pantalonii mei ca un grup de actori stau în urma ta
pe strada cu celule de porțelan o bucată de pâine
era de valoarea ta
numai că timpul e un organ sănătos
suficient de transparent pentru a-l invita la tine in organism

ar fi fost frumos să născocesc o scrisoare către tine
carbon și tragere la sorți în același buzunar
uneori simt cum trupul tău este muzicuță plină de bale și de
bacteriile venite din sicilia

sentiment de stuf ghimpos sau nenaștere continuă
soi de roată în formă de cauciuc sfârșit de lume
în paranteză de plastic
nimfă în sânge și oase
îmi ești femeie verde cu greu plagiată din mintea altui
bărbat

vis cu vertebre prețioase și plamâni cu tutun de culoarea lemnului
lacrimi revoltate pe poala unei rochii de mai la noapte
o zi de mai are mere și trei mâini frumoase ca trei intestine de câine
roagă-te zilelor de mai să-ți dea bani deci
să ne dezvoltăm existența
în stomacul ăsta neîngrijit sau oarecum înfometat.