capcane de neiertat pentru creierul muncitor.

18.09
Dacă nu suntem îndreptățiți a ne stabili coordo-natele nașterii, cu ce drept ne îngrijorează moartea? Dacă venim din timp, acolo ne vom întoarce. Viața e chin în măsura în care punem preț pe efemer și pe aur. Numai că moralul se întărește prin studiu.

19.09
„Aș putea” și „pot” – treptele alăturate cele mai îndepărtate. Când putința se împlinește cu voința apare succesul. Mulțumirea de sine e umbra reușitei. Tinerețea stă în acțiune, frumusețea în munca intelectuală.

20.09
Dorul ignoră baierele inimii. Omul e frumos prin gând și e împlinit prin dragoste. Să ți simți ființa înflorind și s o auzi crescând în iubire!

21.09
Aștept ziua de mâine ca să pot să mi amintesc de azi. Frumosul e măsura sufletului și se strecoară prin desișurile lui.

22.09
Câtă risipă prin porii cuvintelor goale și câtă bogăție în gândul belșugos. Poarta inimii e bunătatea. Golurile noastre le pot acoperi cei dragi.

23.09
Ne rupem de naștere și ne îngropăm originea în amintire. Nu i de mirare că Dumnezeu e căutat numai când mergem cu sufletul „acasă”. Satul, păstrându și oamenii, și l păstrează pe Dumnezeu.


24.09
Zâmbetul e aliatul nostru în misiunea de a trăi. Acel mușchi unic poate schimba uneori vieți și destine. De el depinde, de multe ori, căldura noastră interioară și exterioară.
25.09
Poate că, în rai, viața stătea mai sus de măr și întâi stătătorii n au ajuns s o guste. Altfel de ce ne împotmolim atâta în timp și n ideea de moarte?

26.09
Toamnă a ființei prin cimitire; flăcările și ard lumina pentru frunzele ce cad. E o noapte de promenadă prin purgatoriu.

27.09
Am sentimentul (nobil?) al prieteniei lui Dumne-zeu. Veșnicia este casa sufletului. Dar cu ce l ajut eu, oare, pe Dumnezeu?

28.09
Poarta visului trece prin strâmtorile omenești și se lovește, cu pragul de sus, de stele. Ne căutăm veșnicia și n irealitate.

29.09
Se sparg zorile, iar cerul își deschide dimineața. Ziua inundă fereastra cu zâmbetul palid al soa-relui.

30.09
Celebrarea nașterii, victoria vieții trainice dintre oase. Bucuria simțurilor în lume și a sufletului în om.

1.10
Toamna își cheamă tristețea și bântuie. Bruma lăcrimează frunzele, iar vântul își murmură recviemul pentru natură. Ultimele stoluri sem-nează oda zborului.

2.10
Curățenia morală dă gradul de noblețe al sufle-tului. Imaginea Raiului mă înalță, cea a Iadului mă îndreaptă.

3.10
Suntem atât de aproape de cer, încât numai unda de necredință ne face să nu i deschidem porțile. Ce o fi scriind la intrarea în Rai? Poate: „Veniți de luați Lumină!”

4.10
Îngerii au mai degrabă cuib decât casă. Pentru noi e prea târziu să învățăm zborul! Înainte de a mușca din măr, Adam nu știa să zboare?

5.10
Coborârea în mister înseamnă înălțarea în spirit. Somnul e ruperea neliniștii în două. Ieri și azi, bariere ale timpului, în evoluție.

6.10
Câtă putere e în zâmbetul unui copil și în lacrima unei femei. Orice suflet poate fi străpuns cu iubire; e în fond materie divină.
7.10
În viață trebuie să știi să trăiești frumos și să îmbă-trânești înțelept. Restul e iubire! Atâtea vieți de sfinți, că mi simt păcatul apăsându mi tâmpla!

8.10
Îngerii sunt liantul nostru cu divinitatea; e sentimentalismul sufletului, e mesajul durerii sau frumuseții de a trăi.

9.10
Clopotul e limba lui Dumnezeu, vorbind inimii despre suferința de a nu fi înger. Iisus își caută crucea printre iudei.
10.10
Muzica e vocea sufletului, cum poezia e cuvântul lui. Să învățăm să trăim prin suflet și pentru suflet.

11.10
Să ne nchipuim că inima noastră e o grădină... Frumosul e viața florilor ei, iar poezia mireasma lor, nepieritoare nicicând.

12.10
Ni s visele mari și uneori ne acoperă vederea spre viață. În ceața ce se lasă, rătăcesc în drumul spre casă, și așteaptă o coasă, tăioasă...
13.10
Determinarea spațio temporară ne modelează comportamentul și chiar universul. Soarele și înmoaie lumina în clipa aspră...
14.10
Cândva mi am cerut dreptul la viață. Am primit o și am închis în ochi lumina. Va veni timpul (ce e mereu în noi!) să mi primesc moartea. Voi închide în ochi înțelepciunea misterului și a veșniciei.
15.10
Îmi știu gândurile numai până la inimă... Fapta e dincolo și uneori ocolește, în drumu i spre fericire, sufletul.
16.10
Pagina de azi poate să sufere ruginiul. A venit toamna cu dorul de ducă... Picură rouă pe dragoste. Poate sunt lacrimi de îndrăgostiți, lacrimi de fericire...
17.10
Sufletul e semnătura lui Dumnezeu pe lutul coborât în lume. E singura parte din noi ce nu poate fi atinsă de necurat. Viețuim prin trup (în timp) și trăim prin suflet (dincolo de clepsidră).
18.10
Tinerețea furată și bătrânețea neînțeleaptă sunt marile neajunsuri ale sufletului în viață. Aștepți ceva, până când îți dai seama că e prea târziu.
19.10
Cumpătarea e echilibrul sufletului în fața eveni-mentelor ce se perindă prin noi. Să învățăm să trăim calm și să murim demn. Toate au o valoare și nu un preț.

20.10
Sufletul trebuie să aibă exact forma gândului. Dacă intuim frumosul – îl simțim; dacă suferim – ne destrămăm. Ne turnăm tipare peste lume.

21.10
În noi e taina vieții. Dacă mintea poate s o pătrundă ajungem la credință, iar dacă ajungem să simțim credința – tindem spre sfințenie. A crede e a practica.

22.10
Inscripție pe fruntea unui nou născut: „De aici să ți plece bucuriile și aici să ți ajungă lumina”. Pleoapele copiilor ascund o taină ce se pierde în cuvânt.

23.10
Fiecare pagină întoarsă e o amintire, iar fiecare pagină goală ori neatinsă e o provocare. Cuvântul ni s a dat întru zidire, iar zidirea întru mântuire. Suferim moarte pentru că viețuim viață... Dacă Adam nu râvnea la Eva, avea și Dumnezeu un prieten. Noi suntem deja de mult eboșe.

24.10
Femeia e cântecul spiritului pur și poartă cu ea povara facerii tocmai spre a vedea ce greu a făcut Dumnezeu lumea și ce ușor s a pierdut în întuneric.

25.10
Poezia are ca unitate de măsură sufletul. Multiplii și submultiplii lui creează diferențele atât de necesare în diversitate.

26.10
Nu haina îl face pe om, ci haina curată. E minima purtare de grijă (și respect) pentru trupul ce l cărăm cu noi prin lume.

27.10
Poartă lumina în tine. Ceilalți n au decât s o caute. Lasă te căutat printre suflete. Fii drept până la capăt, că acolo vine răsplata.

28.10
Izvorul cuvântului prim vibrând prin văzduhul tomnatec. La pândă stă dorul de casă, în frunza ce și vrea pământul ei.

29.10
Crucile caută lemnul sfințeniei în noi, dar n avem decât oase. Ce greu e să clădești, când funda-mentul e șubred!

30.10
În cimitire, timpul doarme ca un copil. Nimeni nu strigă nimănui: „Grăbește te!” Somnul liniștii sau al durerii.

31.10
Dorul – curcubeu de suflet aflat la capătul timpului. Omul modern suferă de banii ce i înnegresc orizontul.

1.11
Conștiința e cunoașterea sufletului despre sine. Lumea e oglinda în care noi ne privim timpul și spațiul.

2.11
Copiii sunt puri pentru că n au cunoștințe decât despre altă lume. De ce noi alergăm să știm ce ne nconjoară? Nu putem să simțim misterul cum ne destrupează de timp?

3.11
Pornisem la pas prin vacarmul din mine. Memoria lăsase scrinul cu amintiri deschis să preîntâmpine invazia de viitor.

4.11
Timpul e autodeterminarea memoriei. Spațiul e tridimensionarea trupului. Sufletul e dincolo, iar inima e liantul.

5.11
Nu plângem trecerea timpului, ci trecerea noastră prin timp. La ce ar folosi dacă aș alerga? Dar nici să stau nu trebuie!
6.11
Ce toamnă plină de culoare! Ce pictor desăvârșit e natura și noi ce critici neavizați! Apoi cade zăpada, să ne acopere ignoranța.
7.11
Înțelepciunea se măsoară în gândurile proprii, iar cultura în calitatea lor despre toate câte pot să existe.
8.11
Miturile țin de scepticismul sufletului, prin coborârea zeilor pe pământ. Ne e mult mai ușor să i aducem pe sfinți în bătătură decât să ne primenim spiritual.
9.11
Scapi de o ispită înlocuind o cu alta, mai înălță-toare. Verbul devenirii umane este „a face”; inactivitatea ne degradează de pe treapta privile-giată pe care Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne a așezat.
10.11
Copilăria e îngerul nostru. Ea urcă, pe calul nărăvaș al fanteziei, în puritatea ei, spre înaltul ființei. Pe aripa dorului stă umbra norului.

11.11
Arderea sufletului înseamnă artă, iar cenușa lui – nemurire. Florile mai cresc pentru a înnobila așteptarea de a fi înger și a ușura zborul cu aripile de plumb.

12.11
Suntem făcuți din pământ și ne rotim ca el în jurul soarelui nostru: Viața. Sateliți ne sunt prietenii. Cu cât mai mulți, cu atât suntem mai „atrăgători”.

13.11
Dacă lumea de dincolo e a sufletelor, care au și ele un alt suflet și un alt loc în sufletul ce va deveni acolo trup? Ființa e indivizibilă!

14.11
Urmele lacrimilor lui Iisus sunt porți către suflet, sunt ochii minții ce văd Adevărul și Frumosul. Ne a plâns pe noi!

15.11
Gândurile se cern printre lucruri sau lucrurile nasc gânduri?! Suma naturilor umane întregește natura în deplinătatea rostului ei.


16.11
Visul nu îngrădește realitatea; o îmbogățește, pentru că însăși realitatea facilitează reveria. Suntem ancorați (sau suspendați?) între gând și faptă!
17.11
Rugăciunea te redă ție însuți. De vorbă cu sufletul, în taină, descoperi liniștea dinaintea timpului. Îngropi grija zilei în tihna înserării.

18.11
Rădăcina noastră e acasă, sol ne e iubirea, iar hrană visele și amintirile. Copacul ființei crește din noi în afară.

19.11
Fericirea depinde de curajul de a o aborda și de limitele aspirațiilor. Orizontul așteptărilor acoperă uneori mai mult decât umbra pe care putem s o lăsăm.

20.11
Cât de departe am ajunge dacă n am gândi ciclic?! În Rai sau în Iad?! Sunt mijlocitori între lumină și întuneric.

21.11
Plecați pe un drum nu știm de unde ne va bate vântul și nu întotdeauna se poate schimba calea. Ne ducem spre polul ființei pe cărări abrupte.

22.11
Nu mă înspăimântă moartea mea, dar mă doare dispariția ființelor de lângă mine... Deci, totuși, pierd războiul cu timpul!

23.11
Liniștea păstrează ecoul gândului. Cuvintele se golesc în aer... Cineva, la capătul celălalt al hârtiei, aude suspinul.
24.11
De la începuturi libertatea a fost prost înțeleasă. Nu e, oare, o capcană?! Ne dorim tot mai mult pentru noi, iar când ne avem nu știm să ne folosim!

25.11
Spun inimii să mi caute simbol și ncep să trăiesc. Totul merge bine atâta vreme cât combustia inimii, credința, vine din mine. Pașii nu sunt prin timp, ci pe timp.

26.11
Cântecul vine din restul nostru de pasăre, iar gândul e zborul pierdut odată cu dorința de mărire. Azi și mersul ni se pare greoi...

27.11
Nopțile vin în fuioare toarse din stele, acoperind truda în vise color... Sufletul își așează pacea peste liniștea întunericului.

28.11
Transparența vieții e direct proporțională cu fericirea. Numai dacă ajungi să cunoști ideea de mister poți atenta la veșnicie.

29.11
Muzica e ceea ce a mai rămas din pasărea paradi-sului... Câtă înălțare să poți înțelege îngerii! Nu ți trebuie decât cumințenie.

30.11
Oare cât ne mai trebuie să ajungem de unde am plecat? Și de ce? Începem să sfârșim obosiți de atâta timp cărat în spate.


1.12
Ne ajunge oare pământul pentru atâtea idealuri egoiste?! Când se vor deschide cerurile, pământul va crăpa de rușine. Dar va fi prea târziu...

2.12
Pământul e inima lui Dumnezeu. Bate puternic prin fiecare din noi, dar tot prin noi poate să facă un atac...

3.12
Căutăm esența destrămând ființa; suntem falși față de viață. Pretindem, de prea multe ori, ceea ce nu ni se cuvine. Se apropie justiția divină?

4.12
Câtă trudă în dorința de a ne depăși condiția, în loc să ne condiționăm dorințele! Canalizarea vieții spre țeluri drepte să ne fie unica trudă.

5.12
Nu mai ninge. Poate s a terminat zăpada din Rai, că i atâta mizerie n nedreptatea aproapelui... Îmi port picioarele prin mâzga omenirii.

6.12
A fi uniți înseamnă a reface întru câtva începutu-rile, a îmbina bucățile de carte într un singur suflet.

7.12
Desfrânează mi, Doamne, gândul prin grădina fericirii tale, să mă așed la umbra mărului și să mi aștept, nefericit, Eva.

8.12
S au scuturat clipele peste amintiri, s au cernut anii peste idealuri; stingheri mai căutăm încă limanul ființei adevărate!

9.12
Mâine?! Altă devenire, aceiași oameni. Ființa și non ființa se luptă spre a desăvârși o creație ce părea a fi de invidiat!

10.12
La temelia gândului e ngropat misterul ființei. Gândind îl des ființăm. Cu cât mai des, cu atât mai întru ființă!

11.12
La porțile cerului oamenii și cerșesc iubirea pierdută pe pământ. Dragostea ține de la un capăt la celălalt al cerului. Nimeni nu mai vrea să ajungă înger.

12.12
Tăinuind cuvântul ajungi să urăști, pentru că dintru început cuvântul a fost dragoste. Tăcerea e de aur, dar aurul e unealta diavolului.

13.12
Umbrele sunt ideile cărnii, cărora lumina le dă viață. Cunoașterea e lumina ce dă «carne» ideilor minții frământate.

14.12
Gândirea e respirația creierului. Gând de suflet și suflet de gând, marginile scriiturii mele, sper, creștine.

15.12
Ni s grele oasele, dar crucea umilinței n o simțim. Câtă carne în alcătuirea noastră! Plutește în apa tulbure, așteptând epurarea.

16.12
La început omul a fost idee; păcătuind, a devenit inapt de veșnicie. Dar animalele? Ce vină au ele de mor? Libelula își trăiește ziua, unica zi, în zbor!

17.12
Iubirea de țară e asemeni frunzei ce mpodobește arborele genealogic, cu rădăcini în pământul din care am fost plămădiți. Fiecare poartă cu sine un bulgăre de acasă.

18.12
Bucuria sărbătorii coboară odată cu prima ninsoare. Atunci gândul pătrunde în curtea copilăriei și vântul are miros de Crăciun.

19.12
Îngerii și au pregătit așternutul de nori și au închis ochii, obosiți de atâta omenire fugară, și au început să și smulgă aripile. Ninge!

20.12
Fire de lumină ne leagă sufletul de trup în noaptea nașterii sfinte. Mântuirea timpului din carne. O nouă iertare; a câta, Doamne!

21.12
Lumea, văzută prin ochiul lui Dumnezeu, e o lacrimă sărată. Și, totuși, prin ea lumina devine curcubeu.

22.12
Dumnezeu poate renunța la oameni, dar oamenii n au dreptul să uite de Dumnezeu. Nu există opere fără creator.

23.12
Ideile au forța unor arme biologice și sunt folosite exclusiv de către om împotriva omului. Primul păcat a fost ideea...


24.12
Rugăciunile noastre sunt florile din grădina raiului. Udate cu lacrimi de îngeri, nu se poate să nu rodească belșug.

25.12
Viața e o serie de întâmplări ce trebuie ordonate. E ca ntr un labirint în care sperăm că moartea coincide cu nașterea.

26.12
Pentru cine atâta risipă de frumos, câtă vreme ochii se închid peste inimă? Vom mai putea să salvăm ce a mai rămas, sau e nevoie de alții?

27.12
Un copac fără frunze e ca un bătrân privind nostalgic cum din ramurile arborelui său vor crește flori!

28.12
Călător printre gânduri naufragiez în amintire. Prezentul e ancora la realitate dincolo de care e neantul viitor.

29.12
Tinerețea e timpul puterii în neputință. Umbrele macină sufletul în tiparele istoriei. Numai că omul e mai mult decât o umbră.

30.12
Cred în destin până acolo unde el își urmează cursul. Dincolo devin egoist și mi arog dreptul la neființă. Poruncile cerului cad uneori blesteme asupra lumii. Suntem prea mici pentru o misiune așa de mare.

31.12
Oare pântecul să fie a pământului povară?
Vârful inimii plătește sufletului să ne doară
Dezbrăcați de o pruncie prea devreme peste clipă
Dintr un vers ne facem vise, din idee – o aripă.
2001




01. Confesiune
Nu doresc mărire n lume, nice aur pe pământ,
Dar aș vrea să pot pătrunde taina umbrei de cuvânt.

2.01. Altar
Cum pământu și mișcă osul către împliniri stelare
Noi murim să dăm lumină; suntem rugă în altare.

3.01. Insomnie
Dusă i luna la culcare
Tolănită n carul mare
Iară eu, ca hoț sadea,
Mi am tors visul dintr o stea.

4.01. Rugă
Când se rup pilonii lumii sub un val de necredință
Omul nu și mai are rostul și i trimis la pocăință
În a cerului palate, unde naște se lumina,
Sufletu i chemat să plângă și să și recunoască vina.

5.01. Definiție
Lumea i un rotund de gânduri;
Omul? Un pătrat de vis,
Cernem timpul, rânduri rânduri,
Într un colț de paradis.
6.01. Doliu
Mi a murit muza pe drum,
Sufletul devine scrum;
Arde n doru i, fără pară,
Mi a murit muza aseară.

7.01. Natură vie
Lacrimă din ochi de munte,
Tu ai Dumnezeu în frunte;
Colț de piatră dintr o stâncă,
Îmi faci inima adâncă.
8.01. Revoltă
M am luat de pieptul vieții
Să i urc inimii pereții.
9.01. De venire
Frâng din suflet partea dulce
Și l trimit ca să se culce.
10.01. Duminicală
Bate clopotul în dungă
Îngerii de mi i alungă,
Bate clopotul în piept
Îngerii planează drept.
11.01. Ceartă
Soare fără judecată,
Tu îți dai lumina toată
Pentr un petec de pământ
Fără duhul din cuvânt.
12.01. Copilărie
Vis albastru de copil, rătăcit în marea firii,
Fără spini n am mai putea crește n inimi trandafirii.
13.01. Paradisiacă
Coaja sufletului tainic se destramă la lumină,
Îngerii în Rai fac horă și lui Dumnezeu se nchină.
14.01. Folclor
Cunună / lună
Cerne / așterne
Fină / lumină
Stele / mărgele
Stinse / aprinse
Faceți / desfaceți
Dorul / cocorul.
15.01. Cu știință
Fără dorul de a cunoaște, lumea ar fi praf de stele,
Plin de gânduri port un suflet, peste clipele mai grele.
16.01. Priveliște
Mi a înghețat privirea într al ființei gol,
Spre infinit migrează al gândurilor stol.
17.01. Dor nătâng
Copaci crescuți în dorul și setea de acasă,
O umbră mă nfioară; vai, Doamne, umbra deasă!

18.01. Judecata
La judecată îngerii și au închis ochii de rușine:
Se cerșea lumină cu durere și o moarte de bine.

19.01. Clepsidră
Fiecare și plânge timpul
Nimeni nu și l mai reține,
E un prezent mai mult ca simplu
Nu mai știm ce i rău sau bine.

20.01. Vreau
Printre gânduri nesătule, mă strecor neștiutor,
Vreau o floare, floarea lumii, s o miros și apoi să mor.

21.01. Fericire
Dorul poartă nestatornic între inimi fericire
E amară, e și dulce; e un duh fără de știre.


22.01. Drum
„Cât mai e până departe?”
Întreb sufletul, șoptit.
„Nu știu. Caută ntr o carte,
Încă n am îmbătrânit!”

23.01. Anotimpuri
Se va face primăvară peste toate, peste tot,
Să mi salvez de lacrimi dorul mă voi face matelot.

24.01. Belșug
Ce risipă de iubire e n sămânța cu belșug,
Prin pământul făuririi trece al duhului sfânt plug.
25.01. Tristețe
Dimineți neîncepute, lacrimi de copii orfani,
Un Sisif e al meu suflet și trudesc la bolovani.

26.01. Cimitir
Sub o cruce mi plâng păcatul și n altar caut lumina,
În odaia mea săracă Dumnezeu îmi iartă vina.

27.01. Timp
Ascunde secunda clepsidră bătrână
Și fă ca să mi crească aripă din mână.

28.01. Biserică
Glas de rugăciune
Clopotul ne spune,
Ceas de închinare
Îngerii coboare.

29.01. Amintire
Prin transparența clipei străbat spre altădată
Trecutul îmi surâde, iar ce va fi mă mbată.

30.01. Clar viziune
De am trăi într o lume fără fereastră,
Doru ar fi floare ntr a duhului glastră.
31.01. Aripă roșie
Aripa mea n are văzduh
Cum nici ulciorul nu are duh,
Omu i în lume aleasă plămadă,
Spiritul ține timpul la coadă.
1.02. Credință
Cred și las credinței mele chezășie fapta plină,
Moartea mă așteaptă n oase purtătoare de lumină.

2.02. Viață
Am învățat să trăiesc odată cu mine,
Ce mi bate în piept un dor de cămin e.

3.02. Sisifică
Lupta cu viața i o provocare,
E joc de zâmbet și lacrimi de sare.

4.02. Înainte de moarte
Urmele vieții sunt pete de vis,
Sufletu i poartă spre paradis.

5.02. Înaltă
Clopotu și scapă glasu n adânc de ființă,
Dumnezeu cheamă la pură și caldă credință.

6.02. Nebuloasă
Unde i, Doamne, clipa vie
Din demult copilărie?
Mi ai lăsat clipa cea grea
Să mi port și eu crucea mea.

7.02. Idee
Ce de inimă mprăștiată, agățată prin idei,
Hoți de suflete, poeții, ce și storc pana n urma ei.

8.02. Dragoste
Câtă dragoste murdară
Ură n inimă ne ară,
Câtă dragoste curată
E în inimi semănată.

9.02. Urme
Urme de mătase șiroiesc prin mine,
Unele sunt grele, altele s feline.

10.02. Trecut
Sunt alte vremuri, Doamne, și alții sunt actorii
Decorul este altul, tot îngeri regizorii.

11.02. Fior
Dintr al ființei plin fior,
Cutremur inima de dor.

12.02. Caracterizare
Curge ți peste umeri părul, ca un râu de apă dulce,
Inima mi în piept la tine s a pitit ca să se culce.

13.02. Rădăcina iubirii
Am crezut în iubire până la rădăcină,
Mi am adus o aproape și tot mi e străină.

14.02. Preschimbare
Într o zi o pasăre a uitat să mai zboare,
A căzut pe pământ și s a transformat în floare.

15.02.Pământ
De secetă porumbul e negru, de tăciune
Þăranul se așează n genunchi, la rugăciune;
De atâta ploaie bobul a prins putreziciune
Þăranul se coboară și zice o rugăciune.

16.02. Moștenire
N am știut că ntr o zi ai mei se vor duce
Să și termine sufletul acolo, sub cruce,
Singur, bunicul îmi scrie o carte:
„Moartea e singura care desparte!”
17.02. Ultimă
Lebăda își cântă cântul,
Zborul îi rămâne gândul.

18.02. Lumească
La poale de cer se împart mistere,
Îngerii au interzis orice soi de mere.

19.02. Vis confuz
Gândul meu îngrașă visul
Sufletul mi e Paradisul.

20.02. Generații
Pleoapa timpului se lasă
Peste dorul de acasă,
Tinerii își plâng iubirea
Iar bătrânii fericirea.

21.02. Răsărit
Las lumina să mi vorbească
Despre viața pământească,
Să mă mir de ce răsare
Soarele direct din mare.

22.02. Iertare
Pământul nu plânge de greul ce l duce
Păcatul rămas a pironit pe cruce.

23.02. Nea
Poate mâine omul, veșnic de zăpadă,
Va ntâlni o rază hoinărind pe stradă.

24.02. Ars poetica
Numai florile și pot scrie
Singure o poezie.


25.02. Ființare
Printr un cer noros și rece
Dumnezeu lumina și trece;
Doamne, caută ți culoarea
Ce mi împodobește boarea.

26.02. A mor
Pe crengile iubirii stau agățate flori
Bătute sunt de soartă și atinse de fiori.

27.02. Stelară
Carul mare am vrut în dar ca să ți l aduc anume,
Numai caii mei cei verzi s au împiedicat de lume.
28.02. Căutare
Am bătut, printre cuvinte, calea întru Adevăr,
Însă miezul lui fierbinte ni se ascundea în măr.

1.03. Poveste
Poveștile au năpădit amintirea bătrână
Cu timpul merg astăzi alene de mână,
Ca mâine e totul mister nepătruns
Că timpul în suflet mi s a ascuns.

2.03. Neîncredere
Cât pământ mai este oare
Pentru suflete murdare
Și cât cer mai este dat
Pentru sufletul curat?

3.03. Speranță
Ne târâm, ne înălțăm,
Viața să ne o învățăm
Ridicăm iubirea n slavă
Inima o dăm ca sclavă.

4.03. Brazda timpului
Trosnește timpul printre gânduri hai hui
Sufletul macină n om ochii lui.
5.03. Urlet
Colo n margine de suflet plin
Mi am vărsat ulcica cu amar venin.

6.03. Arta
Fir de lume bună,
Ghem de mătrăgună;
Picur de frumos
Ocean volburos!

7.03. Val
Pe un val purtând frumosul îmi caut adăpost
E rostul scriiturii și al nemuririi rost.

8.03. Tâmplă
Sub tâmpla ți zac mistere
Și ochii ți râd lumină
Pe buzele ți de miere
Cuvântul mă Alină.

9.03. Mănăstirească
Pe un colț de mănăstire
Stau îngerii grămadă
Urcând spre nemurire
Lumina de zăpadă.

10.03. Ghiocel
Ce primăvară, Doamne, și ce frumos răsari
Cu inima fierbinte și ochii tăi cei mari.

11.03. Înger și demon
Pe gândul meu semnat a cuvântul înainte
Ori demon fără pace ori înger fără minte.

12.03. Calea albă
Rătăcind pe calea albă a urcușului divin
Mă-ntreb: De ce n am, Doamne, nice cruce, nici spin?!

13.03. Firesc
Amintirile sunt vise, îmbrăcate în lumesc
Ce au trecut odaia vieții și acuma ne privesc!

14.03. Frământare
Prin lanurile minții, a dorului secure
Croiește luminișuri ca n inimi de pădure.

15.03. Rugă bună
Am o rugăciune care nu mi e vie
Îngerul meu poate să mi o mai rescrie.

16.03. Zorba
O libertate brută, știrbită de lumesc
În nesfârșita luptă mă nchin și mă ndoiesc,
Iar lacrima cea dulce a bunului cuvânt
Mi a crește albă floare pe negrul meu mormânt.

17.03. Simțuri
De am reuși să credem în ceea ce simțim
Am pune visul umbră la ceea ce gândim.

18.03. Lascivă
Timpul își schimbă drumul prin noi
Curg tot mai palide secunde moi.

19.03. Canon
Umerii cerului cad de păcat
Aurul minții e ruga de sat.

20.03. Rațională
Trăiește o clipă pe lângă
Tot ce nu e n partea stângă.

21.03. Pustiu vital
Aștept printre cuvinte un murmur de cristal
Lovindu se de gândul pustiului vital.

22.03. Ciripit
O primăvară n mugur și un ciripit duios
Fac viața mai ușoară și traiul mai frumos.

23.03. Morții
Se duc ai noștri, Doamne, pe drum de amintire
Hrănind a sorții joacă și a vieții nesfârșite.

24.03. Rea credință
Prea scurtă e credința sădită între noi
Atâta loc în suflet ticsit doar cu nevoi!

25.03. Mozaic
Pot să înțeleg culoarea provocării de a fi,
Prin cuvinte și lumină avem dreptul la a ști.

26.03. Lună rece
A căzut lumina lunii într un colț de suflet rece
Și a nghețat fierbinte raza ce prin lume se petrece.
27.03. Floare de cais
Și a spart caisul floarea de ochiul meu rotund
Mirosul primăverii coboară în străfund.

28.03. Capcană
Dâra de lume străbate ființa
S a copt bunătatea și ncepe să cadă,
Stă agățată de o creangă credința
Omul căzut a ispitelor pradă.

29.03. Clopotniță
Aud cum bate n bulgări uitați din altă vreme
A timpurilor clopot și sufletu mi se teme.

30.03. Noua judecată
E veche judecata, doar judecații s noi
Despovărați de greul lumeștilor nevoi.


31.03. Putere
Când viața prinde iz de monoton pustiu
Deschide ochii minții și zi: „Nu i prea târziu!”

1.04. Lirică
Pe aripi își duce pasărea zborul
Și omul dospește în inimi fiorul.

2.04. Dimineața
Dimineți pierdute n seara lunilor de ndrăgostiți,
Roata timpulu i cărare n inimi de neprihăniți.

3.04. Din cer
Tu ți ai dat viața pentru viața mea
Și pentru mine ai inventat o stea
Să mi ardă candelă pe ochiul obosit,
Ce închide visul îngerului fericit.

4.04. Bine cuvântă
Doamne, ce duh mă apasă
Dorul de casă;
Doamne, ce suflu suspină
Dor de lumină.

5.04. Cântec
Tu ești un cântec fără de cuvinte
Ce mi bate n suflet lucrurile sfinte,
Pe buza ta e și venin și miere
Blestemul meu, ce dulce mângâiere.

6.04. Nou
Am obosit să învăț a trăi
Din spate mă mpinge timpul a fi,
Credința e cumpăna minții moderne
Liniștea n lume din ceruri se cerne.

7.04. Împerechere
În spatele iubirii stau îngerii perechi
Sorbind pocalul tainic al visului cel vechi.

8.04. Inimi crude
Cerul plutește a dorință ascunsă
Viața, în inimi, cu taină e unsă.
9.04. Cale greșită
Poate am greșit pașii spre pământ
Amăgindu mă de al vântului cânt.

10.04. Teamă
Tremură gândul la moarte, suspină:
Dacă mi lipsește un fir de lumină?

11.04. Răstignire
Clopotele cântă tânguind durerea
Crucii ce apasă și oftează vrerea,
Dimineața curge peste înc o zi,
Spunem rugăciunea, Doamne, să învii!

12.04. Șir de clipe
Prin frageda carne trec șir de clipe moi
Rămâne doar ființa, ferită de nevoi,
Căci mântuirea vine la fiecare n parte
De Fiul răstignirii nimic nu ne desparte.

13.04. Lacrimă dulce
E târziu, Stăpâne, în inima Ta largă
Dorul veșniciei vreau să mi se spargă.

14.04. Pe trecere
Câtă viață risipim spre moarte
Câtă veșnicie n clipă risipim,
Scris este Cuvântul – Sfântă Carte
Dumnezeu e n inimi, să L iubim!

15.04. Odihnă
Ce frumos e la tine n odaie!
Soarele toarce în tihnă lumină,
E un miros așa proaspăt de ploaie
Și n gând ne răsună o mandolină.

16.04. Nălucă
A răsărit încet, timid, din pământ,
Tremura, dansa, murmurând vesel cânt,
Mi a deschis ușa vieții spre un perete din mine
Erau doi, se iubeau; ce poveste de bine!

17.04. Mesageri
Cerul și a trimis norii la plimbare
Ochiul mai rotund și mai mare pare.

18.04. Minuni vechi
Undeva, timpul osânda și croiește
Lumea nu se mai satură cu pâine și pește.

19.04. În floare
Mi a înflorit sufletul a primăvară
Ramuri de gânduri îmi bat din afară.

20.04. Picur
Picură, picură harul în lume,
Răul puhoi din noi iese spume.

21.04. Comunicare
Prin Tine, Doamne, mă nțeleg cu mine,
Cu Tine adorm și mă trezesc cu Tine.
22.04. Tihnă
Soarele și a întins lumina pe cer,
Rătăcesc printre raze, timid și stingher.

23.04. Forma visului
Am căpătat forma visului meu
Și revărsam în afară iubire,
Îl cunoșteam pe Dumnezeu:
Formă supremă de fire!

24.04. Trudă
Câtă risipă de nemurire
În truda zilei fără iubire.

25.04. Trâmbița
În căminul de îngeri se dă deșteptarea
Doar unul plecase să și frângă chemarea.

26.04. Agale
Plouă alene pe cărarea misterelor vieții
Slobozi sunt sfinții, sub o frunză poeții.

27.04. Păcate
N am timp să mi ascult inima grea?!
Doamne, așează Þi lumina pe ea!

28.04. Sărbătoare
Sărbătoare în suflet, se ciocnesc pahare,
Viață și moarte, bani și credință,
Îngeri și demoni prezenți fiecare
Unii în trup, alții n ființă.
29.04. Rațiune oarbă
E puțin stăpâne să mor doar o singură dată
În schimbul păcatului Tu mi dai viața răsplată.

30.04. Ne destul
Privirea mea îngustă de lume îmi ascunde
Conturul tău – zenitul luminilor rotunde.

1.05. Sens
Tu ești un sens al curgerii mele
Barajul iubirii din ochi face stele.

2.05. Răs frângere
Mi am frânt fericirea n două
Pentru moartea mea cea nouă,
Și pe miez de suflet dulce
Mi am pus gândul să se culce.
3.05. Anonimii
Ce cale bătută i prin lume,
Câți îngeri, în cer, fără nume.

4.05. Foc
Printre omenești scântei aprinse
Trec îngeri cu lămpașe stinse.

5.05. Colț
Colțurile vieții mele
Cardinale puncte grele
Dar busola i un cuvânt
De la cer către pământ.

6.05. Brazda
În pagina albă mi am făcut cărare
Cu plug de cuvinte și gând, în spinare.

7.05. Întrebări
Oare moartea te mai doare
Dacă ai un suflet-floare?
Sigur viața ți e mai plină
De ai inima lumină!

8.05. Cioplitor
Din blocul de piatră un vuiet străbate
Ce parcă vrea viață și libertate.

9.05. Calendar
Azi a început cu ieri și se termină cu mâine
Iubirea ncepe cu vin și se termină cu pâine.

10.05. Descoperire
Zilele s aur sau plumb
Rătăcind după oul lui Columb.


11.05. Mioritică
Din gură de rai
Cântece de nai.

12.05. Limpezire
Din inima ta se vede iubire
Prin voalul de suflet mult prea subțire.

13.05. Drumeție
Îmi pornise gându agale
Să și croiască altă cale,
Peste drumul mlăștinos
Vrea s aștearnă vis frumos.

14.05. Somn
Prin lumini de lună
Cer de noapte bună
Și în somn de stea
Veșnicia mea.

15.05. Sânge cheag
Capăt de cer la mine n odaie
Lemnul răstignirii putrezit de ploaie,
Sânge cheag prin vremuri prins e
Torțele noastre – candele stinse.

16.05. Părere de rău
Păcatele mele
Lacrima le spele
Și ndumnezeirea
Să mi cunune firea.

17.05. Medievală
Prinți au închis în turnuri balauri
Domnițe mpletesc cununa cu lauri.


18.05. Concurs
În odaia mea săracă
Timpu așteaptă să mă ntreacă.
19.05. Șoaptă
Fir de lumină
Prin gând îmi suspină.

20.05. Casa poeziei
Poezia e casa nevoilor bune
Răsare în gând și n inim apune.

21.05. Neliniștea femeii
Picură liniștea în forfota vieții
Femeile plâng, în cetate, poeții.

22.05. Asemănare
Port lumină n trup sărac,
Nu știu, Doamne, duh s o fac,
Și așa ne ndumnezeit
Caut chipul necioplit.

23.05. Letală
Bucurăm ființa cu un zâmbet rece
Peste fiecare umbra morții trece.

24.05. Os îngropat
Călcăm pământul aspru, cu osul dezgolit,
Uitând ce greu crescut am și cât ne am plămădit.

25.05. Tentație
Crengile noastre sunt pline de sevă,
Copacul cu șarpe și o altă Evă.

26.05. Crist alin
Ochii lumină tânjesc din orbite
Conturul vieții adânc tipărit e.


27.05. Suflet nud
Să ne luăm fericirea în brațele goale
Și să creștem o floare, cu iubirea petale.

28.05. Plăsmuire
Nu știu de mi e noapte ori zi
Rătăcind în odaia cu poezii.

29.05. Prorocire
Pe atunci numai umbre vor fi
Clopotul crucii – glasuri de vii.

30.05. Aripă beteagă
S a frânt aripa beteagă
Ce de patimă mă leagă
Și a crescut aripa vie
Cea stropită cu tămâie.

31.05. Þăranii
Din cuta pământului simt cum răsare
Mirosul de pâine și de sudoare.

1.06. Zi de zi
Punte spre noi leagă mpreună
Malul de soare cu visul de lună.

2.06. Pădure
Stoluri de cântec răsună n păduri
Până la zgomotul surd de securi.

3.06. Forme
Privirea rotunjită pe formele tale
Te mbracă n valuri de roșii petale.

4.06. Testamentară
Urmașilor mei, dacă ți fi,
Vă las doar un verb: a iubi!

5.06. Pleoapa gândului
Visul adoarme sub plapuma gândului
Viața așteaptă capătul rândului.

6.06. Mama
Nevinovată că port, ca o cruce, un nume
Mamă tu ești începutu mi de lume.

7.06. Epitaf
Aici odihnesc doar oasele mele
Sufletul, sper, luminează din stele!

8.06. Struna sufletului
Perdele de vise gâtuie luna,
Sufletu mi cere să îi schimb struna.

9.06. Frumusețe
Când frumusețea picură greu,
Ecoul îmi mângâie numele meu.
10.06. Iubirea
La ieșirea din dorul de mine
Pașii tăi moi lasă urme feline.

11.06. Secetă
Ce de ploi peste lume
Câtă secetă n mine
Morți și cer nume
Florile albine.

12.06. Graniță
Vămile mele s deschise
Inima face trafic cu dor
Intră camioane cu vise,
Ies aripi bune de zbor.

13.06. Ploaie
Nori de cenușă împrăștie vânt
Cerul se picură ncet pe pământ.
14.06. Sămânță
Dumnezeu și a aruncat sămânța în tină
Să crească om drept, în curată lumină.

15.06. Troc
Suflete se vând în oboare și n piață,
Inima și bate tânguitor o viață.

16.06. Început
Torc fiorul de liniște albă
Să i fac sufletului salbă.
17.06. Târziu
Frunză galbenă de toamnă
Timpu ți sapă riduri, doamnă.

18.06. Biblică
Păstorul plecat a în casa cea mare,
Turma rămas a ntre dor și visare.

19.06. Reparație
Acasă, îngerii mi repară ființa
Să port, pentru suflet, haină credința.

20.06. Creangă verde
Ramură de dor de casă
Cuib de amor să mi fac mă lasă.

21.06. Apocalipsă
Treptat se făcea, dintr o noapte, zi
Morții cereau să redevină vii.

22.06. Morărit
Se cerne fericire
Peste fire,
Și atâta frumos
Peste os!


23.06. Glasul liniștii
Glasul liniștii mă înfioară,
În lumină răul stă să moară!

24.06. Candelă
Flacără sfântă arzând cu credință
Zidește mi o lume pentru ființă.

25. 06. A iubi
Am să spun adevărul, ca să l știi:
Toată viața i zidită în jur de a iubi!

26.06. Neglijență
Câtă fericire lăsăm să ne scape
La obârșii dorul s a dus să adape.

27.06. Drept
Am dreptul la ziua ce n o să vină
Căci timpul va fi, pe atunci, doar lumină!

28.06. Fruct
Miezul firului de iarbă
Mă tot gâdila în barbă
Și vroia ca să rodească
Floarea noastră românească.

29.06. Creație
Și de, pentru femeie, o coastă dat am eu,
Plămadă sunt de stele și os de Dumnezeu.

30.06. Paralelă
Focul pământului coace sămânța,
Sufletul naște divină ființa.

1.07. Avere
Vezi, omul se ridică și forța lui o cere
Că mintea îi e una și singura avere.

2.07. Floare
Soarele și picură raze n petale
Floare de dor pe buzele tale

3.07. Nostalgii celeste
Soarele lumii, rotund călător,
Sufletul umple de al raiului dor.

4.07. Liniști pierdute
Prin genele mele trec lumi nevăzute,
Cuvintele acolo sunt liniști pierdute.

5.07. Dilemă
Ce caut eu oare să nvăț a muri
Când traiul cel dulce nu par înc a l ști?

6.07. Rugăciunea de pe urmă
Atâta dor la mine n piept
De când pe tine te aștept,
Atâta dor am ars ușor
Să mi fac la tine loc să mor.

7.07. Tipar
Dă mi Doamne nțelepciunea de a mi regăsi tiparul
Și suflă peste mine, ca prima dată, harul!

8.07. Istoria
Istoria ne cheamă la rugăciunea gliei
Pe oase vechi urcat am pe scara veșniciei.

9.07. Os domnesc
Din coasta ta, stăpâne, am răsărit cuminte.
Þi aduci aminte, Doamne? De mine adu ți aminte!

10.07. Declarație
Fericirea se naște pe buzele tale
Iubirea crește în brațele ți goale.

11.07. Sinceritate
Ochi adânc înfipt în lume,
Spune lucrului pe nume
Și ca pulberea de vânt
Tot muncește la cuvânt!

12.07. Viziune
Zilele și țes veșnicia plină,
Îngerii plâng păcate n grădină.

13.07. Zăgaz
Se rupe zăgazul cumințeniei noastre
Cerul ne picură razele albastre.

14.07. Cununie
Mă cunun cu tine în lumina albă,
Frumusețea ți fie gândului bun salbă.
15.07. Lună rotundă
Nopți cu lună rotundă
Vise de lume ascundă.

16.07. Chip teluric
Se spală pământul pe buza crăpată
Cu rouă de frunză curat luminată.

17.07. Despărțire
Zare departe
Inimi desparte.

18.07. Măr adevăr
În galbene file stă ngropat adevărul
Pierdut printre oase odată cu mărul.

19.07. Poala dorului
Coroană de lumină
Coboară în ogradă
Pe raza ta divină
Vin inimi să te vadă.
20.07. Dor nesătul
Te ating cu un fir de dor nesătul
Să ți sărut gura dulce din spate de tul.

21.07. Însurătoare
Mă jur să ți fiu alături mereu
De i binele bine ori rău i rău
Și când s a stinge al inimii foc
Celeste semne fi vom ori n om mai fi deloc!
22.07. Ulița raiului
Verde de brad și albastru de cer
În colțuri de rai mă lasă să sper.

23.07. Capăt de iubire
Pot să cred în fericire
Pân la capăt de iubire.

24.07. Potir
Am băut din potirul vieții
Dulceața de aur a dimineții.

25.07. Cina milei
Rânduri de pace în zbuciumul zilei
Așează te, Doamne, la cina milei!

26.07. Din sat
Frunză verde de doi bani
Îngerii mei sunt țărani
Și în rai cultivă dor
Să ajungă tuturor.

27.07. Soare moale
Soarele răsare odată cu noi
Ochi ce cuprind și lacrimi și ploi.

28.07. Penitență
Iartă mi, Doamne, gândul păgân
În rugăciune să mai amân
Sufletul moale ție ți închin,
Beau și veninul și cupa cu vin!

29.07. Chemare divină
Porțile larg deschise te cheamă
Să vii acasă și să dai seamă.

30.07. Iuda
Cenușa uitării peste a timpului plângere
Iuda mănâncă dintr a trupului frângere.

31.07. Grădini lumini
Oameni uimiți prin grădini de iertare
Caută pașii din cer spre visare.

1.08. Râul sânge
Gânduri lungi în apa minții
Sapă vadul pocăinții.

2.08. Poveste de vis
Din somnul tău curg vise
Ca ntr o poveste scrise.

3.08. Împlinire
Am trecut de vremuri goale
Când trudeam la carnea moale,
Și au venit vremuri mai pline
Cu mănunchiuri de lumine.

4.08. Cotidian urban
Aceeași piatră dură
Ce umbra mi înconjoară
Tânjind la bătătură
Cu iz de lăcrămioară.
5.08. Înțelepciune
Am pierdut timpul pe o cărare ngustă,
L a găsit tâmpla și l a pus sub crustă.

6.08. Vis copt
Ultimul vis începe să se coacă
Moartea așteaptă timpul să treacă
Sufletul sapă în cer dup o rază
Pentr un înger cuminte de pază.

7.08. Maria
Fecioara intră cuminte n altar
Prunc să aducă lumii în dar!

8.08. Originea originii
În deșert numai liniștea crește
Lacrima lumii setea potolește.

9.08. Chip și asemănare
Câte fețe are Dumnezeu
Preschimbate în viețuitoare
Tot mai palid este chipul Său
Rana de pe cruce îl tot doare.

10.08. De generații
Floarea fără rădăcină
Nu trăiește în lumină.

11.08. După ieri
Inima fără iubire
Moare fără nemurire.
12.08. Pro spectru
Pelerin printre cuvinte
Caut sensurile minții,
Drumul merge înainte
În adâncul umilinții.

13.08. Lucifer
Un înger ce zboară
Din iad se coboară,
Un înger ce pică
Din cer se ridică.
14.08. Cheag
Paradoxul vieții noastre
E un suflet prins de coaste.

15.08. Pantheon
Zeu de seară
Te coboară,
Zeu de zi
Să învii.

16.08. Crochiu
Pe cer, urme de aripi rotunde pictează
Lumina n culori și culorile n rază.

17.08. Speranță cu ecou
Își bat clopotele cântul
Tot tânjind s audă Sfântul.

18.08. Rană nouă
Am lovit cu un ochi dimineața
Dumnezeu își clătea, cu o lacrimă, fața.

19.08. Cuvânt pierdut
Șoptesc, murmurând liniștea mut
Mi e teamă să nu spun Cuvântul pierdut.

20.08. Re mușcarea mărului
Pe pod de lumină
Îngerul negru suspină.

21.08. Arză dor
Mașina de oameni încarcă iubire
Să și ardă dorul de nemurire.

22.08. Porunca zero
Porunca iubirii, ce dulce povară,
E legea nescrisă a rugii de seară.

23.08. Angoasă
Știu că exiști și totuși mi e teamă,
Păcatu mi întinde un pântec de mamă.

24.08. Verticalitate
Se nghesuie frigul în oasele grele
De greul pământului ce agață de stele.

25.08. Publicitate
Negoțul cu lacrimi sărate prosperă.
Publicitate? „Fericirea i efemeră!”
26.08. Colb
Căutăm fericirea alături de noi
Colbul acoperă ochiul de soi.

27.08. Loc viu
Fugim de iluzia locului viu
Rătăcind în deșertul pustiu
Ne lăsăm amintirea zăgaz
În a timpului curgere către azi.

28.08. De cădere
Ochii mei alunecă în păcat
Peste trupul tău gol, dezgropat,
Din povara inimii tari
Să cădem către iad, solidari?

29.08. Prea mulți
Suntem mulți, Doamne, prea mulți
Ca să fim numai buni, ca să fim numai culți!

30.08. Față
Dumnezeu își risipise chipul în apă
L a chemat pe Adam și i a zis: „Bea, te adapă!”

31.08. Mister viu
E viu misterul și miroase a verde
Doar moartea îl pândește și îl pierde.
01.09. De bine
Se mplinea luna roșie pal
Cu picătură de amor carnal.
2.09. De(s)parte
Plouă în inimă cu divin
Tot mai departe și mai puțin.

3.09. Pre veste
Ultima veste despre viață:
Cu reducere, la preț de paiață.

4.09. Uitat de inimă
Mi am uitat rugăciunea în sânge
Și inima simt cum mă plânge.

5.09. Rana iubirii
Căzut peste cruce, Iisus îmi zâmbi:
„Din rana aceasta te nvăț a iubi!”

6.09. Trai în rai
În noaptea cea goală visele cresc
Sub tâmpla de lut pentru trai îngeresc.

7.09. Bătrână
Ce greu e să mori când nu ai credință
Că totul e rod întru Ființă.

8.09. Astenie de toamnă
Toamnă cu melancolie
Veștejește frunza n vie,
Veștejește frunza n noi
Toamnă cu miros de ploi.

9.09. Drumuri
Drum de oase spre trecut,
De lumini spre început.


10.09. Ideal
Foame de stele
Din visele mele.

11.09. Post mortem
Dincolo de nori
Pleiadă de comori.

12.09. Răsad
Dincoace de fire
Sămânță de iubire.

13.09. Durere divină
Cât poate o inimă duce?
Până la spini și la cruce!

14.09. Vremuire
Alerg după vreme, sărac,
Inima mi face semne să tac!

15.09. Răs plată
Ochiul cel mare mereu e deschis
Poartă din lume spre paradis.

16.09. Departe de izvor
Acasă m așteaptă părinții în prag
Încărunțiți de atâta iubire și drag.

17.09. Disproporție
Ce mici suntem, Doamne, ce mici,
Prea mari pentru lumea de aici.

18.09. Eclipsă
Se lasă
Deasă
Peste viață
Ceață.

19.09. Familie
Pământul își numără fiii
Și nu și regăsește copiii!

20.09. De drag
Șoapte divine
În brațe la tine.

21.09. Trădare
Port misterul, port și truda
Doamne, să nu fiu ca Iuda!

22.09. Pandora
Eu nu deschid cutia,
Pandora i mai bogată,
Deasupra lăcomia
N ajunge niciodată!

23.09. Respirație suflet la suflet
Poezia se respiră, nu se scrie,
Plămânii devin, încet, de hârtie.
24.09. Rătăcire
Copacii și cereau dreptul la floare
Că au rădăcini în loc de picioare!

25.09. Ocazie
Priveam din colțul lumii spectacolul monden:
Prin gara fără nume tăcut trecea un tren!

26.09. Șoaptă divină
Șoaptă divină ca rugă de dor
Din ceruri eternul devine amor.

27.09. Pictură pe os
Păpușa umană prinse suflare
Și vieți i dădea, din lumină, culoare.


28.09. Urmă de zbor
Tremură copacul gol
Urma zborului de stol.

29.09. Vatră
Acasă sunt toate nevremuite
Numai pământul parcă mă nghite.

30.09. Ani vers are
Sete de trecut
Ante nenăscut,
Și prin timpuri dor
Alb de viitor.

1.10. Hrană de vers
Hrană de vers
Din univers,
Răsărit marin
Și apus alpin.

2.10. Metamorfoză
Șuieră prin ram
Spirit de Adam.

3.10. Trupul poeziei
Ce reci sunt picioarele versului meu
Fără de harul de plin Dumnezeu.

4.10. Sete de casă
Ce grea e lumina când pleoapa se lasă
Peste a sufletului sete de casă.

5.10. Re naștere
E târziu pentru a mă naște încă o dată
Pământul se leagă de mâini și aș ieși fată.


6.10. Pridvorul timpului
În pridvor, bunicul mai țese un trecut
Prin părul lui alb timpul mut s a pierdut.

7.10. Rana din suflet
M am tăiat la suflet într un colț de cer
Și a nceput să curgă fulg de nea și ger.

8.10. Pogorâre în citadin
La oraș am văzut pământul rotund
Doar la sat reușeam în cer să pătrund.

9.10. Ignoranță
La fântâni, fără ulcior,
Mă lași, Doamne, să cobor!

10.10. Prezent trecut
Limba timpului fierbinte
Ne despică visu n minte.

11.10. Post faustiană
Cât nesaț în privirea flămândă
Oamenii nu mai au nici suflet să vândă.

12.10. Dospit
Strugur și grâu la izvoarele poeziei,
Sânge și trup la poarta veșniciei.

13.10. Secol nou
Doamne ce cleioasă mi i frământătura
Și pe suflet ștearsă îți e semnătura.

14.10. Pendulare
Am rămas în urma timpului meschin
Agățat de viață între dor și spin.


15.10. Brumă de humă
Cât gol scormonește toamna asta n mine
De, spre născut, ca să migrez îmi vine.

16.10. Micul prinț
Îmbrăcat în zodii, călător pe o stea
Câtă viață curge lângă vena mea.

17.10. Pețit mortuar
La fereastra unui nor
Bate un suflet călător
Căutând un trup să iasă
Cerului mândră crăiasă.

18.10. Eu și Eu
Gândul meu s a nțepenit
Între pâine și cuțit,
Gândul meu s a îmbătat
De frumos și de păcat.

19.10. Sete de suflete
În a Raiului grădină
Florile de dor suspină.

20.10. Ochi pentru stea
În ochii tăi, stele
Ascund nopțile mele.

21.10. Re vers
Nici nu știu de i viață sau pelin
Ce greu nuntesc lumina și ce plin.

22.10. Vanitas
Cleopatra n a mai găsit nici o aspidă
Atunci fluturele ei s a închis în omidă.


23.10. Valori
Suntem poporul ce s a plâns prea mult
De nu mai știm cine i netot și care cult.

24.10. Fecioară și fecior lumină
Sub Zidul Plângerii Maria
Zâmbea văzându și fecioria.

25.10. Brâncușiană
Pasărea și a frânt zborul la Masa Tăcerii
Plângându și frunza din copacul verii,
Sărutul fierbinte amorțise n iubire
Urcând, dor cu dor, Coloana fără sfârșire.

26.10. Nestatornicie
Pe sub geana vremii seacă
Dorul vrerea și o îneacă.

27.10. Creștinească
Sămânță adâncă din gândul divin
Culoare de soare, mireasmă de crin!

28.10. Vis de zi
Dâră de dor
Lunecă n amor
Și iubirea mea
I agățată n stea.

29.10. Turlă
Biserica și cheamă îngerii acasă
Muzica turlei e tot mai frumoasă.

30.10. Festina lente
Poeții se întorc de la luptă răniți
Prea buni să poată să fie grăbiți.


31.10. Îndrăgostit târziu
Luna se ncovoaie tristă:
„Înc o noapte fără stele!
Îngerul iubirii mele
Pe pământ nu mai rezistă!”

1.11. Dincolo de cer
Printre crengi cerul strecoare
Stropi de vis și de izvoare.

2.11. Prea oameni
Deasupra inimii crescuse pământul
Peste icoană șuieră vântul.

3.11. Stăpânire
Doamne, nu ne mai putem stăpâni
Ne am făcut stăpâni peste dreptul de a fi!

4.11. Fugit irreperabili
Pe puntea îngustă a vieții trecut
Dă inimi un ultim, al Iudei sărut.

5.11. O, tempora
În căruntul fir de păr
Văd râvnitul adevăr,
În podoaba capilară
Văd iubirile de o vară.
6.11. Perpetuum mobile
Lunecă, alunecă,
Lumea ce se ntunecă.

7.11. Troc spiritual
Cruce de stejar
Þi am dat, Doamne n dar,
Tu mi ai dat lumină
Din viață divină.


8.11. Capătul poeziei
La margine de poeme
Aud inima cum geme.

9.11. Din grădină
Am rugat floarea să mi spună
De unde și a luat cunună;
„Rădăcină din pământ
Boarea suflului de vânt”.

10.11. Mi grație
A plecat pasărea, cu cântul ei viu
În dâra de zbor, sufletu mi pustiu.

11.11. Rana de aur
Crește bobul grâului
După rana plugului
Și pământul nu se plânge
Că e aur, nu e sânge.

12.11. Seară de iarnă
Omătul s a mprăștiat din vis peste sate
E o nserare albă, cu gust de singurătate.

13.11. Muzica
Chipul Ființei se ascunde timid
Muzica i gândul nostru fluid.

14.11. Balanță de nisip
Dorm în noi cuvinte sfinte
Peste aducerile aminte
Și se leagănă în minte
Profeții de dinainte.

15.11. Destin senin
Norii albi și reci de nea
Își așteaptă cernerea

Și din zborul lor tihnit
Tot de pământ s au lipit.

16.11. Simplu cred
Poți să zbori
Că tot mori,
De ai dar credință
Aderi la Ființă.

17.11. Ciclu deschis
Glia, plămadă de sânge, sudoare
Omul răsare, din bulgări, o floare.

18.11. Rău augur
În colțul minții un paing
Își țese pânza lui hulpavă,
Dacă ntind gândul să l ating
Mă ntorc la viața cu otravă.

19.11. Frumoasa din inimă
Poala sufletului tău
Grădina lui Dumnezeu.

20.11. Soției
Inimă de albastră viță
Într un corp de îngeriță.

21.11. Arginții vii
Lacrima și zvântă amarul,
La Iuda n față tot plin e paharul.

22.11. Laborator poetic
În odaia cu gânduri
Creierul macină rânduri.

23.11. Est modus...
Suntem moderni,
Dar nu eterni!
24.11. Secret discret
Libertatea se măsoară
Într un râs de primăvară
Și frumoasa ei mireasmă
Stă în gânduri să se nască.
25.11 . Miros de verde
Într al ierbii fir subțire,
Început de fericire,
Totu n liniște se pierde
Sub mirosul lui de verde.

26.11. Trudă divină
Adormit a Fecioara de truda divină
Trupul ei sfânt devenit a lumină.

27.11. Post blagiană
În mine bate clopotul ceas:
Veșnicia nu s a născut la oraș!

28.11. Sămânță de zi
Noaptea, întunericul picură n adâncul zilei
Și lasă o rană deschisă n ogorul filei.

29.11. Evoluție?
Mașina a reușit să fac o mașină
Dar n a învățat să se bucure de lumină!

30.11. Înmulțirea pâinilor
Pe mormântul meu va fi
Grădiniță de copii
Și mă rog ca să pot crește
Lan de grâu și iaz de pește.

1.12. Drum greu
Ce neted e cerul, pavat cu iertare
Pământul mai aspru de păcat îmi pare.

2.12. Cântec bolnav
Picuri de zbor din aripa frântă
Mângâie cerul durerea ce cântă.

3.12. Loc de umbră
Mi e frică să mor într un singur cuvânt
Umbra mea și face loc pe pământ.

4.12. Tranziție boemă
Am scris această carte
Cu gândul la moarte,
Și o să ies pe piață
Cu gândul la viață.

5.12. Vis din stea
Și apoi fir de mătrăgună
Îmi vine să mușc din lună
Ca să stâmpăr dor albastru,
Aripă de cal măiastru.

6.12. Nins de primăvară
Floare albă de cireși
Din iarnă te aștept să ieși
Și ningând așa frumos
De cald să ne aduci miros.

7.12. Izgonire
În ochiul tău e umbra unui vis
Aducerea aminte a unui paradis.

8.12. Epigramă
Azi, când scapă cine poate
– Că sunt vremuri fără protocoale –
Cine n a nvățat să dea din coate
O s ajungă el un coate... goale.


9.12. Gând copt
Tot căutând drum spre ființă
Coptu s a gândul întru credință.

10.12. Capăt de cer
Dorm îngeri la capăt de cer
Munciți de atâta mister.

11.12. Fur din jur
Noi suntem tot ce ne nconjoară
Și soare, și nor, și apă, și pară.

12.12. E finita...
Când se va trage ultima cortină
N o să mai fie strop de lumină.

13.12. Dor de nou
Dă ninsoare să mă spele
De păcatele prea grele
Și dă ploaie nvolburată
Să mă mai botez o dată!

14.12. Coborâre în sânge
Se nluminează, din oase, viul
Pe Dolorosa coboară Fiul.

15.12. Suflet de ploaie
Ninsori răvășite
Prin iarbă topite
Un suflet de ploaie
Topit în noroaie.

16.12. Carne vie
Nopți cu insomnie
Pentru carnea vie.


17.12. E pur si muove...
Zilele se scurg
Mai către amurg
Nopțile se storc
În timp se întorc.

18.12. Rădăcini – pe sticlă sau în ulei
Pictural:
Ancestral;
Virtual:
Actual.

19.12. De post
Rezemat în gânduri bune
Stă creștinul să adune
Și să dea spre tuturor
Dintr al cerului izvor.

20.12. Răbdare
Doar la capăt de suspin
E o inimă de crin.

21.12. Lecția apei
Apele și cântă susurul trist
Le pătrund ecoul și nvăț să exist.

22.12. Visând la visare
De când „a fost odată” a devenit „a fi”
Basmele și caută, triste, copii.

23.12. Melancolie albă
E Crăciunul de iubit,
Ce și aduce frumusețea,
Crengile s au înălbit
Să și acopere tristețea.


24.12. Somn romantic
Unde s visătorii
Să admire zorii
Că cei vechi, se pare,
S au dus la culcare.

25.12. Gânduri seci
Umbre adânci prin gânduri seci
Bat în suflet să le treci
Și de aluneci în ispită
Nu ai liniște tihnită.

26.12. Urare de Crăciun
Iar trecut a anu, l așezăm în păr
Colindăm cu vise întru adevăr
Și sperăm ca noul să ne aducă bun
Spiritul cel sacru al Sfântului Crăciun.

27.12. Dependința fericirii
Mi se agață viața de os
Și voi, cu iubire, să nvăț s o descos

28.12. Lașitatea gândului
Mi am dus gândul la marginea sufletului și i am zis: „Zboară!”
S a uitat lung în afară, s a cuibărit și mi a spus că nu vrea să moară!

29.12. Regret desuet
Din inimă timpul mănâncă,
Atâtea zăpezi n am călcat încă!

30.12. Parabola rodului
O ramură goală
Ca un om fără școală.

31.12. Egoism de poet
Ultimul gând
Nu vreau să vi l vând!