Vor trece multi a vietii porti,
Batand cu inc-o moarte
Dar cine stie daca toti
Se vor putea desparte.
De asta lume, de noroi,
De floarea ce incanta,
Singuratatea, amandoi,
Si de dorinta multa.
As vrea sa bat si sa deschid
Cu viata-mi trecatoare,
Si sa te vad atunci zambind,
Cu cel ce nu mai moare.
Sa nu te superi deseori,
De-a mea infatisare,
Intr-al tau zambet, ai mei nori,
Topeste-i cu-al tau soare.