față-n față cu moartea ne pune întâmplarea fereastra mea de doliu tu surâdem ne-nțeles și-n stradă nu ne mai cunoaștem unde să te duc oboseală rotundă a lumii când marele barman scrie nota de plată pe cartea mea de identitate

douăzeci de ani văduvele satului au așteptat bărbații din prizonierat în noaptea Învierii când arde cimitirul oftează-n lumânări sub gardul de sârmă ghimpată și cu genunchii îndoiți caută cruci pe toate dealurile